Service learning ca strategie cheie în educația pentru transformare

screenshot_2

Text de Dana Bates, director Executiv şi Co-fondator Fundația Noi Orizonturi

Am avut recent onoarea să fiu invitat să particip și să vorbesc la unul dintre cele mai importante evenimente mondiale dedicate învățării prin serviciu în folosul comunității – cea de-a 19-a ediție a Conferinței Internaționale de Service-Learning, organizată de CLAYSS – Centrul Latino-american de Service-Learning, cu suportul Ministerului Educației și Sportului din Argentina și a Organizației Statelor Ibero-Americane (OEI).

Înainte, însă, de a spune câte ceva despre conferință și rolul nostru în ea, trebuie să spun că este foarte greu pentru noi, în România – și îndrăznesc să spun chiar în Europa – să ne imaginăm această conferință, scopul ei, energia ei, numărul și rangul invitaților.

Pentru a înțelege amploarea acestui eveniment, care a găzduit în jur de 1.000 de participanți, trebuie să înțelegeți că serviciul în folosul comunității este atât de main-stream în America de Sud, fiind integrat perfect în procesul de învățare și în tot ceea ce înseamnă spirit, încât te lasă cu gura căscată. Asta se datorează în mare măsură muncii de pionierat făcute de Paulo Freire (Pedagogy of the Opressed) și perspectivei sale transformaționale asupra educației, sau ceea ce noi, la Fundația Noi Orizonturi numim „Educație pentru transformare”.

Principala idee aici este că educația nu există doar pentru a produce cunoștințe, ci pentru a transforma societatea. Educația are un scop social, moral și chiar spiritual.

Așa cum o arată și borșura conferinței, scopul întâlnirii a fost:

  • Să ofere training profesional și oportunități focusate pe propuneri pedagogice adresate educatorilor, coordonatorilor și elevilor de la toate nivelurile educaționale și, de asemenea, membrilor și liderilor din organizații comunitare și societatea civilă.
  • Să promoveze schimburile internaționale de idei și experiențe între școli, instituții terțiare, universități și organizații sociale din Argentina, MERCOSUR (bloc format din Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay și Venezuela, cu Bolivia, Chile, Peru, Colombia, Ecuador și Suriname ca țări asociate și Noua Zeelandă și Mexic ca observatori) și Iberoamerica.
  • Să extindă spațiile articulare între organizațiile societății civile și sistemul de educație formal în beneficiul echității educaționale și de calitate.

Au fost literalmente aproape 1.000 de participanți, de la Ministerul Educației din Columbia, precum și din Argentina, la profesori care lucrează în Amazon.

Desigur, cel mai important subiect a fost învățarea prin serviciu în folosul comunității. Dar nota de la subsol a fost că în Columbia, care tocmai a trecut cu bine printr-un proces de pace, service-learning-ul a fost instrument-cheie în reconstruirea societății.

În termeni de idei principale, concluzii etc, conferința a fost asemeni unui raliu, pentru că le-a reamintit participanților toate lucrurile esențiale, de la bazele service-learning-ului la cheia succesului șamd. Importantă pentru toate aceste lucruri a fost vocea profesorului Maria Nieves Tapia, director și fondator al CLAYSS, care a lucrat în Ministerul Educației timp de mai mulți ani și este în mare parte responsabilă de faptul că ministerul a sprijinit conferința.

 

 

14114902_10154425432843416_6138069202735127803_o

 

Ce-am căutat noi, Fundația Noi Orizonturi, la această conferință?

Am fost invitați să vorbim despre service-learning în Europa de Est (într-un alt post o să scriu mai multe despre prezentarea mea focusată pe cei 3C – caracter, competență, contribuție, ca „teorie a rezultatelor” serviciului în folosul comunității). Am fost invitați pentru că chiar și într-un loc atât de îndepărtat cum pare Buenos Aires, Fundația Noi Orizonturi este văzută ca unul dintre pionierii service-learning-ului, dacă nu în toată Europa de Est, atunci cu siguranță în România. Cu Nieves Tapia sunt în legătură încă din 2004, și am fost contactat de ea din nou, legat de ceea ce urmează să vă povestesc. Pentru că, interesant, călătoria la Buenos Aires are legătură cu numeroase vizite pe care atât Tapia, cât și eu le-am făcut la Viena. O importantă fundație sprijină CLAYSS să promoveze service learning-ul în Estul Europei, iar noi – Fundația Noi Orizonturi – suntem un ingredient cheie în această combinație. Dezvoltăm cursuri on-line și discutăm strategii legate de modul în care service-learning-ul ar putea să avanseze în Europa de Est și sperăm să lansăm o conferință importantă pe acest subiect în România, în 2018. O să vă ținem la curent!

Dar, în general, conferința de la Buenos Aires a fost o sursă de inspirație: o viziune a ceea ce se poate întâmpla dacă întregul sistem îmbrățișează perspectiva transformațională a educației și rolul service learning-ului ca strategie-cheie în acest sens.

Cum ajutăm un tânăr să ştie, să vrea și să producă schimbare?

screenshot_1

 

 

 

 

Text de Laura Borbe, profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu Cluj-Napoca și specialist programe educaționale la Fundația Noi Orizonturi

„Spune-mi și voi uita. Arată-mi și îmi amintesc. Implică-mă și voi înțelege”, Confucius

Vorbim deseori despre rolul şcolii în formarea şi dezvoltarea comportamentului civic în societate, despre apatie socială vs. implicare. Uneori, ducem acest gând mai departe şi realizăm împreună cu elevii mici proiecte de interes comunitar prin care sperăm ca ei să înveţe ceva şi să simtă că îşi ajută comunitatea. Cu siguranţă aţi organizat cel puţin o acţiune de strângere de fonduri pentru diverse grupuri dezavantajate (copii, seniori, persoane cu diferite dificultăţi) sau aţi iesit cu elevii la o acţiune de ecologizare. Dar, sunt aceste acţiuni punctuale suficiente pentru a dezvolta valori şi competenţe pro-sociale? Care sunt elementele care transformă un proiect comunitar într-un proiect de ÎNVĂŢARE? Cât este de dificil să foloseşti această metodă la clasă? Şi mai ales, cum pot eu ca profesor să introduc acest tip de proiect la clasa mea? Iată câteva întrebări la care merită să răspundem pe parcursul acestui articol.

Ce este Proiectul de Învăţare prin Serviciul în Folosul Comunităţii?

Proiectul de Învăţare prin Serviciul în Folosul Comunităţii[1] sau proiectul de service-learning este o metodă pedagogică care se bazează pe principiile învăţării prin experienţă. În linii mari, învățarea prin experienţă este orice învățare care sprijină elevii în transferul cunoștințelor teoretice spre rezolvarea problemelor din lumea reală sau situații în care profesorul direcționează și facilitează învățarea. Sala de clasă sau chiar curtea şcolii pot servi drept cadru pentru învățarea experiențială prin activități integrate, cum ar fi jocurile, studiile de caz, proiectele de cercetare, simulările, experimentele etc. (Wurdinger & Carlson, 2010). Cu toate acestea, atunci când elevii au posibilitatea de trece graniţa dintre teorie şi viaţa reală, învățarea devine mult mai puternică. Şi aici intervine proiectul de service-learning, care permite punerea în practică a noţiunilor dobândite la clasă într-un mod cât se poate de autentic şi cu beneficii reale asupra comunităţii.

grafic-laura-pentru-blog

Un proiect de service-learning se află la intersecția dintre două nevoi: cea de învățare a elevului și cea de sprijin a comunității.

Nevoia de învăţare: printr-un proiect de service-learning elevii îşi formează şi dezvoltă o serie întreagă de competenţe (de comunicare, de management de proiect etc) specifice subiectului predat, dar învaţă în acelaşi timp să fie responsabili şi perseverenţi, trăiesc experienţa compasiunii şi învaţă cum trebuie să acţioneze pentru ca binele pe care îl doresc celorlalţi să fie pus în practică corect.

Nevoia comunităţii: elevii identifică o nevoie reală a comunităţii lor şcolare (poate fi din domeniul mediului, sănătăţii, educaţiei etc) şi propun şi implementează o soluţie care este sustenabilă (adică  are un impact pozitiv asupra comunităţii).

De exemplu, un grup de elevi alături de 2 profesori din Zalău au dezvoltat un sistem de catering în şcoala lor, prin care oferă tuturor colegilor posibilitatea de a mânca hrană caldă, gătită, în pauza de prânz. Ei au lansat şi bucătăria IMPACT, unde elevii îşi pot pregăti sucuri naturale din fructele şi legumele pe care și le aduc de acasă. În urma iniţiativei lor antreprenoriale, din profitul obţinut, au asigurat hrană caldă, în fiecare zi, pentru 10 colegi aflaţi într-o situaţie financiară precară şi au oferit tuturor elevilor și profesorilor posibilitatea să mănânce mai sănătos pe durata programului şcolar. Pentru acest proiect tinerii au gândit un bussines plan, au realizat un plan de promovare pentru a câştiga clienţi, au făcut bugetul pentru a putea stabili preţul serviciilor lor, astfel încât să fie accesibile elevilor, dar să obţină şi profit, au încheiat parteneriate cu firme locale pentru a le pregăti meniurile comandate, au negociat preţuri, au convins direcţiunea şcolii de necesitatea unui astfel de sistem în şcoala lor, au gândit un sistem de preluare a comenzilor şi au stabilit responsabili pentru distribuirea produselor în fiecare zi.

Iată cum, printr-un proiect de service-learning, aceşti elevi au avut oportunitatea să dobândească competenţe de antreprenoriat, de negociere şi de comunicare, au exersat valori precum responsabilitatea, perseverenţa şi curajul, dar în acelaşi timp au răspuns unei nevoi reale din şcoala lor: aceea de a oferi hrană sănătoasă elevilor în timp orelor de curs.

Din păcate, acest gen de iniţiative sunt implementate , în România după orele de şcoală şi nu sunt parte integată a învăţării la clasă. De exemplu acest proiect poate fi o oportunitate excelentă de transfer a cunoştinţelor acumulate la ora de economie. Să poţi să pregăteşti un plan de business, să calculezi pragul de rentabilitate, să înţelegi conceptele de cerere versus ofertă ca urmare a pregătirii teoretice, iată câte beneficii concrete aduce această metodă educaţională. Nu este nevoie să aşteptăm schimbarea structurii şcolare (un proces lung şi complicat), ci sugerez să ne aventurăm, alături de tineri, în construcţia unor asemenea proiecte. La orele de curs, pornind de la această experienţă, am putea să le propunem să înveţe teorii, legi, reguli, formule care să le uşureze munca în proiect (la matematică, biologie, economie, educaţie antreprenorială etc); să discutăm despre principii şi valori şi despre cum arată o viaţă care pune în acţiune aceste valori (la cultură civică, psihologie, sociologie, filosofie sau religie), să îi ajutăm să reflecteze la experienţa trăită şi la ce anume au învăţat sau se poate învăţa din ea (la dirigenţie, psihologie, cultură civică) etc. Toate aceste deschideri mă conduc spre a doua întrebare:

De ce proiecte de service-learning?

În diferite şcoli şi universităţi din lume acest tip de proiect apare ca activitate integrată în curriculumulul obligatoriu. În România, proiectele de service-learning se desfăşoară sub forma activităţilor extraşcolare sau în mediul ONG şi apare definit drept o metodă a educaţiei nonformale. Cu toate acestea la nivel internaţional această metodă îşi dovedeşte eficacitatea şi în învăţământul formal de masă: 62de studii[2]  indică faptul că la elevii care se implică în realizarea proiectelor de service-learning se observă modificări semnificative la nivelul: stimei de sine (0.28*), atitudinii faţă de şcoală şi învăţare (0.28*), implicării civice (0.27*) şi aptitudinilor sociale (0.30*), dar şi la nivelul performanţei academice (0.43*)[3].

Unele dintre aceste studii[4] oferă recomandări pentru a putea construi proiecte de service-learning de calitate, adică proiecte care produc atât schimbări pozitive în comunitate, cât şi la nivelul învăţării:

  • Proiectul ar trebui corelat cu obiectivele de învăţare din curriculum-ul obligatoriu
  • Proiectul ar trebui să țină cont de vocea tinerilor, adică a celor implicaţi în proiect
  • Proiectul ar trebui să includă comunitatea, prin relaţii de parteneriat reale
  • În întreg procesul de elaborare, organizare, implementare şi evaluare ar trebui create momente de reflecţie asupra învăţării (20 din 21 de studii)

În prezent, se recunoaşte faptul că educația nu ar trebui să vizeze în primul rând producția de cunoștințe în sine, ci mai degrabă o învățare aplicată care urmărește transformarea și promovarea generală a bunăstării societății. Mai mult decât atât, în cadrul acestei viziuni largi despre „educație pentru transformare”, proiectul de service-learning apare ca o metodă cheie în promovarea acestei viziuni educaționale[5] cu reale avantaje pentru elevi, profesori şi comunitate. Iată câteva (ce pot fi citite raportat la exemplul dat în articol):

Avantaje pentru elevi: învăţarea este a lor şi ei controlează cât, cum şi pentru ce învaţă (cu condiţia să fi avut loc o investigare corectă a nevoilor şi intereselor lor de învăţare) şi de la cine (pot apela la învăţarea în grup, în pereche, pot apela la specialişti în domeniile de interes pentru ei, pot învăţa învăţându-i pe alţii), descoperă valori şi reguli şi apoi le însuşesc prin practică.

Avantaje pentru profesori: un asemenea proiect, adus la cunoştinţa tuturor profesorilor din şcoală, poate fi considerat un element motivator pentru învăţare. Ne plângem mereu că elevii nu vor să înveţe, că se întreabă mereu: de ce să ştie ceva? de ce să rezolve probleme? etc. Participând activ la realizarea acestor proiecte, ei descoperă ce nu ştiu şi află ce vor să ştie, pentru că îşi doresc ca proiectul lor să fie unul de succes. Legile, regulile, formulele devin instrumente utile, iar învăţarea acestora nu mai înseamnă memorare, ci înţelegere şi aplicare.

Avantaje pentru comunitate: un asemenea proiect (cu condiţia să fi avut loc o analiză a nevoilor comunităţii, corectă) constribuie la schimbarea în bine a vieţii. A avea tineri activi şi competenţi, care ştiu, vor şi pot face schimbări în bine în comunitate este, în sine, un prim câştig. Dincolo de asta, rezultatele proiectelor lor înseamnă vieţi mai bune, mai uşoare, mai curate, mai confortabile, mai cinstite.

Dacă toate acestea v-au pus cumva pe gânduri, iată acum câteva sugestii despre cum putem realiza proiecte de service-learning în şcoli:

  • cunoaşterea nevoilor şi intereselor de învăţare ale grupului de elevi (recomandăm un grup format voluntar)
  • analiza nevoilor comunităţii şi identificarea mai multor probleme reale ale comunităţii
  • luarea deciziei în mod participativ şi utilizând anumite criterii (cât de mult serveşte interesele comunităţii, realismul, sustenabilitatea, abordabil cu forţele lor etc), de către grupul de elevi (nu de către profesor) cu privire la proiectul pe care vor să-l realizeze
  • realizarea proiectului, urmând paşii specifici managementului de proiect şi implicând parteneri relevanţi pentru proiect, din comunitate
  • reflecţia asupra experienţei trăite, pentru a vedea, individual şi în grup, ce s-a învăţat şi ce poate fi învăţat în continuare, prin alte proiecte

Aproape în fiecare şcoală există grupuri de elevi interesaţi de voluntariat şi profesori care doresc să se implice, important e să înţelegem că există o mare diferenţă între proiecte în serviciul comunităţii şi proiecte de învăţare prin servicii aduse comunităţii. E adevărat că din orice proiect se poate învăţa, dar, dacă nu e un proiect condus corect, nu ştim, ca profesori, nici cine, nici ce şi nici cât sau cât de bine a învăţat fiecare elev, iar evaluarea proiectului doar din prisma avantajelor comunităţii nu îi va putea mobiliza pe elevi, în viitor, să practice voluntariatul şi nici să găsească utilă învăţarea regulilor, legilor, formulelor etc. Din acest motiv, am să închei articolul cu două intervenţii: una de tip atenţie la, iar a doua cu link-uri către resurse utile sau inspiraţionale.

Atenţie la:  Tinerii construiesc, noi adulţii facilităm!

Tinerii au nevoie să se cunoască. Dacă tinerii reflectează la: „cine sunt ei, ce pot, ce vor, ce îi interesează, ce vor să devină, cum pot să devină, care sunt valorile lor, cum pot să se descopere şi să descopere ce e bine să facă în viaţă şi cu viaţa lor”, atunci se aşează motivaţi pe calea învăţării. Hai să îi ajutăm să se descopere!

Tinerii au nevoie să descopere singuri nevoile comunităţii lor şi să decidă, aşa cum fac unii adulţi, pornind de la importanţa, relevanţa, urgenţa unor nevoi, în ce se implică şi cum. Hai să le oferim câteva instrumente şi să îi lăsăm să le exerseze!

Tinerii au nevoie să greşească într-un mediu sigur (noi construim acest mediu sigur), să îşi asume greşelile, să caute soluţii de rezolvare. Ei au nevoie să vadă ce şi cum din ce gândim, funcţionează; să decopere ce înseamnă un proiect sustenabil, să vadă cât de uşor sau dificil se obţine ceva. Hai să îi lăsăm să greşească, să le fim alaături când suferă şi să îi încurajăm să încerce ceva nou!

Tinerii au nevoie să practice compasiunea. Numai aşa vor înţelege măsura binelui. Hai să practicăm împreună cu ei compasiunea, pas cu pas, să începem cu noi şi să ne extindem aria înspre comunitate!

Resurse utile:

Fundația Noi Orizonturi

Buck Institute for Education

Edutopia 

[1] Cu scuzele de rigoare, am să folosesc pe tot parcursul articolului proiect de service-learning din motive de eficienţă.

[2] Celio Ch.I, Durlak J, Dymnicki A., (2011) A Meta-analysis of the Impact of Service-Learning on Students, Journal of Experiential Education, Volume 34, No. 2, pp. 164–181

[3] Notă: valori care depăşesc pragul (0.05*) indică modificări reale, semnificative.

[4] idem 3

[5] document în lucru al FNO, ce va fi publicat în curând.

Prima întâlnire a viitoarelor școli comunitare și argumentul din Limba, județul Alba

60 de directori și reprezentanți ai consiliului de administrație din 30 de școli se întâlnesc în perioada 22-24 septembrie la Cluj, pentru a-și împărtăși experiența legată de conectarea școlilor și a comunităților, pentru a discuta despre valorile și managementului unei școli comunitare și pentru a învăța cum să identifice resurse folositoare în comunitate și cum să atragă suport pentru școlile lor.
Cele 30 de școli sunt din județele Arad, Cluj, Timișoara, Caraș-Severin, Hunedoara, Maramureș, Bistrița Năsăud, Harghita, Brașov, Dâmbovița, Bacău, Călărași, Constanța, Tulcea, Galați, Iași, Suceava și Neamț, plus municipiul București și au fost selectate dintr-un total de peste 80 de școli care au aplicat pentru proiectul „Școli conectate la comunitate” al Fundației Noi Orizonturi, care își propune să pună la punct prima rețea de școli comunitare din România.
De ce este importantă această inițiativă? Pentru că vrem să redăm școala comunității în care funcționează; să-i facem pe tineri să respecte trecutul și prezentul oamenilor în mijlocul cărora trăiesc și să-și croiască viitorul astfel încât să se potrivească și acolo, în locul în care s-au născut.
Credeți că este imposibil? Am găsit recent un articol care arată nu doar că se poate, ci că este chiar necesar:
„Un sat din Alba cu 150 de suflete a ajuns un exemplu despre modul în care o mică comunitate se gospodăreşte singură. Sătenii au format o asociaţie cu ajutorul căreia organizează evenimentele de suflet ale localităţii, îi ajută pe semenii care au nevoie şi chiar realizează mici investiţii necesare pentru bunul mers al comunităţii (…).
646x404
Odată cu trecerea anilor, asociaţia şi satul s-au dezvoltat şi au înfiinţat noi activităţi recreative care sunt organizate în fiecare an: concursul de pescuit, ziua pricolicilor („pricolicii” este termenul prin care se defineau „limbenii” din timpuri mult mai vechi, un fel de eternizare a faptului că se trag direct din vechii daci), petrecerea în căminul cultural a revelionului, a zilelor onomastice, hodăiţa (alungarea spiritelor rele prin aprinderea de focuri pe câmp la sfârşitul iernii), borbolatiţa, colindatul în ajunul Crăciunului şi multe altele. Din activitatea asociaţiei nu lipseşte nici şcoala, care are un rol foarte important în comunitate. În fiecare an, în cadrul activităţilor din săptămâna Şcoala Altfel, elevii desfăşoară muncă de cercetare pentru a cunoaşte istoria şi tradiţiile satului”.
Citiți mai mult aici.
Revenind la trainingul organizat de Fundația Noi Orizonturi la Cluj, acesta va fi condus de Chris Jones, directorul executiv al International Centre of Excellence for Community Schools, asistată de facilitatori locali care vor lucra ulterior cu școlile.
La întâlnire vor participa și Serban Iosifescu, președintele Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar și Simona-David Crisbasanu, coordonatorul proiectului Educație prin coaching și co-fondator al Coaliției pentru Educație.
Mai multe despre proiectul „Școli conectate la comunitate” găsiți aici.

Elevi de serviciu în folosul comunității – povestea unui succes

Cluburile IMPACT de inițiativă comunitară pentru tineri, deschise de Fundația Noi Orizonturi în peste 130 de școli din România au fost provocate să promoveze învățarea prin proiecte de serviciu în folosul comunității și voluntariat pe parcursul Școlii Altfel 2016. 45 de cluburi au câștigat câte o finanțare de 400 de lei să-și implementeze proiectele (cu sprijinul Ciclaton și Rotary Visio Cluj-Napoca) și alte șase cluburi și-au pus în practică ideile cu fonduri proprii.Noi Orizonturi - Raport Rotary Cliclaton R copyDomeniile de intervenție la nivelul comunităților locale au fost la alegere, cu condiția ca în proiecte să fie implicați și alți elevi și profesori din școală. Finanțarea a fost asigurată de clubul Rotary Visio Cluj-Napoca, o organizație de profesioniști din diverse domenii care, asemeni impacților, își pun împreună resursele pentru a dezvolta proiecte de serviciu în folosul comunității și Ciclaton, primul eveniment ciclist de strângere de fonduri din România dedicat exclusiv susținerii educației. Una dintre cele mai mari realizări ale acestui proiect este că, în medie, cluburile IMPACT au dublat sumele primite ca finanțare.

Șase din cele 51 de proiecte realizate de impacți au ajuns în faza națională a competiției „O activitate de succes în Școala Altfel”, susținută de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. De altfel, Ministerul Educației a inclus competiția „Elev de serviciu în folosul comunității” în Calendarul Activităților Educaționale Naționale pe anul 2016. Dincolo de aceste recunoașteri formale, proiectele impacților au dus la rezultate concrete și lecții valoroase pe care le luăm cu noi, până la următoarea ediție:

  • Un parc în comuna ieșeană Lunca Cetăţuii
  • O sală pentru activităţile extraşcolare într-o şcoală din Găeşti
  • Coridoare puse la punct într-o școală din Petroşani
  • Sală de joacă la secția de pediatrie a Spitalului din Lupeni
  • Grădini aranjate în șase școli din Galaţi, Iaşi, Constanţa şi Cluj-Napoca
  • O seră în curtea şcolii gimnaziale din Mintiu Gherlii
  • 3.868 de persoane se bucură de spaţii publice mai curate
  • 1.298 elevi au făcut sport şi au învăţat despre un stil de viaţă sănătos
  • 750 de elevi au învăţat să ofere primul ajutor
  • 516 elevi din cinci școli au beneficiat de programe educaţionale realizate de elevii din IMPACT
  • 440 de tineri au participat la programe de orientare în carieră
  • 348 de vârstnici şi copii orfani, cu dizabilități sau bolnavi au fost sprijiniţi cu donaţii în bani, alimente, jucării, îmbrăcăminte şi timp petrecut alături de ei

„Am învățat să ne valorificăm resursele umane locale, să apreciem mai mult pe cei ce au muncit să ajungă să facă ce fac și să fie ce sunt… am învățat că o meserie e ceva esențial”, Arnăutu Denisa, membru Club IMPACT Ţibăneşti, Iași

„Nici o activitate nu m-a impresionat atât de mult ca momentele de lectură de la spital, acolo unde copiii erau în așteptarea unei persoane care să le mângâie suferința. Nu voiau să mai plecăm, le-a plăcut foarte mult! Abia aștept să revin cu noi povești!”, membru club IMPACT Vasiliada, Iaşi

“Am rămas impresionată să văd că membrii IMPACT sunt ca o familie; aceşti colegi m-au învăţat să comunic, să lucrez în echipă şi să am încredre în mine şi în ceilalţi”, Dana, voluntar implicat în proiectul Clubului IMPACT InfoPet Petroşani, Hunedoara

„Am fost uimită să văd atâta dedicare, organizare, coordonare, sincronizare într-un grup format din copii” – Cristina Iorga, profesor Clubul Copiilor, despre proiectul clubului IMPACT CNVS, Găești, Dâmbovița

Succesul acestei competiții ne-a făcut să sperăm că suntem tot mai aproape de ziua în care învățarea prin proiecte de serviciu în folosul comunității va fi la îndemâna fiecărui elev din România!

Școală și incluziune – fiecare copil contează!

de Maria Kovacs, manager proiect Școli Conectate la Comunitate

Mă gândesc  la câteva școli (dintr-o localitate din România) unde, cu participarea unor organizații neguvernamentale și – într-o anumită măsură – a direcției de asistență socială, s-au făcut eforturi foarte mari pentru a integra un număr relativ mic de copii (circa 10), de vârstă școlară mică, proveniți din familii extrem de sărace, marginalizate din toate punctele de vedere imaginabile. În acest proces erau implicate multe persoane – fiecare cu un rol mai mult sau mai puțin clar în sprijinirea participării școlare și a învățării copiilor în cauză. Nu e de mirare că deseori apăreau sincope în colaborarea lor. Au existat succese – poate mărunte – percepute ca atare la diferite momente ale acestui proces anevoios de către adulții implicați. Din perspectiva altora, însă, pe un alt orizont de timp, procesul – suspendat parțial – s-a soldat cu eșec (la această oră un număr mult mai mic de copii se află în continuare în acele școli, deși, după câte se știe, ei merg în continuare la școală). Ce putem învăța din experiența percepțiilor diferite și a provocărilor cărora le-au făcut față părțile implicate?

Este foarte evident că un proces de incluziune socială a putut demara doar în condițiile în care conducerile școlilor respective erau extrem de dedicate cauzei și perseverente, pregătite de acțiune pe mai multe planuri, neclintite în crezul că în joc este viitorul unor copii. Pentru directori, procesul prin care au trecut a fost ocazie de învățare despre conlucrarea cu profesorii din propriile școli (deseori cea mai grea lecție), colaborarea cu organizații neguvernamentale (intențiile bune și deschiderea nu sunt suficiente), cu inspectoratul școlar (un hățiș de proceduri – nu neapărat eficiente – și asumarea limitată); comunicarea cu părinții (atât ai copiilor integrați, cât și ai copiilor din clasele în care se încerca integrarea lor); facilitarea comunicării între toate părțile implicate și … lista ar putea continua. Directorii s-au simțit provocați până la maxim, deseori singuri în încăpățânarea de a pune pe primul plan copiii – copiii tuturor părinților. Profesorii s-au simțit supraîncărcați de așteptările față de performanța lor didactică – atâția copii diferiți, necesitând atât de multă individualizare a învățării pentru a acomoda nevoile fiecăruia. Părinții s-au simțit nedreptățiți – diferite categorii de părinți din diferite motive. ONG-urile frecvent s-au simțit copleșite de situație.

Cauza incluziunii sociale într-o școală este demnă de toate eforturile necesare pentru depășirea acestor sentimente. Convingerea fermă că fiecare copil contează, că aceeași măsură nu se potrivește pentru toți, că doar comunicând și conlucrând constructiv, armonizându-ne eforturile putem depăși barierele din calea incluziunii ne oferă firul roșu pe parcurs. Performanța unei școli publice ar trebui să fie măsurată prin capacitatea sa de a șterge diferențele care rezultă din situația socio-economică a familiilor copiilor.

postare 1 iul

Fundația Noi Orizonturi dorește să vină în sprijinul școlilor comunitare care se angajează pe calea incluziunii sociale. Pentru a vă informa despre proiectul Școli conectate la comunitate, în care promovăm incluziunea socială, vă invităm să accesați pagina web a Fundației Noi Orizonturi.

Școală pentru toți cei care au nevoie de ea

„Am aflat că tații a cinci copii din școala noastră urmează să plece la lucru în Irlanda. Unul e chiar fost elev și parcă îmi amintesc că la școală a învățat franceza, ca primă limbă străină, nu engleza. Oare cum se descurcă cu engleza? Am putea să le oferim acestor persoane ajutor cu exersarea limbii engleze,” spune directorul școlii profesoarei de limba engleză. „Doamna Ionescu a primit un calculator de la fiica ei, ca să poată ține legătura mai ușor, prin Internet, să îi trimită poze, să o vadă pe nepoțica ei, pe care nu o poate vizita uşor. Nu prea se descurcă și m-a întrebat dacă aș putea să îi recomand un elev de la gimnaziu sau de la liceu care să o ajute. Tu pe cine ai recomanda?”, îl întreabă diriginta clasei a 8-a pe profesorul de tehnologia informației.

Școala comunitară oferă servicii educaționale pentru copii, tineri și adulți din comunitate, utilizând informații din diferite surse, pentru a identifica nevoile lor de învățare și interesele lor de dezvoltare personală și încurajând învățarea intergenerațională. De asemenea, școala mediază între diverși ofertanți de servicii educaționale, de exemplu, între o organizație care oferă activități de tipul cercurilor de lectură și  scriere creativă și persoanele din școală interesate să participe la astfel de activități în timpul vacanței sau după ore. Școala apreciază contribuția altor organizații la învățarea copiilor și a adulților și, pe cât posibil, stabilește legături între aceste activități de învățare și programa școlară.

postare 29 iun

Fundația Noi Orizonturi apreciază școlile care oferă sau mediază ofertarea de servicii educaționale de calitate. FNO colaborează cu școli care mediază învățarea copiilor și tinerilor prin cluburile sale IMPACT, precum și în alte inițiative. Pentru a vă informa despre proiectul FNO Școli conectate la comunitate, în care vrem să identificăm împreună și să ne conectăm și cu alte organizații care facilitează învățarea copiilor, tinerilor și adulților în comunitățile deservite de școlile comunitare, vă invităm să accesați pagina web a Fundației Noi Orizonturi.

 

Școli comunitare în sprijinul dezvoltării sustenabile a comunității

Dezvoltarea comunitară este un proces ce reunește membrii comunității care acționează împreună și generează soluții la problemele identificate în comun. Bunăstarea comunității – din punct de vedere economic, social, cultural sau al stării mediului înconjurător – este deseori rezultanta unor astfel de acțiuni inițiate de cetățeni pro-activi care colaborează la „nivelul ierbii”. Poate că materializarea acțiunilor sunt lucrări de curățire a albiei râului care inundă repetat porțiuni din localitate, sau clădirea unei stații de autobuz acoperite astfel încât atunci când plouă, oamenii – inclusiv elevii navetiști – să nu aștepte autobuzul în ploaie, sau inițierea unei întreprinderi sociale sau repararea unor clădiri de interes public sau o pagină web de promovare a agroturismului local. Oricare să fie amploarea acțiunilor, procesul participativ este esențial pentru prioritizarea cât mai bună a problemelor de rezolvat și identificarea, precum și implementarea în comun a unor soluții sustenabile.

Într-o școală comunitară, o sală de clasă se poate transforma, după cursuri, în spațiul care găzduiește întâlniri ale membrilor comunității. Profesorii și elevii pot participa la toate procesele (de consultare, de decizie, de proiectare, de implementare) mai ales în cazul în care școala este afectată direct. Școala poate ajuta oamenii din localitate să se pregătească pentru a participa constructiv la ședințele grupului de inițiativă – de exemplu, prin oferirea unor formări specifice de dezvoltare a deprinderilor de ascultare activă. Video proiectorul școlii poate fi folosit pentru a derula mai eficient întâlnirea grupului de acțiune locală. Proiectele sau planurile de acțiune ale asociației comunitare pot fi tehnoredactate de elevi care folosesc cu ușurință calculatorul. Pagina web sau pliantul de promovare a agroturismului în localitate pot fi traduse în limbi de circulație internațională la lecțiile de limbă străină, cu implicarea elevilor.

postae luni 27 iun

O școală care este dedicată bunăstării comunității sale va găsi, cu certitudine, modalitatea de a-și aduce contribuția la dezvoltarea ei. Pentru a vă informa despre proiectul „Școli conectate la comunitate”, prin care promovăm participarea școlilor la dezvoltarea comunității, vă invităm să accesați pagina web a Fundației Noi Orizonturi.

 

Învățarea ca valoare – valoarea învățării

La nivel proverbial știm că omul, cât trăiește, învață. Este însă posibil să transpunem acest dicton, conștient, în realitate? Inițiativa Fundației Noi Orizonturi de a facilita conectarea mai bună a școlilor cu comunitățile lor este realmente o invitație la învățare: învățare prin cooperare, pe parcursul întregii vieți, a fiecăruia dintre cei care participă la „viața” comunității, în sens mai îngust sau mai larg. Asta pentru că noi credem în valoarea și în relevanța învățării pentru calitatea vieții fiecărui individ, pe de o parte, și a grupurilor de indivizi, pe de altă parte.

24 iun refacut

Învățarea este un proces social. Învățăm interacționând cu mediul, comunicând, negociind sensuri cu alte persoane, direct sau mediat. Ni se pare justificat, dezirabil, ca părintele să întrebe copilul ajuns acasă de la școală: „Ce ai învățat azi?”. La fel de justificată ar fi și întrebarea adresată adultului ajuns acasă de la fermă, de la o ședință sau de la cumpărături: „Ce ai învățat azi?”. Cu alte cuvinte, ce ai observat (nou), ce conexiuni noi s-au făcut în mintea ta (de care ai devenit conștient) ca urmare a expunerii la mediul în care ai fost? Ce vei face mai bine, mai ușor, mai profitabil, mai eficient cu o proximă ocazie ca urmare a celor „învățate” azi?

Învățarea nu se măsoară în punctaje pe care le obținem la lucrări de control, la examene naționale sau la teste de aptitudini. Învățarea autentică s-ar putea măsura în gradul de încredere pe care îl avem în claritatea unei reprezentări mintale pe care ne-am creat-o despre o idee, un proces, un fenomen. Conectarea indivizilor în procesul de învățare înseamnă că ne ajutăm reciproc să percepem ideile, procesele, fenomenele cu același grad de acuitate.

În Școli conectate la comunitate, încurajăm învățarea care ne împlinește ca persoane gânditoare, responsabile, persoane cărora le pasă, persoane care înțeleg mai bine mai multe conexiuni, persoane care conștientizează, împreună, cât mai multe implicații ale acțiunilor lor, care cred că – prin puterea acțiunilor lor negociate și armonizate – pot să își facă viața mai bună și care acționează pe baza acestui crez.

Pentru a afla cum vă puteți alătura acestui proces de învățare autentică, pe tot parcursul vieții, vă invităm să accesați site-ul Fundației Noi Orizonturi  și să ne semnalați interesul vostru până în 3 iulie 2016.

Școli conectate la comunitate: voluntariat pe bune

de Maria Kovacs, manager proiect Școli conectate la comunitate, lansat în această vară de Fundația Noi Orizonturi

Generațiile crescute în anii ‘70-80 probabil că vor rezona mai ușor cu ideile de mai jos. Vă amintiți cu siguranță cum noi, la școală și la facultate, făceam voluntariat obligatoriu. Puteam folosi această sintagmă pentru a exemplifica ce este un oximoron, dar, în rest, eu una nu chiar înțelegeam de ce, cu ce scop făceam ceea ce făceam. Ce cauză serveam … Niciunul dintre profesorii mei, nici la școala generală, nici la liceu (pedagogic sau industrial), nici la facultate – nu a dat vreun sens lucrurilor pe care le făceam – în contul timpului liber sau în contul cursurilor. Doar că, fără doar și poate, trebuiau făcute … Lucrurile drăguțe care mi-au rămas în amintire sunt adunatul diverselor fructe de pădure (care – cu toate că aveam „normă”, era distractiv până la un punct), culesul frunzelor de dud pentru viermii de mătase (ca norocul, era un dud în curtea vecinei), culesul de cireșe (ne lăsau să mâncăm cât voiam). Culesul porumbului, sortarea cartofilor nu mai erau atât de distractive.

Un episod de voluntariat deosebit de kafkian s-a întâmplat când ni s-a cerut să aducem la cantina  liceului (pedagogic, dintr-o localitate din vestul țării) doi iepuri de câmp vii. O sarcină, prin excelență, provocatoare. Nu știu dacă așteptarea realistă a celor care au gândit-o a fost ca noi, adolescenții, să prindem iepurii. Nu știu nici dacă rostul exercițiului ar fi fost să scăpăm horticultura de acțiunile distructive ale iepurilor de câmp sau să asigurăm necesarul de proteine pentru cei care mâncau la cantină – poate ambele combinate – însă știu că drumul cu cei doi iepurași (de care au făcut rost părinții mei de la un unchi gospodar, pentru că sfârșitul de săptămână petrecut acasă – o dată la circa 3 luni – era mult prea valoros ca să mă pornesc în căutare de iepuri de câmp) cu personalul, de acasă până la orașul din vestul țării, timp de circa cinci ore, mi s-a părut fără de capăt. Sărmanii scoteau sunete care atrăgeau atenția celorlalți călători. Mă jenam de ei – oare ce or fi gândit? – și în același timp mă gândeam cu groază că s-ar putea ca ghemotoacele pufoase să moară înainte să ajung la destinație. Nu mi-e ușor să asociez aceste amintiri cu voluntariatul. Mai degrabă cu supunerea oarbă de teama consecințelor.

Înțeleg că unora – date fiind și aceste experiențe – ne poate fi mai greu să apreciem voluntariatul ca experiența împlinitoare de a contribui la o cauză în care credem.

Generațiile tinere de azi însă cunosc adevăratul sens al cuvântului „voluntariat”. Știu să își aleagă și cauzele la care sunt înclinați să contribuie voluntar. Tot mai multe școli și organizații încurajează și promovează voluntariatul, inclusiv ca un mijloc de învățare, de dobândire a unor experiențe valoroase. Cu sens.

Școala comunitară pe care dorim să o dezvoltăm împreună se definește prin încurajarea și facilitarea voluntariatului eficient, prin pregătirea oferită voluntarilor, prin facilitarea unor inițiative care implică voluntariat din partea elevilor, dar și a părinților, a profesorilor. Pentru binele unor cauze în care școala crede. În beneficiul învățării din experiența directă a unor acțiuni.

22 iun refacut

La fel ca în alte proiecte pe care le desfășoară, în Școli conectate la comunitate, Fundația Noi Orizonturi promovează voluntariatul. Pentru a vă informa despre cum puteți să încurajați și voi voluntariatul în cadrul școlilor comunitare, alăturându-vă inițiativei noastre, vă invităm să accesați pagina web a Fundației Noi Orizonturi.

Părinții – partenerul nr. 1 al școlii

„Părinții nici măcar nu-și trimit copiii la școală!”, „Părinților nu le pasă ce fac copiii la școală, nici măcar nu vin la ședințe!”, „Părinții vor doar note bune!”, „Părinții au doar pretenții de la noi, dar nu ne ajută cu nimic!”, „Părinții ne amenință cu reclamații!”. Auzim multe astfel de critici la adresa părinților. Toate sunt expresii ale nemulțumirilor profesorilor sau directorilor care nu reușesc să se situeze pe aceeași lungime de undă cu părinții, care asistă neputincioși la eșecurile unor elevi și – în disperare – blamează părinții acestora.

În folosul învățării și dezvoltării copiilor, este nevoie de multă răbdare și deschidere să găsim modalitatea potrivită de comunicare și colaborare cu părinții. Aceștia s-ar putea să nu înțeleagă imediat limbajul în care le vorbim; s-ar putea să nu fie disponibili când dorim noi să-i întâlnim sau pentru activitățile pe care noi le propunem; s-ar putea să ajungă la o întâlnire organizată la școală obosiți, adresându-ne mesaje formulate într-o manieră pe care noi – cei ai școlii – nu le înțelegem imediat. Cu toate acestea, știm că părinții sunt experții în materie când ne vorbesc despre copiii lor, despre ambițiile lor exprimate acasă, dar poate că nu și la școală, despre felul în care își petrec ziua în afara școlii, despre bucuriile lor, despre supărările lor … Părinții ne dau în grijă ce au ei cel mai de preț. Trebuie să onorăm această încredere cu care ne investesc a priori.

În școlile autentic conectate la comunitate, părinții, familiile elevilor sunt primii parteneri ai școlii. De fapt, părinții sunt întotdeauna primii profesori ai copiilor lor – deseori fără să fie conștienți de acest lucru. Fără ca părinții să ne încredințeze parte din educația copiilor lor, școala nu și-ar avea rostul. La fel, este lipsit de sens ca părțile atât de mult implicate în educația copiilor – părinții și școala – să transmită mesaje contradictorii acestora.

20 iun refacut

Pentru a armoniza mesajele școlii și ale părinților, școala comunitară invită părinții să afle despre oferta educațională a școlii și să își exprime punctul de vedere propriu despre această ofertă, să învețe cum pot să își sprijine copiii mai eficient și cum îi poate ajuta școala în cultivarea talentelor copiilor. Părinții sunt sprijiniți să se implice în procesul de învățare, să contribuie cu experiențele și expertiza lor în cadrul unui parteneriat funcțional, prin care aceștia devin promotori ai educației de calitate pentru toți.

Iată argumentul unui părinte în favoarea școlii comunitare: „Îmi doresc ca școala la care învață copilul meu să fie una comunitară deoarece acest lucru oferă mai multe posibilități de dezvoltare, pe foarte multe planuri, copilului meu: învață să fie activ, să fie voluntar, să accepte diversitatea, să-i ajute pe cei din jur.”

În proiectul Școli conectate la comunitate, Fundația Noi Orizonturi sprijină școlile comunitare în vederea stabilirii unor parteneriate funcționale, constructive cu părinții. Pentru a vă informa despre cum puteți să beneficiați de inițiativa noastră, vă invităm să accesați pagina web a Fundației Noi Orizonturi