Lună: februarie 2016

Scrisoare deschisă adresată Ministrului Educației pe subiectul Școala Altfel

Fundația Noi Orizonturi a trimis vineri, 26 februarie, o scrisoare deschisă ministrului Adrian Curaj privind programul național „Școala Altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”, care necesită îmbunătățiri în vederea soluționării dificultăților întâmpinate de unitățile școlare în implementarea lui.

adrian-curaj_ministerul-educatiei (1)

Scrisoarea deschisă este însoțită de o petiție semnată de peste 1000 de persoane și susținută de 52 de organizații și instituții care sunt de acord cu propunerile făcute de grupul de lucru „Școala Altfel. TOT Educație!”, constituit la inițiativa Fundației Noi Orizonturi. În baza propunerilor făcute de acest grup și în urma unui amplu proces de consultare publică am constatat că, pentru îmbunătățirea programului Școala Altfel, în următorul an se impun următoarele:

– Revizuirea viziunii programului, definirea unui scop specific și clarificarea apelativului „altfel”, folosit în relație cu activiățile specifice programului;

– Sensibilizarea actorilor de la nivel județean și locat privind importanța programului și responsabilizarea lor privind organizarea lui conform viziunii și scopului propus;

– Acordarea autonomiei unitățlilor școlare în alegerea perioadei de derulare a programului Școala Altfel;

– Degrevarea consilierului educativ de responsabilitatea organizarii de unul singur a Școlii Altfel;

– Reducerea birocrației;

– Dezvoltarea unui sistem necompetițional de promovare a rezultatelor profesorilor în programul Școala Altfel;

– Înlocuirea anexei la OMENCŞ cu un ghid de implementare de secol XXI care să descrie clar și concis viziuneaprogramului și să ofere recomandări privind proiectarea,derularea și evalurea programuluirespectand și încurajând autonomia școlilor.

În următorii doi ani, considerăm necesare:

– Formarea directorilor, metodiștilor și inspectorilor cu abilități de facilitare, mentorat și coaching necesare motivării și încurajării profesorilor să valorifice programul Școala Altfel pentru a-și îmbunătății stilul de predare;

– Dezvoltarea unui mecanism universal și echitabil de finanțare a programului Școala Altfel;

– Inițiarea unui acord comun cu ministerele co-interesate de succesul programului Școala Altfel.

Așteptăm reacția Ministerului Educației, căruia i-am solicitat stabilirea unei întâlniri care să contureze următorii pași de parcurs pentru îmbunătățirea proogramului Școala Altfel.

Aici găsiți textul complet al scrisorii trimise Ministrului Educației:

Scrisoare_Deschisa_Min_26.02.2016

Mulțumim tuturor celor care s-au implicat în procesul de elaborare a propunerilor și celor care au semnat petiția și lista de adeziune. Acestea rămân deschise pentru a fi semnate până la finalul lunii martie. Împreună facem o Școală Altfel mai bună!

Campania de advocacy „Școala Altfel. TOT Educație!” este implementată în cadrul proiectului „Educația nonformală. Tot educație!”, finanţat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi http://www.eeagrants.org .

Tineri cetățeni, poftiți în vagoanele curiozității!

Salutăm inițiativa CFR Călători de a invita elevii și profesorii într-un „tren educativ” Săgeata Albastră în timpul Săptămânii Altfel. Demersul arată ce potențial există când membrii comunității se alătură școlii în misiunea ei educațională! 
 
edunews

Prima ediție a trenului educativ Săgeata Albastră a avut loc în 2014. Sursa foto: edu-news.ro

 

Cu toții ne dorim copii și tineri care să înțeleagă rolul unui mecanic de locomotivă, care să poată evalua mijloacele de transport în funcție de gradul de poluare, care să-și dorească să meargă cu trenul, care să călătorească cu bilet și care să înțeleagă cum învățarea are un rol cheie în tot ceea ce ține de construcția și funcționarea unui tren! Țintind aceste lucruri, profesorii și CFR Călători vor contribui și la dezvoltarea competențelor civice, sociale și a învăța să înveți, gândirii critice, integrității și responsabilității.
 
Din pasiune pentru metode și activități educative, nu ne-am putut abține din a ne întreba cum putem transforma o vizită într-o experiență de învățare? Având în minte ceea ce își dorește CRF Călători să-i învețe pe copiii și tineri, vă propunem câteva idei:
 
a. Vânătoare de comori – provocați elevii să realizeze un top al celor mai prietenoase cu mediu mijloace de transport – fiecare indiciu din vânătoare de comori ajutându-i să descopere informații despre amprenta ecologică a diferitelor mijloace de transport. Prietenii de la WWF România (http://www.wwf.ro/) pot fi un sprijin pentru voi! 
 
b. Rezolvarea de probleme – simulați situații criză din viața unui mecanic de locomotivă și/sau controlor de tren, provocați-i să găsească cele mai bune soluții – pot fi folosite machete/trenuri de jucărie. La final stimulați o discuție despre ce are nevoie „să știe” și „să poată face” un mecanic sau controlor pentru a rezolva aceste situații.
 
c. Teatru Forum (http://www.nonformalii.ro/metode/teatru-forum) – pregătiți o piesă scurtă de teatru forum despre întâlnirea dintre un controlor de tren și un pasager clandestin și agresiv, provocați elevi să schimbe situația și provocați o discuție pe această temă. Aici puteți citi mai multe despre teatru forum, iar prietenii de la ART Fusion (http://www.artfusion.ro/) pot fi buni sfătuitori!
 
d. Debrief/Reflecție – încheiați vizita cu o reflecție scurtă/debrief care să-i ajute pe elevi  să ofere semnificație vizitei și să o conecteze cu viața reală, dar și motivația lor de învățare, un set de întrebări ar putea fi (alegeți 1-3 din fiecare calup):
1. Ce s-a întâmplat? Ce am făcut în ultima oră împreună?
2. Cum v-ați simțit? Ce v-a atras atenția? Ce ați observat când…? Ce părere aveți despre…? Am observat că ați fost foarte curioși/plictisiți legat de…, de ce? Ce v-a plăcut cel mai mult dar cel mai puțin? Ce v-a impresionat? De ce? 
3. Cum credeți că folosește un „constructor” de tren (ingineri electrici, mecanici, designeri etc), un conductor sau un mecanic de tren ceea ce a învățat la școală? V-ar plăcea să construiți un tren mai rapid sau mai frumos? Ce credeți că aveți nevoie să învățați pentru a face asta?
4. Ce curiozități ați vrea să vă satisfaceți pe viitor legat de trenuri: ce ați vrea să mai știți? Ce ați vrea să mai faceți?
Aceste activități nu blochează elevul într-un rol pasiv, de observator & ascultător ci îl implică, îl provoacă să exploreze, să analizeze, să reflecteze, iar asta îi va ajuta să rețină mai bine informațiile, să-și dezvolte atitudini pozitive și îi va spori curiozitatea.   
 
Cu un pachet de activități centrate pe elev, experiențiale, propunerea CFR Călători se potrivește mănușă pe viziunea promovată de grupul Școala Altfel. TOT Educație! și pregătește terenul pentru colaborări și în restul anului școlar, nu doar în timpul Școlii Altfel!
Dacă îţi doreşti să încurajezi astfel de activităţi la nivel naţional, semnează petiţia aici: http://www.petitieonline.com/saptamana_altfel

Dăm calendar deștept și plasă responsabilă pe semnătură!

Vă plac propunerile noastre de îmbunătățire a programului Școala Altfel și sunteți gata să ne susțineți? Primele 150 de persoane/organizații care demonstrează că au făcut lucrul acesta, cu o semnătură pe petiție/lista de adeziune, primesc din partea noastră, pe lângă respect, un calendar de pus pe perete (70/100 cm) și o sacoșă de pânză făcută manual la un atelier social din comuna Florești (www.plasuteresponsabile.ro).

Purtând plăsuța veți putea duce și în off-line mesajul nostru: Împreună facem o Școală Altfel mai bună!, iar calendarul de perete vă va ajuta să programați activități educative nonformale în funcție de câteva sărbători naționale și internaționale interesante!

La 1 aprilie, de exemplu, când este nu doar ziua păcălelilor ci și Ziua Internațională a Păsărilor,se pot organiza excursii de observare a avifaunei autohtone, care numără 383 de specii, din cele 100.000 existente la nivel mondial, sau ateliere în care copiii să construiască cuiburi artificiale și căsuțe pentru păsări. Subiectul poate fi abordat interdisciplinar, având în vedere că păsările au fost sursă de inspirație nu doar pentru cântăreți, pictori, sculptori („Pasărea în zbor” a lui Constantin Brâncuși a făcut istorie) scriitori, filme („Păsările”, thriller regizat de Alfred Hitchcock), bijutieri, ci și, de exemplu, pentru industria aeronautică.

Kitul format din calendar și sacoșă de pânză este gratuit, câștigătorul având de suportat doar cheltuielile de transport. Cererile se pot trimite pe adresa de mail lidia_state@noi-orizonturi.ro.

Mulțumim pentru semnătură și fie ca sacoșa pe care o primiți să fie veșnic plină! 🙂

Pentru susţinerea demersului cu o semnătură, click aici: http://www.petitieonline.com/saptamana_altfel

Educația – prioritatea tinerilor din România în fața ONU

David Timiș, unul dintre cei doi Delegați de Tineret ai României la ONU, și-a arătat disponibilitatea de a susține și promova inițiativa noastră legată de îmbunătățirea programului Școala Altfel.

DSCN0389

Având experiența studiului peste hotare, David Timiș crede că diferența principală față de sistemul nostru de învățământ este că în vest se pune accentul pe practică, nu pe teorie. „De asemenea, relația profesor-elev este una mult mai echilibrată, aproape aș spune că aceștia sunt pe picior de egalitate”, precizează el. Timiș crede că educația nonformală are potențialul de a revitaliza/întinerii „un sistem care este altfel, destul de <>” și consideră că propunerile făcute de grupul nostru de lucru sunt bune. „Ideea cu laboratorul de experimente îmi place, e cachy. Vă sugerez însă să vedeți ce alte exemple de best practice mai sunt pe această temă – Universitatea Alternativă sau Learnity ar fi două dintre ele”, spune el.

David Timiș precizează, de altfel, că principalele priorități ale tinerilor din România, enunțate în urmă cu două săptămâni la New York, în cadrul lucrărilor Comisiei pentru dezvoltare socială a Adunării Generale ONU, sunt pe educație, implicare civică și angajabilitate. Delegația României, din care a făcut parte pe lângă David Timiș și Anca Agachi, a subliniat necesitatea reducerii discrepanțelor dintre mediile urban și rural în cadrul sistemului de învățământ, importanţa pregătirii educaționale corespunzătoare a tinerilor pentru a face tranziția către piața muncii și nevoia elaborării unor politici publice care să faciliteze accesul tinerilor la locuri de muncă și să încurajeze antreprenoriatul. Tinerii delegați români au adus în discuție necesitatea implicării tinerilor în viața socială și politică prin conectarea lor la agenda locală și internațională și dezvoltarea unei culturi a acțiunii, înțeleasă ca mentalitate activă sau implicare individuală prin voluntariat.

Mai multe despre Comisia a III-a a Adunării Generale ONU puteți citi aici.

David Timis

David Timiș a studiat business și management la Unversity of Glasgow din Marea Britanie și integrare europeană la EM Strasbourg și a primit și două burse de studiu în India și China.

Experiența sa este una globală, având șansa să lucreze sau să facă voluntariat în nu mai puțin de opt țări, în domenii foarte variate, de la ONG-uri precum AIESEC, LSRS și Rotaract, la organizații internaționale precum Consiliul Europei.

În ultimul an a lucrat în industria FMCG pentru două multinaționale, Mars în Marea Britanie și L’Oréal în România.

Susţine-ne şi tu cu o semnătură pentru o Şcoală Altfel mai bună: http://www.petitieonline.com/saptamana_altfel 

Școala Altfel ca „plasă de siguranță pentru sărituri la înălțime”

1965025_10203824536439243_128032304120194952_n

Oana Moșoiu, lector la Universitatea din București – Facultatea de Psihologie și Științele Educației și trainer în diferite contexte de formare, fie a tinerilor și adulților, fie a diferitelor categorii de profesioniști – profesori, formatori, manageri. Activitatea sa profesională este ancorată atât în contextul formal de educație, cât și în cel nonformal, fiind legată de programul de finanțare Tineret/Erasmus+.

Este implicată în demersurile de recunoaștere a învățării dobândite prin voluntariat și în context nonformal și susține 100% demersul nostru pentru îmbunătățirea Școlii Altfel. Argumentele sale, într-un interviu acordat special blogului scoalaltfel.wordpress.ro:

Ce te leagă de Școala Altfel?

Școala Altfel constituie pentru mine unul dintre pilonii de schimbare a modului în care ne raportăm la educația din cadrul școlii – modul tradițional provocat de abordări noi, de activități și metode puse la lucru pentru a înțelege și vedea cu ochiul liber că învățarea are loc și altfel. Este o săptămână-virus introdusă în sistem pentru a porni o schimbare despre ce altceva și cum altfel pot fi învățate lucrurile în contextul școlii, dar și în afara ei, chiar în timpul orarului săptămânal.

Sunt implicată în acest demers încă de la începutul proiectului „Educație nonformală. Tot educație!” al Fundației Noi Orizonturi și am fost alături de FNO încă dinainte, elaborând Raportul de analiză şi recomandări pentru dezvoltarea unei politici publice şi a unei strategii pentru susţinerea educaţiei non formale în sistemul educaţional, care a constituit un pas premergător acestor inițiative. De altfel, fac echipă bună cu FNO în sprijinirea demersurilor lor de inovare a educației și suntem alături deja de mulți ani.

Crezi că în acest moment programul Școala Altfel are potențialul de a schimba în bine sistemul de educație? De ce?

Da, Școala Altfel este – sau poate fi, în varianta sa îmbunătățită – un „buzdugan” aruncat înainte pentru a deschide porțile inovării practicilor didactice din sala de clasă. Prin Școala Altfel se exersează modalități de autonomizare a proceselor din școală – de la luarea deciziilor împreună cu elevii, la organizarea de activități în comun între clase și profesori, organizarea de echipe pentru a implementa diferite activități, la documentarea privind tipuri de activități și metode ce pot fi utilizate în cadrul săptămânii Școala Altfel și altele. În afara limitării privind locul săptămânii Școala Altfel în calendarul anului școlar, există suficientă libertate pentru a face… orice este diferit, altfel, de interes pentru elevi și profesori, o săptămână-laborator, o săptămână de învățare-libertate, o săptămână de nonformal, adică săptămâna în care suntem parteneri în învățare, autonomi și voluntar implicați, elevi și profesori.

Din păcate, a reieșit din diferitele interacțiuni cu elevii și profesorii că lucrurile nu stau așa și că textele normative sunt lecturate în cheia interdicției sau a unor limitări. Pe fondul lipsei de experiență a cadrelor didactice privind învățarea în context nonformal, se resimt multe rezistențe cu privire la utilizarea unor metode noi sau a proiectării unor activități cu adevărat inovative. Școala Altfel a devenit acum o săptămână de excursii, de vizite – bloc la muzee, de participare la olimpiade sau chiar de vacanță/chiul organizat și permis în foarte multe școli. De asemenea, Școala Altfel a devenit o corvoadă pe care și-o asumă un număr limitat de cadre didactice dintr-o școală, apar segrerări între profesorii care se implică și cei care se feresc cu superioritate de așa „decădere”, precum și diferențe în rândul elevilor – olimpicii și ceilalți. În fapt, olimpicii nu participă niciodată la Școala Altfel care este astfel văzută ca o pierdere de timp.

În versiunea propunerii înaintate de FNO prin intermediul acestui proiect, Școala Altfel își împlinește menirea de a constitui un timp pus la dispoziția profesorilor și elevilor pentru a exersa învățarea în moduri diferite, un adevărat laborator de didactică în care profesorii propun, pe marginea unor obiective de învățare, metode noi, mai participative, mai orientate spre elev și de inspirație nonformală (pe numele ei, de inspirație constructivistă și experiențială), iar elevii contribuie și participă cu bucurie și plăcere la experiențele de învățare propuse, trăind ceea ce cu toții ne-am dori să trăiască, de altfel, în fiecare zi la școală: bucuria de a învăța și de a se dezvolta. Prin acest mod revizuit al Școlii Altfel, aceasta nu mai este o săptămână propusă din exterior sistemului, ci devine parte din sistem, o săptămână ca oricare alta din calendarul școlar, doar că modul de a propune învățarea este cu totul inovativ. Și ne dorim ca, în câțiva ani, tot calendarul școlar să fie o veritabilă școală altfel, ceea ce, din nou, observ că foarte mulți dintre noi ne dorim – o întreagă școală cu totul și cu totul altfel. Deci, noi vă propunem să începeți cu această săptămână și apoi să avem 36 de săptămâni altfel de școală.

Ce oportunități crezi că creează Școala Altfel în sistem?

Săptămâna Școala Altfel creează posibilitatea profesorilor de a pune în aplicare ceea ce învață la diferite cursuri de formare continuă, atunci când se plâng că sistemul nu le permite, prin limitările impuse de programă, să experimenteze metode noi, abordări inovative. De asemenea, permite exersarea unor relații profesori-elevi eficiente și mai funcționale, relații pe care, la fel, le deplâng ca fiind formale, impuse de formatul strict al lecțiilor sau de inabilitatea fie a profesorilor, fie a elevilor, de a manifesta empatie, deschidere în comunicare, egalitate în comunicare și nu superioritate-inferioritate, agresiune, impunere și altele despre care tot auzim. Școala Altfel permite școlii să se reinventeze fără a răsturna carul cu reforme în mijlocul curții școlii și spunând – schimbați-vă, și repede! Școala Altfel oferă oportunitatea schimbării bottom-to-top adică de la firul ierbii, că până la urma schimbarea asta implică, om-cu-om, elev-cu-elev… Și cum să ne schimbăm dacă nu încercăm încet-încet, an de an, o metodă nouă, o activitate nouă, o lecție realizată diferit, o atitudine diferită… Eu cred că Școala Altfel este un fel de plasă de siguranță pentru sărituri la înălțime. E un spațiu sigur pentru a exersa diferite viziuni educaționale. Dacă vreți să vedeți un preview al școlii viitorului, practicați cu încredere Școala Altfel, aș spune.

De ce te-ai implicat în acest demers?

Pentru că am încredere în tot ce face FNO, de mai bine de 10 ani, în sistemul educațional din România. Prin Cluburile IMPACT au dovedit că se poate schimba, prin școală, profesori și elevi, modul în care educația schimbă comunitatea. De asemenea, pentru că ni s-au intersectat drumurile și viziunile și promovăm același conținut în discursul privind schimbarea în educație – că se poate, că elementele schimbării sunt acolo, pe teren – profesorii, elevii, directorii, inspectorii. Trebuie doar să găsești cele mai potrivite modalități pentru a-i determina să provoace și să practice schimbarea. A lor în primul rând, și, prin ei, a sistemului.

Sunt convinsă că vom reuși să captăm acele energii transformaționale și vă anunțăm că mai sunt 2 teme pe masa de lucru care așteaptă să vadă lumina campaniilor de susținere!

Dacă şi voi doriţi să contribuiţi la îmbunătăţirea programului Şcoala Altfel împreună cu noi, vă invităm să semnaţi petiţia http://www.petitieonline.com/saptamana_altfel sau să ne susţineţi organizaţional, aderând la lista de adeziune, trimiţându-ne un e-mail la lidia_state@noi-orizonturi.ro.

Pruncii, banii și sistemul

Prietenii de la „Decât o Revistă” au publicat o analiză foarte bună sistemului de finanțare a școlilor din România. Ne bucură inițiativa și seria de articole pe tema educației. Articolul atrage atenția asupra problemelor financiare cu care se confruntă unitățile școlare, indiferent de mediul de proveniență:

4. Pentru că modul de calcul al finanțării de bază nu ține cont de numărul de profesori dintr-o școală, de vechimea, de gradul lor didactic și de gradația de merit, ci strict de numărul de elevi, se ajunge la situații aberante:

 școlile cu elevi puțin rămân fără bani de salarii în timpul anului și trebuie să aștepte redistribuirea bugetară (adică primesc bani de la cele care nu i-au cheltuit);

 școlile cu foarte mulți elevi ajung să dea înapoi banii de salarii, pentru că nu au voie să îi folosească în alt scop (nu pot înființa o nouă clasă sau angaja profesori suplimentari);

 școli din mediul rural, care nu pot cheltui toți banii de salarii (pentru că profesorii lor sunt debutanți, necalificați, deci au salarii mai mici) ajung să îi dea liceelor din județ, cărora nu le ajung banii (pentru că profesorii lor au vechime mare, gradul I sau doctorat și gradație de merit). Spre exemplu, un colegiu de marcă din București a calculat că, pentru a-și plăti toți profesorii prin finanțarea de bază, ar trebui ca fiecare clasă să aibă 34 de elevi, ceea ce depășește pragul de 30, maximum admis.”

Mecanismul de finanțare al unităților școlare, explicat și de autorul articolului, Sorana Stănescu ar putea fi rezumat în formula 3 + 1, mai exact 3 surse publice: finanțarea de bază din bugetul de stat, finanțarea complementară de la consiliul local și finanțarea suplimentară de la Consiliul Local sau Ministerul Educației și părinții.

1_surse-elev

Imagine preluată din „Decât o revistă”

Nu avem cifre care să confirme, dar din consultările realizate de noi a reieșit faptul că programul „Săptămâna Altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!” este finanțat mai ales de către părinți, ceea ce limitează posibilitățile de dezvoltare ale elevilor din familii dezavantajate socio-economic. În cadrul consultărilor au fost expuse și argumente de tipul: profesorii dedicați, concentranți pe dezvoltare elevilor lor, vor construi activități transformatoare pentru elevii lor și fără resurse/cu resurse minime – mai importante decât resursele financiare fiind motivația și abilitățile pedagogice ale profesorului. Răspunsul dat acestor argumente a fost că eforturile depuse pe termen lung pentru a compensa pentru lipsa resurselor duc la epuizare, iar timpul astfel investit ar putea fi valorificat pentru îmbunătățirea proceselor de învățare pe termen scurt și lung. Propunerea finală a grupului „Școala Altfel. TOT Educație!” este în primul rând de a face o analiză economico-financiară a costurilor programului – cât și pe cine costă Săptămâna Altfel? Apoi, în funcție de rezultate, să identificăm un mecanism financiar care să asigure școlilor resurse minime, într-un mod echitabil.

Lipsa finanțării programului Școala Altfel și efectele sale (adâncirea inegalitățiillor) sunt manifestări ale problemelor generale din sistemul educațional, însă au nevoie de o soluție reală:

„2. Statul plătește 321 de lei per elev pe an pentru cheltuielile cu bunurile și serviciile, în timp ce un raport al Curții de Conturi din ianurie 2016 a arătat că o magnolie dintr-un parc din sectorul 5 din București a costat 405 lei. […]

6. Foarte puține primării anunță clar cuantumul finanțării complementare per elev pentru bunuri și servicii (spre exemplu, în afara cheltuielilor cu reparațiile sau modernizările școlilor, municipiul Brașov acordă în 2016 15 lei per elev pe an, față de 10 lei per elev în 2015).

7. Cu toate acestea, dintr-un raport al Agenției Române pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) din decembrie 2015, bazat pe date colectate direct de la școli, reiese că, în general, primăriile contribuie la finanțarea școlilor. La nivel național, bugetul mediu per elev pe care l-au raportat a fost mai mare decât finanțarea de bază venită de la guvern cu aproximativ 400 de lei per elev pe an, dar nu se știe în ce fel au fost folosiți acești bani. […]

10. Deși fondul școlii este interzis, iar acum este în dezbatere un proiect de lege care să pedepsească cu închisoarea darea și colectarea de bani în folosul școlii, el rămâne o practică obișnuită și chiar necesară pentru cretă, becuri sau mici reparații.”

Articolul integral poate fi citit aici

Un singur lucru „altfel” poate schimba tot

 

Într-un discurs pe care l-a ținut la TED în aprilie 2013, Sir Ken Robinson a vorbit despre ieșirea educației din Valea Morții, făcând o paralelă neașteptată cu un loc care există în realitate, lângă locuința sa de la Los Angeles.

SirKenRobinsonPhoto_RyanLashTED.jpg

„Am fost recent la o întâlnire în Los Angeles pentru a discuta despre așa zisa educație alternativă. Sunt programe menite să aducă elevii înapoi la școală și acestea au câteva trăsături comune: sunt foarte personalizate, sprijină puternic profesorii, crează legături strânse cu comunitatea și se ghidează după un curriculum larg, cu programe care-i scot adesea pe elevi în afara școlii. Iar aceste programe au funcționat. Mi s-a părut însă interesant că asta se cheamă <<educație alternativă>>. Avem dovezi în toată lumea că dacă am face toți asta nu ar mai fi nevoie de alternativă. De-asta cred că trebuie să adoptăm o altă metaforă. Trebuie să admitem că (școala) e un sistem uman și că există condiții în care oamenii prosperă și condiții în care nu. La urma urmei suntem creaturi organice, iar cultura școlii este absolut esențială. Cultura este un termen organic, nu?

Nu departe de casa mea este o zonă care se numește <<Valea Morții>>, locul cel mai cald și mai uscat din America. Nu crește nimic acolo, pentru că nu plouă. De aici numele. În iarna lui 2004 a plouat în <<Valea Morții>>. A plouat mult într-o perioadă foarte scurtă. Iar în primăvara lui 2005 s-a petrecut ceva fenomenal. Întreaga Vale a Morții s-a acoperit cu flori, pentru o vreme. Ce dovedește asta? Că acea Vale nu e moartă, ci doarme. Imediat după suprafață se află semințele posibilității, în așteptarea condițiilor prielnice pentru a crește. În sistemele organice, în condițiile potrivite, viața e inevitabilă, se întâmplă negreșit.

Dacă iei o zonă, o școală, un cartier, schimbi condițiile, dai oamenilor un alt sentiment al potențialității, alte așteptări, o gamă mai largă de posibilități, hrănești relația dintre profesori și elevi, le oferi oamenilor libertatea de a fi creativi și de a inova în ceea ce fac, atunci școlile care erau odată moarte se trezesc la viață. Marii lideri știu asta. Adevăratul rol al conducerii în învățământ – și cred că e valabil la nivel de țară, de stat și de școală – nu e și nici nu trebuie să fie acela de comandă și control. Rolul real al conducerii e ajustarea climatului, în crearea unui mediu al posbilității. Dacă faci asta, oamenii se vor ridica, vor realiza lucruri pe care nu le anticipai. Benjamin Franklin a spus ceva superb: că există trei feluri de oameni în lume. Unii sunt de nemișcat -nu pricep, nu vor să priceapă și nu le pasă. Alții pot fi mișcați – sunt oameni care înțeleg nevoia de schimbare și sunt gata să asculte. Și mai sunt cei care se mișcă – oamenii care fac ca lucrurile să se întâmple. Și dacă încurajăm mai mulți oameni din această ultimă categorie, am ajunge să creăm o mișcare. Iar dacă mișcarea este destul de puternică, obținem, în sensul bun, o revoluție. Și de asta avem nevoie.”

Discursul subtitrat în limba română poate fi urmărit aici.

De ce acest text și de ce acum? Noi știm deja, după 15 ani de lucru în școlile din România, ce schimbări poate produce un singur lucru făcut altfel. O întâmplare recentă numită #Ghibu9 ne-a reamintit însă cât de important e să știe cât mai mulți despre asta.

O lăsăm pe Alexandra Giurgiu, studentă în anul II la Publicitate, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, voluntar al Fundației Noi Orizonturi de opt ani (doi la clubul IMPACT din Școala Generală Octavian Goga și șase la liceu, la clubul IMPACT din Liceul Teoretic Onisifor Ghibu) și coordonatoare a edițiilor 4, 5 și 6 ale Festivalului Ghibstock să spună povestea. 

IMG_0034

#Ghibu9

Ghibu9 este revolta tinerilor, a părinților și a profesorilor din Liceul Teoretic Onisifor Ghibu, Cluj-Napoca și a celor care au simpatizat cu cauza acestei campanii. Ghibu9 este un exemplu legat de ceea ce poate realiza un grup de oameni motivați, uniți și îndrăgostiți de ceea ce fac.

Ghibu este un liceu unde te poți exprima și te poți dezvolta, unde voluntariatul este la ordinea zilei, unde educația e mai mult decât un profesor care stă la catedră și îți predă lecția mecanic, un liceu unde niștee elevi s-au revoltat pentru a doua oară. Prima dată s-a întâmplat în 2010, când clubul IMPACT tocmai se „instalase” în Ghibu. O mână de copii alături de o profesoară tânără nu au primit o finanțare pentru a recondiționa fosta grădină botanică a liceului și pentru a o transforma, dintr-un spațiu nefolosit și uitat, într-o clasă în aer liber. Refuzul a venit cu scuza că „spațiul nu este destul de vizibil”. După ce au aflat vestea, s-a lăsat liniște până când cineva a spus: „Lasă că facem noi singuri rost de bani”. După câteva discuții și idei nebune și doar două săptămâni de organizare a luat naștere festivalul caritabil Ghibstock. Festival care a ajuns la șase ediții și care adună de fiecare dată 2.500 de oameni în curtea unui liceu. Festival care a avut pe scenă atât trupe, cântăreți și dj locali – Mute, RehabNation, LightsOut, BloodPrint, cât și naționali – Șuie Paparude, Gojira & Planet H, Vescan, Blazon, DJ Shiver. Mulțumită acelei revolte, Ghibu a devenit primul liceu din România cu un festival în curtea școlii și singurul loc din țară unde se ține un festival caritabil.

Ghibu este acum locul unde elevii au avut spațiu de dezvoltare, de a face greșeli și de a le repara singuri, de a învăța atât din educația formală, cât și din cea non-formală. Elevii de la Ghibu, printre care m-am numărat și eu, au fost lăsați să se bată de probleme reale, să învețe din greșeli și să se dezvolte atât pe plan personal, cât și profesional.

A doua „revoltă” a avut loc anul acesta, când inspectoratul a anunțat că se taie clase, din nou. Prima dată s-a întâmplat când încă eram și eu elevă, acum doi ani. Atunci au motivat astfel: la fiecare șase ani se vor tăia clase, se va face prin rotație astfel încât să fie toată lumea bine. Anul trecut Ghibu a primit clasa înapoi, însă direcțiunea școlii a fost anunțată, cu câteva săptămâni în urmă, că la anul se taie din nou o clasă. De data asta pentru că nu sunt destui elevi de clasa a 8-a la nivel local pentru a justifica așa multe clase de a 9-a. Însă nu s-au stabilit criteriile care trebuie îndeplinite de un liceu ca să aibă un anumit număr de clase.

De ce în 2016, an în care se presupune că suntem evoluați, gândim altfel, vrem mai multe și vrem mai bine, cea mai bună soluție în educația din România, din Cluj, este să se desființeze clase de a 9-a? De ce încă se alege calea mai ușoară și mai scurtă? ISJ Cluj spune că nu sunt destui elevi în clasele a 8-a din Cluj ca să motiveze atâtea clase de a 9-a. De ce nu se modifică numărul de elevi din clase? Există oricum problema că sunt prea mulți copii într-o clasă și profesorilor le este greu să lucreze cu ei. Ar fi mai logic, și mai ușor, să se „impună” de la inspectorat 20-25 de elevi într-o clasă, nu 30-35. Dacă la fiecare liceu s-ar întâmpla asta nu ar mai trebui tăiate clase. Profesorii nu ar fi în prag de a nu-și îndeplini norma, liceele ar rămâne cu toate secțiile și toată lumea ar fi fericită.

Astfel elevii, părinții, profesorii și alți actori sociali ai comunității clujene s-au sesizat. S-au unit și au luptat pe front comun pentru a salva ceea ce România are nevoie acum, poate mai mult ca niciodată, EDUCAȚIA.

 

 

 

Cum e acum și ce propunem noi în Școala Altfel

Dacă încă nu ești convins de necesitatea schimbărilor pe care le propunem în Școala Altfel, te invităm să le analizezi comparativ cu ceea ce este reglementat acum de către Ministerul Educației.

Avem nevoie de semnătura ta, așa că te invităm să o lași aici!

Dacă faci parte dintr-o organizație sau instituție care ar vrea să adere la demersul nostru, scrie-ne pe lidia_state@noi-orizonturi.ro.

Împreună facem o Școală Altfel mai bună!

ScoalaAltfel_v2-lung-01

Solomon Marcus despre Federația Educației Românești

„O întrebare fundamentală cu răspuns negativ

Școala este concepută ca o federație de discipline, fiecare mai degrabă o întreprindere pe cont propriu decât una în interacțiune cu celelalte discipline. Fiecare dintre aceste discipline livrează un bagaj de cunoștințe concretizat în programe, manuale și alte instrumente, căutând să amplifice mereu și mereu prestația elevilor. Școala este în primul rând a profesorilor, a inspectorilor, a directorilor, a sindicaliștilor și prea puțin a elevilor. Consiliul Național al Elevilor a publicat în 2015 o broșură cu titlul revoluționar “Azi vorbim noi”, cu critici aspre la adresa rânduielilor actuale, dar temându-se de represalii le-au semnat impersonal: “Elena Buzău”, “Radu Brașov” etc. E cineva printre cei care răspund de școală în România care să totalizeze pretențiile diverselor discipline și să constate discrepanță imensă dintre ceea li se cere elevilor să facă și mult mai puținul ce ar permite menținerea sănătății psiho-somatice a elevilor? Răspunsul este evident negativ. Nevoia protejării sănătății psiho-somatice a copiilor nu e treaba nimănui”.

Tired boy

Copilul tău câte manuale cară zilnic în ghiozdan?

Așa începe articolul „Copiii, sub agresiunea unei scoli care le ignora nevoile si drepturile. Cazul dramatic al clasei a V-a”, publicat de academicianul Solomon Marcus pe contributors.ro.

Din 26 ianuarie și până acum, articolul a fost vizualizat de peste 51.000 de ori și a înregistrat peste 100 de comentarii – majoritatea adevărate pledoarii pentru o școală care să pună pe primul loc școlarul (nevoia lui de învățare) și nu disciplinele, programa și examenele. „Sunt evident un ambasador al Școlii Altfel”, ne-a spus academicianul Solomon Marcus, care în ultimii ani și-a făcut un scop din promovarea unei educații care să respecte drepturile fundamentale ale copilului, inclusiv nevoia lui de a greși și de a eșua pentru a învăța ceva nou. „Copilul are o curiozitate nativă, dar curiozitatea lui operează la întâmplare. El n-are capacitatea de a discrimina direcții interesante de direcții triviale. Rolul educației este să orienteze curiozitatea lui către direcții interesante, nu să ignore această curiozitate și să-i ceară copilului să-și însușească anumite lucruri pornind de la acest imperativ al autorității. Tu ești mic, trebuie să dai crezare adultului când îți spune că trebuie să reții – acest lucru nu funcționează. Când îi ceri unui copil efortul de a acorda atenție unui lucru, el are nevoie ca recompensa pentru acel efort să apară imediat. Ăsta-i modul în care funcționează psihicul lui. Un adult, un om de 30 de poate să înțeleagă că acel lucru îi va folosi mai târziu, dar un copil nu. Ori noi forțăm pe copil să acorde atenție unui lucru numai pe baza autorității. Nu pe baza cerințelor naturale ale psihicului său. Deci nu respectăm nevoile și drepturile funamentale ale copilului. Le călcăm în picioare. De pildă nevoia lui de a greși și de a eșua pentru a învăța ceva nou. Toată educația oficială plasează erorarea și eșecul sub semnul infracțiunii și păcatului. Ceea ce e un fals ordinar. O încălcare a naturii umane”, a declarat Marcus într-un articol publicat de revista Sinteza.

Academicianul crede că rolul școlii nu este de a forma meseriași sau profesioniști în funcție de nevoile pieței muncii, ci de a dezvolta capacitatea de gândire și de acțiune a tinerilor, astfel încât aceștia să poată găsi soluții atunci când niciuna din cunoștințele acumulate nu mai e aplicabilă și să poată da sens vieții lor. „Școala nu poate fi redusă la o întreprindere de prestări de servicii constând în livrarea unor ocupanți de locuri de muncă, locuri al căror profil ar fi suficient să motiveze ce anume trebuie să învețe un școlar. Școala trebuie să dea absolventului sentimentul că viața sa are un sens concretizat într-o armonie între identitatea sa personală și națională și apartenența la cultura europeană și planetară”, mai spune Solomon Marcus în articolul publicat pe contributors.ro.

Născut la 1 martie 1925 la Bacău, matematicianul Solomon Marcus este eruditul clasic, specializat într-un domeniu – în cazul său matematica – dar cu vaste cunoștințe în poetică, lingvistică, semiotică, filosofie sau istoria științei și educației. După absolvirea studiilor liceale în orașul natal, a urmat cursurile Facultății de Matematică de la Universitatea București. A obținut ulterior titlurile științifice de doctor în matematică și doctor docent. După absolvirea facultății, a predat ca profesor la Facultatea de Matematică de la Universitatea București. Profesorul Solomon Marcus este autor a numeroase studii interdisciplinare, cărți ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în științele naturale și sociale etc. A publicat peste 50 de volume în România, cărțile sale fiind traduse în mai multe limbi și aproximativ 400 de articole în reviste științifice sau de specialitate. Opera sa a fost citată de peste 1000 de autori. A devenit membru corespondend al Academiei Române în 1993 și membru titular în 2001.

solomon-marcus - credit Matei Buță

Căutăm colegi de bancă în Școala Altfel!

Peste 300 de persoane au semnat deja petiția pe care am lansat-o în 25 ianuarie în vederea îmbunătățirii programului Școala Altfel, iar demersul nostru este susţinut până acum de peste 10 organizaţii şi instituţii, între care Coaliţia pentru Educaţie, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Centrul Raţiu pentru Democraţie sau Asociaţia Go Free. Așteptăm și alți susținători care să semneze petiția și lista de adeziune! Petiția poate fi semnată până pe 29 februarie aici: http://www.petitieonline.com/saptamana_altfel. Organizațiile și instituțiile care doresc să se alieze iniţiativei o pot face trimitând un mail pe adresa lidia_state@noi-orizonturi.ro. La finalul procesului vom înainta semnăturile Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice (MENCŞ) împreună cu o scrisoare deschisă prin care cerem modificarea Ordinului MENCŞ nr. 4496/13.07.2015 privind structura anului şcolar, conform propunerilor formulate de grupul de lucru „Școala Altfel. TOT Educație!”, constituit la inițiativa FNO.

Colega noastră Lidia Bondiuc a fost invitată la TVR 3, la emisiunea Transilvania la zi, transmisă live din studioul de la Cluj, pentru a vorbi despre propunerile de îmbunătățire a programului Școala Altfel.

Vă reamintim că aceste propuneri au fost dezvoltate în urma unui amplu proces de consultare, analiză și dezbatere publică, inițiat în noiembrie 2014. În etapa de consultare au fost colectate recomandări privind funcționarea programului Școala Altfel de la 160 persoane din Cluj, Craiova, Iași și București. Acestea au fost analizate și transformate în propuneri concrete de grupul „Școala Altfel. Tot educație!”. Propunerile dezvoltate au fost publicate și supuse dezbaterii publice între 20 noiembrie 2015 și 15 ianuarie 2016, perioadă în care am primit comentarii și sugestii de la 284 persoane care fie au participat la dezbaterile organizate la Cluj, Iași, București și Timișoara, fie au competat formularul online de feedback.

Campania de advocacy „Școala Altfel. TOT Educație!” este implementată în proiectul „Educația nonformală. Tot educație!”, finanţat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG  în România.

Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi http://www.eeagrants.org