Cum ajutăm un tânăr să ştie, să vrea și să producă schimbare?

screenshot_1

Text de Laura Borbe, profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu Cluj-Napoca și specialist programe educaționale la Fundația Noi Orizonturi

„Spune-mi și voi uita. Arată-mi și îmi amintesc. Implică-mă și voi înțelege”, Confucius

Vorbim deseori despre rolul şcolii în formarea şi dezvoltarea comportamentului civic în societate, despre apatie socială vs. implicare. Uneori, ducem acest gând mai departe şi realizăm împreună cu elevii mici proiecte de interes comunitar prin care sperăm ca ei să înveţe ceva şi să simtă că îşi ajută comunitatea. Cu siguranţă aţi organizat cel puţin o acţiune de strângere de fonduri pentru diverse grupuri dezavantajate (copii, seniori, persoane cu diferite dificultăţi) sau aţi iesit cu elevii la o acţiune de ecologizare. Dar, sunt aceste acţiuni punctuale suficiente pentru a dezvolta valori şi competenţe pro-sociale? Care sunt elementele care transformă un proiect comunitar într-un proiect de ÎNVĂŢARE? Cât este de dificil să foloseşti această metodă la clasă? Şi mai ales, cum pot eu ca profesor să introduc acest tip de proiect la clasa mea? Iată câteva întrebări la care merită să răspundem pe parcursul acestui articol.

Ce este Proiectul de Învăţare prin Serviciul în Folosul Comunităţii?

Proiectul de Învăţare prin Serviciul în Folosul Comunităţii[1] sau proiectul de service-learning este o metodă pedagogică care se bazează pe principiile învăţării prin experienţă. În linii mari, învățarea prin experienţă este orice învățare care sprijină elevii în transferul cunoștințelor teoretice spre rezolvarea problemelor din lumea reală sau situații în care profesorul direcționează și facilitează învățarea. Sala de clasă sau chiar curtea şcolii pot servi drept cadru pentru învățarea experiențială prin activități integrate, cum ar fi jocurile, studiile de caz, proiectele de cercetare, simulările, experimentele etc. (Wurdinger & Carlson, 2010). Cu toate acestea, atunci când elevii au posibilitatea de trece graniţa dintre teorie şi viaţa reală, învățarea devine mult mai puternică. Şi aici intervine proiectul de service-learning, care permite punerea în practică a noţiunilor dobândite la clasă într-un mod cât se poate de autentic şi cu beneficii reale asupra comunităţii.

grafic-laura-pentru-blog

Un proiect de service-learning se află la intersecția dintre două nevoi: cea de învățare a elevului și cea de sprijin a comunității.

Nevoia de învăţare: printr-un proiect de service-learning elevii îşi formează şi dezvoltă o serie întreagă de competenţe (de comunicare, de management de proiect etc) specifice subiectului predat, dar învaţă în acelaşi timp să fie responsabili şi perseverenţi, trăiesc experienţa compasiunii şi învaţă cum trebuie să acţioneze pentru ca binele pe care îl doresc celorlalţi să fie pus în practică corect.

Nevoia comunităţii: elevii identifică o nevoie reală a comunităţii lor şcolare (poate fi din domeniul mediului, sănătăţii, educaţiei etc) şi propun şi implementează o soluţie care este sustenabilă (adică  are un impact pozitiv asupra comunităţii).

De exemplu, un grup de elevi alături de 2 profesori din Zalău au dezvoltat un sistem de catering în şcoala lor, prin care oferă tuturor colegilor posibilitatea de a mânca hrană caldă, gătită, în pauza de prânz. Ei au lansat şi bucătăria IMPACT, unde elevii îşi pot pregăti sucuri naturale din fructele şi legumele pe care și le aduc de acasă. În urma iniţiativei lor antreprenoriale, din profitul obţinut, au asigurat hrană caldă, în fiecare zi, pentru 10 colegi aflaţi într-o situaţie financiară precară şi au oferit tuturor elevilor și profesorilor posibilitatea să mănânce mai sănătos pe durata programului şcolar. Pentru acest proiect tinerii au gândit un bussines plan, au realizat un plan de promovare pentru a câştiga clienţi, au făcut bugetul pentru a putea stabili preţul serviciilor lor, astfel încât să fie accesibile elevilor, dar să obţină şi profit, au încheiat parteneriate cu firme locale pentru a le pregăti meniurile comandate, au negociat preţuri, au convins direcţiunea şcolii de necesitatea unui astfel de sistem în şcoala lor, au gândit un sistem de preluare a comenzilor şi au stabilit responsabili pentru distribuirea produselor în fiecare zi.

Iată cum, printr-un proiect de service-learning, aceşti elevi au avut oportunitatea să dobândească competenţe de antreprenoriat, de negociere şi de comunicare, au exersat valori precum responsabilitatea, perseverenţa şi curajul, dar în acelaşi timp au răspuns unei nevoi reale din şcoala lor: aceea de a oferi hrană sănătoasă elevilor în timp orelor de curs.

Din păcate, acest gen de iniţiative sunt implementate , în România după orele de şcoală şi nu sunt parte integată a învăţării la clasă. De exemplu acest proiect poate fi o oportunitate excelentă de transfer a cunoştinţelor acumulate la ora de economie. Să poţi să pregăteşti un plan de business, să calculezi pragul de rentabilitate, să înţelegi conceptele de cerere versus ofertă ca urmare a pregătirii teoretice, iată câte beneficii concrete aduce această metodă educaţională. Nu este nevoie să aşteptăm schimbarea structurii şcolare (un proces lung şi complicat), ci sugerez să ne aventurăm, alături de tineri, în construcţia unor asemenea proiecte. La orele de curs, pornind de la această experienţă, am putea să le propunem să înveţe teorii, legi, reguli, formule care să le uşureze munca în proiect (la matematică, biologie, economie, educaţie antreprenorială etc); să discutăm despre principii şi valori şi despre cum arată o viaţă care pune în acţiune aceste valori (la cultură civică, psihologie, sociologie, filosofie sau religie), să îi ajutăm să reflecteze la experienţa trăită şi la ce anume au învăţat sau se poate învăţa din ea (la dirigenţie, psihologie, cultură civică) etc. Toate aceste deschideri mă conduc spre a doua întrebare:

De ce proiecte de service-learning?

În diferite şcoli şi universităţi din lume acest tip de proiect apare ca activitate integrată în curriculumulul obligatoriu. În România, proiectele de service-learning se desfăşoară sub forma activităţilor extraşcolare sau în mediul ONG şi apare definit drept o metodă a educaţiei nonformale. Cu toate acestea la nivel internaţional această metodă îşi dovedeşte eficacitatea şi în învăţământul formal de masă: 62de studii[2]  indică faptul că la elevii care se implică în realizarea proiectelor de service-learning se observă modificări semnificative la nivelul: stimei de sine (0.28*), atitudinii faţă de şcoală şi învăţare (0.28*), implicării civice (0.27*) şi aptitudinilor sociale (0.30*), dar şi la nivelul performanţei academice (0.43*)[3].

Unele dintre aceste studii[4] oferă recomandări pentru a putea construi proiecte de service-learning de calitate, adică proiecte care produc atât schimbări pozitive în comunitate, cât şi la nivelul învăţării:

  • Proiectul ar trebui corelat cu obiectivele de învăţare din curriculum-ul obligatoriu
  • Proiectul ar trebui să țină cont de vocea tinerilor, adică a celor implicaţi în proiect
  • Proiectul ar trebui să includă comunitatea, prin relaţii de parteneriat reale
  • În întreg procesul de elaborare, organizare, implementare şi evaluare ar trebui create momente de reflecţie asupra învăţării (20 din 21 de studii)

În prezent, se recunoaşte faptul că educația nu ar trebui să vizeze în primul rând producția de cunoștințe în sine, ci mai degrabă o învățare aplicată care urmărește transformarea și promovarea generală a bunăstării societății. Mai mult decât atât, în cadrul acestei viziuni largi despre „educație pentru transformare”, proiectul de service-learning apare ca o metodă cheie în promovarea acestei viziuni educaționale[5] cu reale avantaje pentru elevi, profesori şi comunitate. Iată câteva (ce pot fi citite raportat la exemplul dat în articol):

Avantaje pentru elevi: învăţarea este a lor şi ei controlează cât, cum şi pentru ce învaţă (cu condiţia să fi avut loc o investigare corectă a nevoilor şi intereselor lor de învăţare) şi de la cine (pot apela la învăţarea în grup, în pereche, pot apela la specialişti în domeniile de interes pentru ei, pot învăţa învăţându-i pe alţii), descoperă valori şi reguli şi apoi le însuşesc prin practică.

Avantaje pentru profesori: un asemenea proiect, adus la cunoştinţa tuturor profesorilor din şcoală, poate fi considerat un element motivator pentru învăţare. Ne plângem mereu că elevii nu vor să înveţe, că se întreabă mereu: de ce să ştie ceva? de ce să rezolve probleme? etc. Participând activ la realizarea acestor proiecte, ei descoperă ce nu ştiu şi află ce vor să ştie, pentru că îşi doresc ca proiectul lor să fie unul de succes. Legile, regulile, formulele devin instrumente utile, iar învăţarea acestora nu mai înseamnă memorare, ci înţelegere şi aplicare.

Avantaje pentru comunitate: un asemenea proiect (cu condiţia să fi avut loc o analiză a nevoilor comunităţii, corectă) constribuie la schimbarea în bine a vieţii. A avea tineri activi şi competenţi, care ştiu, vor şi pot face schimbări în bine în comunitate este, în sine, un prim câştig. Dincolo de asta, rezultatele proiectelor lor înseamnă vieţi mai bune, mai uşoare, mai curate, mai confortabile, mai cinstite.

Dacă toate acestea v-au pus cumva pe gânduri, iată acum câteva sugestii despre cum putem realiza proiecte de service-learning în şcoli:

  • cunoaşterea nevoilor şi intereselor de învăţare ale grupului de elevi (recomandăm un grup format voluntar)
  • analiza nevoilor comunităţii şi identificarea mai multor probleme reale ale comunităţii
  • luarea deciziei în mod participativ şi utilizând anumite criterii (cât de mult serveşte interesele comunităţii, realismul, sustenabilitatea, abordabil cu forţele lor etc), de către grupul de elevi (nu de către profesor) cu privire la proiectul pe care vor să-l realizeze
  • realizarea proiectului, urmând paşii specifici managementului de proiect şi implicând parteneri relevanţi pentru proiect, din comunitate
  • reflecţia asupra experienţei trăite, pentru a vedea, individual şi în grup, ce s-a învăţat şi ce poate fi învăţat în continuare, prin alte proiecte

Aproape în fiecare şcoală există grupuri de elevi interesaţi de voluntariat şi profesori care doresc să se implice, important e să înţelegem că există o mare diferenţă între proiecte în serviciul comunităţii şi proiecte de învăţare prin servicii aduse comunităţii. E adevărat că din orice proiect se poate învăţa, dar, dacă nu e un proiect condus corect, nu ştim, ca profesori, nici cine, nici ce şi nici cât sau cât de bine a învăţat fiecare elev, iar evaluarea proiectului doar din prisma avantajelor comunităţii nu îi va putea mobiliza pe elevi, în viitor, să practice voluntariatul şi nici să găsească utilă învăţarea regulilor, legilor, formulelor etc. Din acest motiv, am să închei articolul cu două intervenţii: una de tip atenţie la, iar a doua cu link-uri către resurse utile sau inspiraţionale.

Atenţie la:  Tinerii construiesc, noi adulţii facilităm!

Tinerii au nevoie să se cunoască. Dacă tinerii reflectează la: „cine sunt ei, ce pot, ce vor, ce îi interesează, ce vor să devină, cum pot să devină, care sunt valorile lor, cum pot să se descopere şi să descopere ce e bine să facă în viaţă şi cu viaţa lor”, atunci se aşează motivaţi pe calea învăţării. Hai să îi ajutăm să se descopere!

Tinerii au nevoie să descopere singuri nevoile comunităţii lor şi să decidă, aşa cum fac unii adulţi, pornind de la importanţa, relevanţa, urgenţa unor nevoi, în ce se implică şi cum. Hai să le oferim câteva instrumente şi să îi lăsăm să le exerseze!

Tinerii au nevoie să greşească într-un mediu sigur (noi construim acest mediu sigur), să îşi asume greşelile, să caute soluţii de rezolvare. Ei au nevoie să vadă ce şi cum din ce gândim, funcţionează; să decopere ce înseamnă un proiect sustenabil, să vadă cât de uşor sau dificil se obţine ceva. Hai să îi lăsăm să greşească, să le fim alaături când suferă şi să îi încurajăm să încerce ceva nou!

Tinerii au nevoie să practice compasiunea. Numai aşa vor înţelege măsura binelui. Hai să practicăm împreună cu ei compasiunea, pas cu pas, să începem cu noi şi să ne extindem aria înspre comunitate!

Resurse utile:

Fundația Noi Orizonturi

Buck Institute for Education

Edutopia 

[1] Cu scuzele de rigoare, am să folosesc pe tot parcursul articolului proiect de service-learning din motive de eficienţă.

[2] Celio Ch.I, Durlak J, Dymnicki A., (2011) A Meta-analysis of the Impact of Service-Learning on Students, Journal of Experiential Education, Volume 34, No. 2, pp. 164–181

[3] Notă: valori care depăşesc pragul (0.05*) indică modificări reale, semnificative.

[4] idem 3

[5] document în lucru al FNO, ce va fi publicat în curând.

Anunțuri

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s