Şcoala Altfel – între agonie şi extaz

Text de Laura Borbe, profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj-Napoca și specialist programe educaționale la Fundația Noi Orizonturi

Motto: Uite că avem timp pentru lucruri cu adevărat importante (reformularea unei remarci a domnului Andrei Pleşu)

Atunci când acest program a fost lansat în sistemul de învăţământ, nu am înţeles ce se vrea de la el şi de ce a apărut, pentru că nu a existat anterior apariţiei o consultare sau ulterior o prezentare, un ghid sau o discuţie lămuritoare cu privire la sens, scop, procedură. Prima implementare a fost plină de nedumerire, emoţii, sincope, un pic de haos şi frustrare pentru unii sau alţii. Anii au trecut şi fiecare şcoală a încercat să găsească cea mai bună formulă de organizare, să răspundă cumva intereselor elevilor, să organizeze altfel de activităţi. Fără să realizăm, aceste încercări au avut, în sine, un rost – acela de a învăţa cu toţii: elevi, profesori, părinţi cum se poate învăţa altfel.

Noua Metodologie[1] a programului, propusă în 2016, vine să adâncească această idee importantă: această săptămână este una în care toţi putem experimenta cum se poate învăţa altfel.

scoala_altfel-83

 

Ce înseamnă să învăţăm altfel? De exemplu, la ştiinţele naturii elevii ar putea să înveţe prin descoperire, mergând în natură sau în laboratoare unde să poată realiza experimente; la ştiinţele sociale ar putea intra în contact cu comunitatea locală, descoperind istoria, cultura, mentalitatea, discutând cu oameni, vizitând locuri, studiind texte sau documente din arhivele locale, din diferite instituţii de cultură, chestionând cetăţenii, organizând dezbateri etc; la discipline din sfera comunicării ar putea concepe de la reviste, bloguri etc, până la scenarii şi reprezentaţii teatrale în limba maternă sau o limbă străină; la discipline vocaţionale ar putea să îşi descopere talentul sau să îl exerseze, făcându-l public prin reprezentaţii, expoziţii, alte manifestări culturale. Toţi ar putea să se întâlnească cu oameni din comunitate (chiar din rândul părinţilor), care pot să le ofere modele de viaţă, să le răspundă unor întrebări specifice economiei de piaţă sau celor ce ţin de dezvoltarea personală. Trăind aceste experienţe, elevii şi profesorii, împreună, la finalul activităţii, vor putea reflecta asupra a ceea ce s-a învăţat, iar acest proces reprezintă fundamentul pentru transferul a ceea ce s-a învăţat în practica curentă de la ore, în celelalte săptămâni de şcoală, până când, încet-încet, ceea ce se petrece în această săptămână altfel devine practică curentă. De ce s-ar putea întâmpla asta? Pentru că profesorii ar putea observa că elevii se implică, iar elevii ar descoperi ce înseamnă să înveţi. Și învăţarea de acest tip este plăcută, pentru că oamenii, indiferent dacă sunt adulţi sau copii, tind să repete succesul sau lucrurile care le plac.

Ce beneficii are o asemenea săptămână „strecurată tiptil şi firav” în corpul celor 34-37 săptămâni de şcoală? Dacă am fructifica-o la maxim, poate am putea ajunge să:

  • descoperim ce îi interesează pe copii și, încercând să răspundem intereselor lor, poate observăm că se implică, că se simt bine învățând lucruri noi
  • scăpăm de condiţionările programei şi propunem subiecte, teme sau tipuri de activităţi care să-i ajute pe copii să „imerseze” în realitatea vieţii sau a pieţei muncii
  • să verificăm metode, să vedem ce place, ce nu place, de ce place sau nu place
  • să ne întrebăm – elevi şi profesori – ce înseamnă să înveţi, cum să învăţăm şi răspunsurile să le folosim pentru tot restul vieţii
  • să ne cunoaştem – copii, profesori, părinţi – şi să ne privim dincolo de roluri şi de statusuri şi să devenim parteneri
  • să ne descoperim sau să dezvăluim unii – celorlalţi, talente sau pasiuni
  • să transformăm comunităţile în care trăim
  • să discutăm despre lucruri care ne interesază, să cooperăm ca să găsim soluţii la problemele curente ale şcolii sau vieţii
  • să ne cunoaştem comunitatea şi să exersăm parteneriate
  • să demarăm proiecte de cercetare ce au ca scop îmbunătăţirea proceselor sau programelor şcolare

Putem multe, iar Metodologia lasă loc pentru fiecare, pentru că ne solicită atingerea a doar două obiective clare: formarea şi dezvoltarea competenţei de a învăţa şi a abilităţilor socio-emoţionale ale elevilor. În Ghidul de implementare ce tocmai a fost publicat pe site-ul ministerului sunt descrise aceste două obiective şi sunt propuse modalităţi de implementare. De ce au fost alese aceste două obiective? Iată câteva posibile motive:

  • copiii se declară plictisiţi, obosiţi şi unii cred că şcoala nu răspunde nevoilor şi intereselor lor sau chiar se declară nefericiţi la şcoală
  • universităţile se plâng de nivelul scăzut de pregătire al proaspeţilor studenţi, observabilă fiind incapacitatea majorităţii de a învăţa organizat, eficient, responsabil
  • ofertanţii de cursuri de formare constată la cursanţii lor o capacitate scăzută de organizare a propriei învăţări
  • angajatorii se plâng că şcoala nu e corelată cu cerinţele pieţei, că tinerii nu au abilităţi de bază, socio-emoţionale pentru a se adapta la locul de muncă
  • comunităţile din care facem parte sunt caracterizate de apatie socială; proiectele, chiar şi atunci când există, nu răspund unor nevoi reale sau nu sunt sustenabile, ori au un impact redus

Se pot rezolva toate acestea într-o săptămână? Răspunsul evident este: nu!, dar se poate începe şi, odată experienţa trăită, se poate reflecta asupra ei, iar concluziile şi bunele practici pot fi transferate apoi în celelalte săptămâni de şcoală, tiptil şi firav, până când toate cele 34-37 săptămâni vor fi altfel!

Cum putem proceda? În rândurile care urmează avansăm o schemă de lucru, dar, pentru mai multe informaţii, vă sugerăm să citiţi Ghidul de aplicare[2] al Metodologiei. Iată câţiva paşi (pentru profesori):

  1. Identificaţi interesele elevilor folosind un chestionar, focus grup deschis sau cu întrebări precise, observaţi întrebările lor din timpul anului. Să presupunem că elevii sunt intresaţi de fotografie.
  2. Identificaţi parteneri care au competenţele necesare şi construiţi un parteneriat cu aceştie. Pentru exemplul nostru ei pot fi în sfera artei şi tehnicii fotografice. Împreună cu aceştia (fotografi din comunitate, prof. de artă, curatorii unor galerii de artă cu expoziţii fotografice, firme care procesează poze etc) stabiliţi tipul de activitate, rolul fiecăruia etc
  3. Decideţi care din cele două competenţe va fi accesată: competenţa de a învăţa să înveţi sau dezvoltarea socio-emoţională şi de acolo şi ce subcomponentă e dezirabilă pentru grupul de elevi. De ex.:

Competenţa de a învăţa să înveţi presupune următoarele subcomponente:

  • elevii îşi proiectează şi organizează învăţarea proprie
Cunoștințe despre … Abilitatea de a … Valori și atitudini nutrite, manifestate
Învățare (ce înseamnă a ști), contexte favorabile învățării;

Proiectare (ce elemente esențiale compun un proiect anume);

Demersuri/ strategii de învățare (cum învață oamenii);

Oportunități de învățare individuale și în grup (unde / de unde învățăm);

Exprima interese și curiozități;

Formula întrebări care să ghideze propria învățare;

Stabili obiective pentru propria dezvoltare;

Planifica demersuri de învățare individuale sau ca membru al unui grup;

Autocunoaștere

Încredere în sine

Motivație pentru dezvoltarea proprie

Curiozitate

Pro-activism

Voință

  • elevii gestionează resursele de învăţare, individual sau în grup
  • elevii monitorizează propriul progres şi îşi autoevaluează, interevaluează învăţarea

Abilităţile socio emoţionale presupun următoarele subcomponente:

  • Autocunoaştere
  • Autogestionare
  • Conştientizarea dimeniunii sociale
CONȘTIENTIZAREA DIMENSIUNII SOCIALE
Cum pot să înțeleg mai bine gândurile și sentimentele altora?

Cum pot să înțeleg mai bine de ce alții gândesc / simt într-un anume fel?

Ce influențează felul în care unii oameni gândesc/ simt?

Ce relevanță are precis pentru mine felul în care unii oameni simt/ gândesc?

  • Abilităţi de relaţionare
  • Luarea deciziilor în mod responsabil
  1. Elaboraţi descriptorii de performanţă pentru una din subcomponentele alese. De ex. pentru abilităţi socio emoţionale:
Abilitatea Nivel de bază Nivel mediu Nivel maxim
Comunicarea așteptărilor de la ceilalți comunică așteptări preponderent prin exclamații comunică așteptări în mod politicos, evitând comenzile comunică așteptări politicos și explică ce urmărește/ de ce are o anume așteptare

competenţa de a învăţa să înveţi:

Abilitatea Nivel de bază Nivel mediu Nivel avansat
Formularea întrebărilor care ghidează învățarea formulează întrebări simple, cu răspuns da/nu sau care încep cu cuvintele: cine, ce, care, cui, unde, când, ce fel de, cât, cum, de ce etc. formulează întrebări legate logic de contextul discuției și ascultă răspunsuri înainte de a formula alte întrebări leagă întrebările într-o secvență logică și explică de ce a ales acea suită de întrebări
  1. Decideţi împreună cu partenerii tipul de activitate care se corelează cu: interesul elevilor, oferta partenerilor, resursele de timp şi spaţiu. De ex. un atelier unde elevii, ghidaţi de un specialist, realizează, cu diferite aparate, fotografii, pe o tematică aleasă de comun acord cu ei, realizează cu acele fotografii o expoziţie şi pe baza unui chestionar realizat de ei, obţin informaţii de la public, despre sensul, semnificaţia sau valoarea exponatelor. Pe toată durata desfăşurării activităţilor şi la final, e necesar să facilitaţi momente de reflecţie care să le permită tinerilor să analizeze modul şi măsura în care şi-au exersat abilitatea pe care v-aţi propus să o observaţi. De exemplu:
  • Cereți elevilor să scrie pe o foaie de hârtie, un paragraf despre felul în care au contribuit la pregătirea strategiei de interogare și despre felul în care au adresat întrebările (dacă a fost persoana care a vorbit în numele grupului). Utilizaţi fişa de lucru discutată la începutul orei.
  • Pe baza observării și însemnărilor pe care le-ați făcut în decursul celor 40 de minute în prima parte a activității, comunicați elevilor ce ați observat în ceea ce privește abilitățile lor de a formula întrebări și de a comunica așteptări. Cereți elevilor să comenteze, referindu-se la fişa de lucru și să dea exemple.
  • Cereți elevilor să completeze oral, referitor la abilitățile de interogare și de comunicare a așteptărilor, enunțuri care încep astfel:
  • În cursul activității, am învățat …
  • Despre formularea întrebărilor, am reținut …
  • Despre comunicarea așteptărilor față de alții, am reținut …
  • Îmi propun ca pe viitor să acord atenție următoarelor lucruri pe care le fac/ spun: …

Închei această descriere cu un gând optimist: poate părea dificil ceea ce am prezentat, dar încercaţi să vă gândiţi că totul poate fi realizat uşor, dacă lucraţi în echipă, dacă solicitaţi sprijinul unor specialişti din comunitate (chiar şi pentru formularea descriptorilor aveţi în şcoală specialişti, învăţătorii!) şi vă focalizaţi pe esenţă: învăţăm cu plăcere!

[1] https://www.edu.ro/metodologia-de-organizare-programului-na%C8%9Bional-%E2%80%9E%C5%9Fcoala-altfel%E2%80%9D-proiect-supus-dezbaterii-publice

[2] o parte din exemple sunt preluate din Ghid

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s