Lună: aprilie 2018

Reforma în educație pornește de la mine

Text de Ariana Covaci, profesor de limba și literatura română și consilier educativ la Colegiul Național „C.D. Loga” din Caransebeș

Eu sunt… ceea ce sunt. Dascăl. Am știut de la 6 ani că asta voi face, iar restul existenței mi-am petrecut-o formându-mă. Am absolvit profilul pedagogic, am urmat cursurile unei facultăți, iar norocul a făcut să mă întorc în școala care m-a plămădit, din punct de vedere profesional: Colegiul Național „C. D. Loga” din Caransebeș. Sunt mândră de elevii mei și îmi stimez colegii. Iubesc această școală, cu istoria ei, cu toți oamenii care au construit experiența de a fi la una dintre cele mai vechi „școli de dăscălie” din țară.

ariana-covaci-si-gabriela-pheifer.jpg

Ariana Covaci (stânga) și directoarea Colegiului Național „C.D. Loga”

Astăzi sunt extrem de mândră de o nouă reușită. O reușită care a însemnat muncă în echipă, dar și norocul de a cunoaște oameni deosebiți, care ne-au întins o mână de profesionist, modelatoare, oameni care ne-au făcut să ne (re)descoperim pe noi înșine. E vorba despre formatorii Fundației Noi Orizonturi. Dar să o luăm cu începutul…

De câțiva ani, în școală funcționează un club IMPACT, deschis tot cu sprijinul acestei fundații. Inițiativa i-a aparținut unui dascăl dedicat, care a înțeles că educația nu se face numai cu metode formale. Și i-a reușit: un număr impresionant de elevi, voluntari, profesori muncesc în acest club, sunt fericiți și – cel mai important! – îi fac pe alții fericiți în experiența învățării. În urmă cu doi ani, școala noastră s-a înscris într-un alt proiect al Fundației Noi Orizonturi, „Școli conectate la comunitate”, care a însemnat alți dascăli, alți elevi (uneori, aceeași), alte reușite.

Decizia de a fi selectați, anul acesta, și în proiectul „Se poate Altfel!” a venit relativ natural. Am fost incluși în acest program național, alături de alte două școli din țară, una din Bistrița și una din Suceava, în urma muncii bine-făcute de colegele noastre de la IMPACT și „Școli conectate la comunitate”. La început, nu am înțeles prea bine ce vrea să însemne, ce vor cei de la Noi Orizonturi să ne învețe – că doar noi trecusem prin asemenea săptămâni mulți ani la rând, fără să simțim vreun beneficiu real adus învățării! Totuși… Alta era povestea, de data aceasta. Altfel gândită, cu analiză a metodologiei venite de la minister, cu interpretare a ghidului de bune practici, cu întâlniri de formare, atât în școală, cât și în afara ei, pentru care am muncit serios și la finalul cărora am fost testați la fel de serios. Hopa! Se schimbase situația.

Am fost întrebați, undeva prin noiembrie-decembrie 2017, dacă în anii precedenți am chestionat elevii în legătură cu ce anume vor să dezvolte la ei înșiși, prin activitățile din această săptămână. „Păi, cum?”, ne întrebam noi, ”Cum să facem asta? Oricum ei nu vor să învețe în plus. Ei își doresc excursii, pizza, film… dintr-astea”. Dar, pentru că eram incluși în program, i-am întrebat, că nu aveam de ales. Și, mirare! Elevii au ordonat, ca interese principale, creativitatea, capacitatea de a rezolva probleme de viață, de a controla emoțiile, de a lucra în echipă, de a face față provocărilor…

În februarie, câte cinci reprezentanți din fiecare școală inclusă în program – un părinte, un elev, consilierul educativ, un profesor și directorul școlii – au fost chemați la un training, la Cluj. Eu am participat la training în calitate de consilier educativ. Acolo, timp de trei zile, am fost cobaii unui proces de reeducare privind principiile de organizare a unei săptămâni reușite de „Școală altfel”. M-am întors, recunosc, cu altă perspectivă asupra sistemului de educație și asupra rolului meu în interiorul lui. Am înțeles unde am greșit. Am recunoscut, mai întâi față de mine însămi, că pot mai mult. Că eu sunt, la bază, cel care pornește reforma. Eu, colegii mei din cancelarie, partenerii de drum de la colegiul din Bistrița și de la școala din Suceava, colegii din țară care au găsit, deja, singuri, drumul pe care noi abia acum l-am zărit.

Ne-am apucat de lucru. Am gândit ateliere diverse și atractive care să răspundă intereselor elevilor. Am format echipe cu părinți și voluntari din comunitate. Am gândit un program care ne-a încărcat de emoții și așteptări: 19 ateliere pentru ciclul primar, 20 de ateliere pentru elevii de gimnaziu și 27 de ateliere pentru cei de liceu.

Ne-am depășit pe noi, cei din trecut, prin implicarea, suportul, dinamica, efortul, creativitatea și câte altele – Doamne! – pe care le-am putut arăta în perioada de elaborare, dar, mai ales, în timpul acestei săptămâni, 26-30 martie 2018. Au fost puse la cale, cu devotament, activități de câte două ore, susținute de două ori pe zi, timp de cinci zile, cu teme și titluri dintre cele mai atractive: „Penelul fermecat: Artă vie – o nebunie!”, „Magia lucrărilor  din quilling”, „Idei creative. Tehnica origami”, „Fii propriul designer”, „Fantezie și culoare”, „Universul smartphone-ului văzut prin ochii micilor artiști”, „Pictură religioasă”, „Creații muzicale specifice Romantismului muzical”, „Team building”, „Tu alegi – cheia e la tine!”, „Cât de bine te cunoști?”, „Controlez emoțiile – sunt competitiv”, „Cafeneaua experimentelor”, „Doctor strange”, „Da! Baschet!”, „Fărâmituri de zâmbet și cuvânt”, „Unde se duc banii?”, „Ardeleană și dă doi – hai și tu în joc cu noi!”, „Cunoașterea, învățarea și promovarea dansului popular din Banatul Montan”, „Jobul de vacanță”, „Shopping, nutriție și bună dispoziție”, „Cine sunt eu?”, „Stop bullying-ului”, „Decorate your party!”, „În căutarea armoniei – introducere în filosofia FENG-SHUI”, „Turism economic”, „Alege să fii fericit, simțindu-te bine!”, „Bani pentru școala ta”, „Știrile false în mediul on-line”, „Fii cool, fii tu însuți!”, „Ia atitudine! Spune Nu drogurilor!”, „Clubul iubitorilor de literatură și artă”, „The Japonese Culture from the Perspective of a Japonese”, „Curs de educație financiară – pentru începători”, „Da! Pot altfel!”, „Iepurași, ouă, coronițe”, „Deși ești altfel, învăț să te accept”, „Prețuim viața în coordonate astronomice”…

A fost o experiență de cunoaștere. Nu au fost puțini dascălii care mi-au împărtășit sentimentele frumoase,  provocările, uimirea încercate în această săptămână. Elevii de la „C. D. Loga” nu au mai trăit ceva similar. Ne-au spus-o ei. S-au simțit importanți și responsabili. Au avut șansa de a-și alege individual atelierele pe care să le urmeze, fără a mai fi amintită obligația de a-și urma dirigintele sau profesorul de la clasă sau colegii înspre o anumită activitate, cum se întâmplase în anii precedenți. Au putut participa la zece ateliere diferite, susținute de profesori pe care, altfel, nu ar fi avut ocazia să îi cunoască la catedră. Au ales să învețe ceea ce îi interesa. Au reformat „Școala altfel” sau, cel puțin asta cred eu!

IMGP8905

Drumul a fost anevoios, cum adeseori se întâmplă, când e vorba de lucruri mărețe. Ne-au fost sprijin cei de la Fundația Noi Orizonturi și de la Raiffeisen Bank – care au finanțat proiectul. Dar pașii i-am făcut noi, barierele tot noi le-am înlăturat. Sunt tare mândră de voi, bunii și frumoșii și talentații și cutezătorii mei colegi și elevi din Colegiul Național „C. D. Loga” Caransebeș! Cu voi, mă simt și eu importantă!

Școala și merele de aur

Text de Lorena Lădar, studentă la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării și jurnalist voluntar în timpul Școlii Altfel la Colegiul Național Liviu Rebreanu din Bistrița

Am întrebat o fetiță de clasa întâi ce-i cu merele uriașe cu care e decorată Bistrița. „Nu știu. Nu încă!”, mi-a răspuns ea, înveselită, dintr-o dată, de perspectiva tuturor lucrurilor care-o așteaptă să le învețe

Trei medalii de aur obținute de-a lungul anilor la Olimpiada Internațională de Informatică, 1.700 de elevi, 100 de cadre didactice. Acestea ar fi, poate, cele mai relevante cifre legate de Colegiul Național Liviu Rebreanu din Bistrița, școală care anul acesta a trimis la etapa națională a olimpiadelor nu mai puțin de 68 de elevi, la diferite discipline. O școală bună nu este, însă, doar despre rezultatele academice ale elevilor, motiv pentru care profesorii de aici acceptă mereu provocări noi. Anul acesta, de exemplu, au vrut să vadă ce înseamnă să organizezi o altfel de Școală Altfel, așa că s-au înscris în proiectul „Se poate și altfel!” al Fundației Noi Orizonturi, susținut de Raiffeisen Bank România, prin Programul de granturi Raiffeisen Comunități 2017. Scopul acestui proiect a fost de a pune în practică noua metodologie a programului Școala Altfel, care insistă pe experimentarea unor metode participative de învățare și pe implicarea tuturor profesorilor din școală, dar și a elevilor, părinților și – de ce nu – a altor membri ai comunității.imgp8613.jpg

Din acest punct de vedere, chiar și o școală precum Colegiul Liviu Rebreanu a avut de depășit anumite provocări. ”Este foarte complicată comunicarea la noi în școală. Poate că nici noi, cei din echipa de organizare, nu respectăm întocmai regulile comunicării eficiente… Nu pot să-mi dau seama… Am avut multe canale, începând cu grupul de facebook, sau catalogul online, care ne-au permis să le trimitem mesaje în timp real profesorilor, lucru pe care chiar l-am făcut, însă cred că ne-au lipsit întâlnirile față în față. Disponibilitatea de a sta la discuții o jumătate de oră. Anul viitor aș vrea să lucrăm mai mult la comunicare în interior”, spune Alina Creț, consilier educativ al acestei instituții și coordonator al echipei de organizare a Școlii Altfel. Conform proiectului „Se poate altfel!”, această echipă trebuia formată din 5 oameni – directorul, consilierul educativ, un profesor, un părinte, un elev. Așa a și fost doar că, după cum recunoaște Alina, nu toți s-au implicat la fel, iar profesorii din școală nu s-au mobilizat, nici ei, în aceeași măsură.

Bomboane pentru feedback

Ce s-a întâmplat în școală în timpul Școlii Altfel? Am avut ocazia să văd cu ochii mei marți, 27 martie, când le-am făcut o vizită. Am găsit o coordonatoare de echipă – Alina – agitată, care se plimba de la o clasă la alta pentru a se asigura de bunul mers al lucrurilor: ”Ieri totul a mers foarte frumos – au fost mulți copii la ateliere. Astăzi parcă sunt mai puțini… Poate și din cauza ploii”. Pentru a ignora vremea mohorâtă de afară, am decis ca primul atelier vizitat să fie cel de „5 minute de muzică clasică”. M-au convins și sunetele unei piese simfonice care răzbăteau pe coridorul de la intrare. Înăuntru atmosfera era destul de formală – elevii în bănci, profesor în fața clasei, în picioare, ținând un monolog. Încercările profesorului de muzică Mihăiță Purcil de a porni un dialog sau de a-i provoca pe elevi să pună întrebări nu au dus la niciun rezultat. Chiar și așa, am aflat lucruri noi, mai ales că profesorul s-a străduit să faciliteze memorarea: „Beethoven, în cei 57 de ani de viață, a compus 66 de lucrări, pe când Mozart, care a trăit doar 35 de ani, a compus – aflați dacă puneți un doi între cei doi șase ai lui Beethoven –  626 de lucrări!”. Puțin descurajată de atitudinea pasivă a elevilor, am decis să încerc un alt laborator. Tema lui era anunțată pe afișul lipit pe ușă: „ Vreau cooperare în echipă”, cu profesor Andreea Chiș. Înăuntru – bănci așezate pe margine, iar în centrul clasei, patru grupe de elevi discutând agitat, fiecare cu treaba lui. Aparent – pentru că toți aveau de făcut același lucru: o rubrică pentru revista Lumea în care trăim, pe care să o ilustreze cu bucăți decupate anterior dintr-un catalog de cosmetice și dintr-un catalog al unui supermarket. Rezultatul: „Trăiește sănătos”, „Descoperă ofertele speciale de Paște”, „Iubește natura”, „Stil & Siluetă”. Nu-i așa că și pe voi v-au făcut curioși?

IMGP8600Încă de la intrarea în clasă, cursul s-a văzut a fi altfel. Eu m-am convins cu totul de acest lucru când am văzut, lângă tablă și lipite direct pe perete, mai multe pliculețe pentru feedback, – ”unde elevii pot să își spună unul altuia părerile”, explică profesoara Andreea Chiș, care a avut grijă să lase la schimb bomboane, pentru a le recompensa curajul. Atelierul ei a făcut impresie și în echipa de organizare a Școlii Altfel. „Andreea Chiș este singura profesoară care și-a făcut un afiș pentru curs și mi se pare o idee foarte bună. Poate anul viitor reușim să facem câte un astfel de afiș pentru fiecare atelier”, a mărturisit Alina Creț.

 Simfonia animalelor și zambile cu degetul

În drum spre Sala mare de sport – Colegiul are și o sală mică, ba chiar și una „foarte mică” – am trecut pe lângă un teren de sport cu pistă modernă de alergat și pe lângă câteva clădiri noi care acoperă necesarul de spații al școlii (ciclul primar, gimnazial și liceal). Pe terenul din interior, câțiva elevi joacă, destul de stângaci, volei. Înainte de a alege activitățile pentru Școala Altfel, profesoara Rodica Someșan a vrut să afle ce își doresc elevii să învețe. Așa a apărut atelierul acesta de jucat volei și excursiile pe bicicletă de a doua zi, pentru care s-a văzut nevoită să suplimenteze locurile rezervate ca să răspundă cererii. IMGP8655 Continuând expediția, am ajuns clasa a IV-a C, în timpul orei de muzica a învățătoarei Urs Claudia. Gălăgie! Veselie! Înarmați fiecare cu câte un instrument muzical, de la fluiere de pasăre, la chitară, tamburină, sau chiar pian de suflat, toți erau pregătiți de cântat. Ca să dea fiecăruia câte un rol, învățătoarea a imaginat o poveste cu pădure, păsărele, urs și alte animale. Am ieșit din sală într-o simfonie asurzitoare, dar molipsită de bucuria copiilor. La clasa a III- a A, a învățătoarei Dalia Chira, liniște deplină. Copiii pictează de zor, construind un adevărat tablou, de la o imagine decupată dintr-o revistă. I-am întrebat pe copii ce părere au despre Săptămâna Altfel și unul dintre ei a răspuns repede: ”Ne place că nu învățăm…”. După care s-a mai gândit câteva secunde și a completat cu o voce mai joasă, ca și cum atunci ar fi realizat și el „Adică învățăm, dar fără să ne dăm seama”IMGP8715

Și la clasa I se picta de zor, însă copiii își foloseau degetele, în loc de pensule. „Astăzi facem zambile cu degetul”, mi-a explicat fericită Miruna. Luca, în schimb, a apreciat foarte mult vizita din ziua precedentă: ”Am fost la poliție și un domn ne-a arătat foarte multe lucruri. Am văzut ce face un polițist. A fost foarte tare!”, spune el, punctând în aer cu vârful colorat al arătătorului.

„Mă simt altfel!”

În Biblioteca școlii, o clădire renovată în care accesul se face pe bază de cartelă, patru studente de la Cluj vorbesc elevilor de liceu despre viața în capitala Transilvaniei.
IMGP8730

Organizatoarea evenimentului, Mara Mare, care este și președinte al Consiliului Școlar al Elevilor, a pornit de la o nevoie personală: „Nu știu la ce facultate să mă duc și sunt super interesată de toate. Pe invitate le știu și de-asta le-am chemat. Am vrut să afle cât mai multă lume despre toate acestea, pentru că ajută. M-am gândit la foști elevi pentru ca totul să fie mai familiar, pentru că ei știu cum e liceul acesta, cum sunt elevii de aici și toată treaba asta mi se pare super frumoasă”.

În acest timp în curtea școlii, câteva domnișoare patinează grațios pe role, ignorând ploaia mocănească. Când am ajuns mai aproape l-am descoperit cu surprindere și pe coordonatorul atelierului – domnul Damian Nicolae, un simpatic bunic de 74 de ani, care se mișca chiar mai grațios decât cursantele. Fost doctor veterinar în diverse orașe ale Transilvaniei, nenea Damian își folosește acum timpul pentru a-i învăța pe bistrițeni tainele dansului pe role. „După ce am ajuns la Bistrița, am făcut vreo patru ani de patinaj pe gheață – a fost pasiunea mea din tinerețe -, dar îmi lipsea mișcarea după ce se termina sezonul rece. Atunci m-am gândit cum ar fi să continui pe role. Am mers în parcarea blocului și am început să exersez acolo. A venit lumea să se uite și copiii au început să își cumpere role și să vină în jurul meu”, povestește el. Lucrează gratis, și cu toate categoriile de vârstă, de la elevi, la pensionari:„Aici îmi găsesc sănătatea, mă simt altfel”.

IMGP8750

 

Mândria de a ieși pe profit

Când a sunat clopoțelul de final de zi – stați, de fapt nu am auzit niciun clopoțel – am regretat că nu am ajuns la atelierul de educație financiară susținut de… o mămică. „Ea este o tânără întreprinzătoare și a lucrat atât cu o grupă de liceu, cât și cu una de gimnaziu. I-a împărțit pe echipe și fiecare echipă trebuia să gândească un plan de afaceri, pe care l-a prezentat în fața celorlalți pentru a primi feedback legat de ce pare de succes, ce merge, ce nu merge”, mi-a dat din casă Alina Creț. Mi-ar fi plăcut să asist și la laboratorul de antreprenoriat Ixperiment, susținut de niște liceeni clujeni, care s-a desfășurat joi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe altfel, la capitolul Cetățenie economică, care a fost și subiectul acestei ediții a Școlii Altfel de la Colegiul Liviu Rebreanu, s-au mai întâmplat și alte lucruri magice: „Am avut ateliere gastronomice și ateliere de făcut decorațiuni, iar copiii au învățat să facă decorațiuni și gustărele. Vineri am organizat o mare fiesta în curte și ei si-au scos la vânzare produsele. Pentru această activitate, au primit fiecare câte 50 de lei, ca bani de început care să-i ajute să-și pornească <<afacerea>>. I-am încurajat să-și promoveze produsele, ca să le vândă mai ușor și să-și recupereze investiția. Când au văzut, la final, că rămân cu câte 5 de lei de căciulă, după ce au returnat împrumutul, au fost foarte mândri!”, spune Alina Creț. Tot pe această temă s-a desfășurat și activitatea „Oul zburător”, în care elevii au avut câteva resurse la dispoziție pentru a proteja un ou aruncat de la etaj. Ca să păstreze oul intact, copiii au fost nevoiți să își planifice bugetul pentru resursele potrivite. Totodată, școala a organizat și vizite la diferite instituții publice, pentru ca elevii să vadă cum stă treaba cu taxele și impozitele.

Însă cea mai mare reușită la acest capitol este că echipa de organizare l-a convins pe unul dintre profesorii de informatică să gândească o platformă automată de înscriere a elevilor la ateliere, platformă care poate fi folosită de orice școală și care chiar a fost cumpărată de celelalte două școli incluse în proiectul „Se poate și altfel!”. Deci?!

Școala Altfel prin lentila de fotograf

Text de Kovács Zoltán, fotograf-voluntar la Școala nr. 10 din Suceava în timpul programului Săptămâna Altfel (26-30 martie 2018)

Am aflat despre Școala Altfel când cel mai mic dintre băieții mei era la liceu, în clasele finale. Atunci înțelegeam aceste activități ca un fel de săptămână întreagă în care se serbează Zilele Școlii. Fiul meu, care se pregătea să meargă la facultate în Finlanda, s-a bucurat cel mai mult de o prezentare a unei doamne din Finlanda, care a venit la liceul lor și le-a povestit despre această țară.

Săptămâna trecută, oferindu-mă să documentez cu fotografii activitățile din primele două zile ale Școlii Altfel de la Școala Gimnazială nr 10 din Suceava, am înțeles mai bine ce înseamnă această săptămână la școală, mergând dintr-o sală de clasă în alta ca să surprind pe peliculă copii și profesori la diferite activități. Am văzut numeroase săli în care copiii, în loc să șadă fiecare la locul său în bancă și să urmărească profesorul care explică ceva, se adunau la mese și făceau diferite experimente împreună, amestecând tot soiul de lucruri și privind uimiți la ce rezultă.

IMG_0199

În ciuda vârstei mele și a meșterelii din laboratorul foto încă din tinerețe, am aflat lucruri pe care nu le știam. De exemplu, cum poți umfla un balon fără să sufli în el? Și știți ce rezultă dacă amesteci lipici cu spumă de ras, niște colorant alimentar și parcă și niște detergent de rufe?

IMG_0260

Pe lângă diversele experimente, am mai văzut copii jucându-se cu case de marcat și cu Monopoly, i-am văzut construind singuri jocuri pe calculator și jucându-se împreună, am asistat la o demonstrație de prim ajutor în caz de atac de cord, am surprins o scenă dintr-o repetiție a cercului de teatru, am ascultat dezbateri pe marginea unor filme incitante (Împăratul Muștelor), dar și a istoriei literaturii, am văzut copii legați la ochi trecând printre obstacole cu ajutorul colegilor, am admirat un sat întreg cu căsuțe și conace construite din biscuiți cimentați cu ciocolată și decorați cu bomboane și jeleuri multicolore.

IMG_0291

Am stat de vorbă cu directorii școlii, care au mărturisit că această Școală Altfel e mai altfel decât precedentele, că elevilor le-a făcut mare plăcere să poată opta pentru diversitatea de activități propuse și că această modalitate de organizare a săptămânii, deși perfectibilă, s-a dovedit un succes. Pentru anul următor își propun să continue experimentarea cu alte elemente de noutate.

Pentru mine, această vizită a constituit o experiență inedită, care m-a convins că școala poate oferi momente plăcute de învățare și amuzament și în sala de clasă, nu doar în curtea școlii, în pauze.

Școala nr. 10 din Suceava este inclusă, alături de Colegiul Național Liviu Rebreanu din Bistrița și Colegiul Național CD Loga din Caransebeș în programul „Se poate și altfel!”, pe care Fundația Noi Orizonturi îl implementează cu ajutorul Raiffeisen Bank Romania prin Programul de granturi Raiffeisen Comunități 2017. Prin acest demers, ne propunem să sprijinim cele trei instituții să devină centre de pilotare al unui proiect integrat și coerent de educație, conform Metodologiei Programului Școala Altfel și să promoveze know-how-ul obținut în urma conceperii, planificării, implementării și evaluării proiectului.