Lună: septembrie 2018

Păstrătorii tradițiilor moroșene

În inima ecodestinației Eco Maramureș funcționează două cluburi GreenIMPACT, la Breb și Budești. Dar zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului este promovată și de alte patru cluburi GreenIMPACT deschise în localități apropiate: unul la Sighetu Marmației, unul la Baia Sprie și două la Baia Mare. Astfel, în timp ce cluburile din Breb și Budești organizează evenimente – principalul cârlig pentru ecoturism – cluburile de la oraș duc vestea mai departe, educând și informând generațiile viitoare de ecoturiști.  Rețeta are efect imediat, dar își va arăta cu adevărat eficiența pe termen lung, consideră Edit Pop, directorul EcoLogic, asociația care administrează ecodestinația.

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

„Cluburile înființate inițial – în Breb și Budești – sunt semințe bine puse, care deja au dat lăstari. Avantajul lor este că sunt chiar în destinație, în mijlocul lucrurilor, și pot contribui activ la păstrarea și promovarea tradițiilor. Și aceasta este, de fapt, motivarea care-i aduce turiști în ecodestinația noastră. Noi nu avem munți înalți sau peisaje sălbatice; totul e mai molcom, la noi. Gutâiul nu depășește 1.400 de m. Dar avem tradițiile”, spune Edit Pop.

Clubul din Breb, care și-a luat numele „Coconii din Breb”, a organizat în luna februarie o șezătoare la care au anunțat proiectul în comunitate; un eveniment de Paști – „Joc în sat” (în aprilie) și un eveniment de lansare a unui ghid turistic al satului Breb (în iulie), în care sunt menționați meșterii populari, pensiunile și locurile unde se poate vedea/gusta/asculta ceva tradițional.

 

Clubul din Budești a organizat, la rândul său, un eveniment-festival (în mai) prin care a promovat meșterii populari, dar și portul și jocul tradiționale. Copiii din ambele cluburi s-au documentat serios pentru proiectele lor, vizitând comunitatea și făcând recensământul comorilor locale care merită promovate. În felul acesta, cluburile au reușit să mobilizeze și aducă alături de ei întregul sat – ba s-au și vizitat unele pe altele la evenimente. Acum pensiunile din Breb, de exemplu, organizează ateliere de gătit bucate tradiționale dedicate fetelor din sat, conștiente că existența unei asemenea resurse – tineri care-și cunosc valorile și le mențin vii – este de neprețuit pentru propriul business. „Brebul este ca un tren – a mobilizat întreaga comunitate. Lucrurile se așează frumos acolo. Și Budeștiul face ce trebuie – evenimentele sunt baza experienței turistice, așa că nu putem decât să ne bucurăm de inițiativele lor”, explică Edit Pop.

Cluburile din Baia Mare s-au concentrat pe promovarea ecodestinației. Astfel, clubul GreenIMPACT Nenițescu a realizat un calendar al evenimentelor organizate în ecodestinație, „Calen_DARU di pă Mara, Creasta și Cosău” (lansat în iunie și promovat în alte școli din oraș), iar clubul GreenIMPACT Barițiu a conceput un ghid turistic și o hartă interactivă prin care au promovat cele 7 localități reprezentative dintre râurile Mara și Cosău pe care de asemenea le-au promovat în școlile din oraș.

Clubul din Baia Sprie s-a concentrat pe valorificarea ariei protejate Lacul Albastru, militând pentru includerea sa în perimetrul ecodestinației, iar clubul de la Sighetul Marmației s-a ocupat de punerea în valoare a Pădurii Crăiasca, din apropierea comunei Ocna Șugatag.

Indiferent, însă, de proiectul ales, cluburile GreenIMPACT din Maramureș au făcut un lucru excepțional: au vizitat ecodestinația și s-au vizitat între ele, pentru a face schimb de experiență. Iar asta crează un teren fertil și semințelor plantate în localitățile din apropiere, pe care, concluzionează administratorul ecodestinației, „le așteptăm acum să dea și ele rod”.

Lansată în 2017, rețeaua GreenIMPACT numără acum 32 de cluburi de inițiativă comunitară pentru tineri. Înființate cu sprijinul unor parteneri care cred în valoarea acestei inițiative, Romanian-American FoundationLidl RomaniaFundatia OrangeBanca Transilvania, Trasmec și Rotary Visio, cluburile GreenIMPACT promovează programul de învățare prin serviciu în folosul comunității al Fundației Noi Orizonturi.

 

Service learning = un mod de a înțelege învățarea (partea I)

Text de Sorana Pogăcean, coordonator programe de formare la Fundația Noi Orizonturi

Scurtă radiografie a situației educației în România la ora actuală:

  • La evaluarea PISA [i]din 2015 rezultatele la nivel european au arătat că suntem pe locul 27 din 28 la științe ale naturii și citire/lectură și pe locul 26 din 28 la matematică;
  • Abandon școlar[ii]: 19-20% (dar, știm deja că fenomenul este mult mai mare decât o arată cifrele oficiale);
  • 42% dintre elevi sunt analfabeți funcționali[iii] (nu înțeleg ceea ce citesc);
  • Media ultimilor cinci ani la examenul de Bacalaureat[iv] arată că doar 64% din elevii înscriși reușesc să obțină o notă de trecere;
  • 6 din 10 angajatori din România acuză[v] lipsa de pregătire a tinerilor intrați pe piața muncii.

Deși pare că suntem mai mult în cădere liberă, decât la o răscruce, cred că încă mai putem face niște alegeri conștiente. Copiii care aduc medalii olimpice internaționale nu pot să mai compenseze sau să justifice modul în care facem astăzi educație. Nu este corect nici să dăm vina pe „generația de azi” și pe telefoanele inteligente pentru că metodele noastre nu mai funcționează. Cumva, contextul din România pare o conversație dintre Alice și pisica din Țara Minunilor:

Îmi poți spune, te rog, pe unde să o iau?”, întreabă Alice.

„Asta depinde în mare măsura de unde vrei să ajungi”, răspunde pisica. 

„Nu prea știu unde vreau să ajung”, spuse fata.

„Atunci nu contează în ce direcție o apuci”, răspunse pisica.

Atunci când Fundația Noi Orizonturi promovează proiectele de service learning nu vorbim despre „o metodă”, ci despre un mod de a înțelege învățarea. Învățarea prin experiență, proiectele sau chiar solidaritatea ca formă de învățare nu au fost inventate ieri. Mi se pare interesant că toate școlile private aleg să utilizeze învățarea bazată pe proiecte sau chiar proiectele de service learning, iar școlile publice consideră această formă de învățare potrivită doar în extracurricular și doar din bunăvoința unor profesori care sunt dispuși să stea „după ore”.

 

41839007_2258172804225017_2871689888011386880_o

Cred că sunt mai multe motive pentru care învățarea prin proiecte – și mai specific prin serviciu în folosul comunității – nu a ajuns să aibă recunoaștere și susținere mai largă.

  1. Lipsa controlului

Proiectele de service learning sunt alese, gândite și realizate de către elevi. Asta înseamnă că trebuie să avem răbdare și trebuie să fim creativi până când ei ajung să își găsească vocea și pot să articuleze soluții pertinente. Cele mai bune proiecte de service learning sunt realizate în jurul unor profesori care nu se tem de puțină gălăgie în clasă, care nu urmăresc nici o agendă personală și sunt la fel de uimiți de rezultat precum elevii lor, care își cunosc atât de bine domeniul pe care îl predau încât, atunci când citesc programa școlară, văd niște linii directoare și nu limite sau restricții.

  1. Consumă foarte mult timp

Principiul care guvernează proiectele de service learning este „servește nevoilor comunității”. Asta înseamnă că trebuie să ieșim din sala de clasă și să ne întâlnim cu „comunitatea”, să aflăm nevoile acesteia, să găsim cele mai bune soluții împreună, să construim un parteneriat real și să răspundem cu adevărat nevoilor. În plus, nu „ajutăm”, ci „ne ajutăm reciproc”. Toate acestea necesită timp. Nimic nu este predefinit, explorăm și redefinim înțelegeri comune. O școală care se împarte în segmente de 50 de minute, fără nici o legătură între ele și în care parcă tot timpul bate la ușă ceva test sau examen, nu lasă prea mult spațiu de negociere.

  1. Este dificil să urmărești progresul în învățare

Componenta de solidaritate se află într-o balanță cu cea de învățare. Nu întotdeauna într-o stare de echilibru, dar întotdeauna în căutarea acesteia. Profesorul este cel care se asigură că fiecare proiect de service learning se va concretiza în lecții învățate. Asta presupune rigurozitate pedagogică în stabilirea obiectivelor de învățare, alegerea unor activități potrivite pentru atingerea acestora, dar și monitorizare și evaluare. Dacă un proiect de service learning se realizează inter/trans disciplinar, atunci abilitățile profesorului trebuie să fie cu atât mai avansate. Nu voi comenta foarte mult acest subiect, însă doar ca și o curiozitate, în România, la ora actuală, pregătirea inițială a unui profesor necesită aproximativ 40 de ore de practică[vii]. Mă întreb sincer dacă este suficient pentru a jongla cu ușurința cu astfel de noțiuni.

invatare

Sunt multe motive pentru care nu facem progrese în direcția instituționalizării unor abordări pedagogice de tipul proiectelor de service learning. Cred, însă, că cel mai mare impediment este faptul că nu știm încotro vrem să mergem: ca școală, ca țară. Proiectele de service learning nu sunt răspunsul, ci o cale. Suntem pregătiți să ne asumăm o altfel de direcție? Explorăm săptămâna viitoare posibile opțiuni.

Note

[i] http://www.oecd.org/

[ii] https://ec.europa.eu/education/policy/school/early-school-leavers_ro

[iii] http://ceae.ro/wp-content/uploads/2015/10/Raport-Scaderea-analfabetismului-functional.pdf

[iv] www.edu.ro

[v] https://www.zf.ro/profesii/sase-din-zece-angajatori-romani-sunt-nemultumiti-de-pregatirea-tinerilor-15264431

[vii] Analiza ofertei online a celor mai mari 4 universități publice din România

Gardienii Colinelor Transilvaniei

Proiectul GreenIMPACT s-a născut cu cinci cluburi pilot deschise la începutul anului 2017 în ecodestinația Colinele Transilvaniei. Acum peste 200 de copii din Alțîna, Biertan, Chirpăr, Făgăraș, Merghindeal, Moșna, Nemșa, Saschiz, Rănișari, Roșia, Ruși își descoperă cu drag comunitatea și comorile sale și realizează că este posibil să îți croiești un rost și acasă.

Proiectele lor de serviciu în folosul comunității – de la organizarea de brunch-uri sau tururi ghidate până la amenajarea unor locuri de popas sau fabricarea manuală de suveniruri – arată cât de mult îi încântă rolul pe care și-l pot asuma: acela de gardian și promotor al patrimoniului local.

Administratorul ecodestinației, Asociația Mioritics, a înțeles mai repede acest lucru și a răspuns fiecarei solicitări pe care a primit-o din partea cluburilor sau a Fundației Noi Orizonturi pentru a le asigura greenimpacților ghidajul necesar în explorarea potențialului Colinelor. După aproape doi ani de când au apărut cluburile, Mihai Dragomir, directorul Mioritics, aproape că nu (mai) vede viitorul ecodestinației fără cluburile GreenIMPACT. A explicat de ce într-un interviu pe care ni l-a acordat în vară, la un training de antreprenoriat social dedicat liderilor de cluburi GreenIMPACT.

training antreprenoriat

Lideri GreenIMPACT învățând despre antreprenoriatul social.

Mihai, care este, personal, proiectul preferat făcut de cluburile GreenIMPACT în Coline?

Mai aproape de profilul meu și al asociației Mioritics sunt proiectele făcute de copiii de la Moșna (organizarea unui brunch) și Biertan (amenajarea unui traseu de bicicletă și a unui loc de popas). De aceste proiecte am fost cumva mai legați. Dar nu înseamnă că Saschizul, de exemplu, nu face lucruri minunate. La Moșna, ideea de brunch s-a mulat pe o valoare pe care și noi o cultivăm  și la fel s-a întâmplat la Biertan, cu marcajul traseelor de bicicletă.

Ceea ce au făcut copiii la Biertan ne și motivează, datorită pasiunii cu care și-au făcut treaba. Iar faptul că nu s-au lăsat doborâți, în ciuda a ceea ce au pătimit (înainte cu o zi de lansare, locul lor de popas a fost vandalizat – n.r.) ne face pe noi să nu mai avem nicio scuză – că am obosit, că nu mai avem energie, că de ce să facem asta…

mihai-dragomir-e1536756103269.jpg

Mihai Dragomir (centru) la o discuție despre GreenIMPACT.

Proiectul de Biertan a mai făcut ceva – a aprins scânteia unui conflict care tot mocnea în ecodestinație, un conflict între noi, cei care facem trasee, și Ocolul Silvic. Pentru că în timp ce amenajau ei traseul, așa cum știau ei, unul dintre copii – mai activ și cu spirit civic – a văzut niște lucruri și le-a reclamat. Și așa a început un conflict care inițial ne-a pus într-o situație delicată, dar mulțumită căruia a avut loc prima întâlnire dintre mai multe asociații și Ocolul Silvic. Întâlnire care nu se întâmplase niciodată până atunci, pentru că fiecare prefera să meargă pe drumul lui; Ocolul Silvic se făcea că nu ne vede, iar noi ne vedeam de treabă fără să-i întrebăm prea multe, pentru că știam că ne pun piedici. Inițial am spus – aoleo, nu vrem asta. Genul ăsta de conflict nu ne ajută… Dar de fapt noi amânam ceva ce tot avea să se întâmple, la un moment dat. Ei s-a întâmplat, ne-am spus fiecare punctul de vedere și acum depinde de noi să construim pe treaba asta și să nu o lăsăm așa.

Pe termen lung care crezi că va fi efectul acestui proiect care a reușit să lanseze 32 de cluburi funcționale, ceea ce înseamnă vreo 700 de copii care învață despre ecoturism și despre cum să-și prețuiască comorile?

Vorbim la modul general, noi, administratorii de ecodestinații, o să ne blocăm, la un moment dat. Pentru că, deși avem idei bune, deși suntem susținuți să facem treburi bune, ceva se întâmplă în aceste comunități, care nu depinde de noi – depopularea. Și din păcate pleacă oamenii care erau activi, cu care puteam să facem câte ceva. Deja începem să realizăm că nu mai avem cu cine să lucrăm, nici în organizație, nici pe teren. Noi avem nevoie de cetățeni activi pe termen lung și aici intervin cluburile GreenIMPACT, care asta pregătesc. Acoperă zona asta de educație pe care noi nu avem timp și experiență s-o facem. Pe termen lung acesta este, de fapt, rezultatul: acești copii își vor găsi un rost în comunitățile lor; vor deveni oamenii pe care se va baza destinația. E simplu. De fapt, fără acești oameni ne-am prăbuși.

Pentru voi, ca ecodestinație, care ar fi cea mai potrivită modalitate prin care să continue acest proiect?

Cluburile GreenIMPACT pot deveni furnizorii noștri de servicii, pe bază contractuală, comercială, asigurându-și în acest fel și finanțarea pentru propriile proiecte de la club. Pentru că noi avem nevoie de oameni în teren, avem activități de marcare, de monitorizare, organizăm evenimente….,  iar ei ar putea fi partenerii noștri locali. Acum avem doi oameni care umblă în destinație toată ziua ca să rezolve probleme. De ce să mai deplasăm oameni, care să consume timp și gaz, când lucrurile astea le pot face niște tineri într-o localitate?

PROIECTELE DIN COLINELE TRANSILVANIEI

Cavalerii Turnului Înclinat Ruși

Proiect: Promovarea Turnului Ȋnclinat din Ruși – cel mai înclinat turn din lume dupa cel din Pisa – prin  amplasarea unor panouri informative în trei limbi și amenajarea unui mic popas ȋn imediata apropiere.

Parteneri: Primǎria și Consiliul Local al comunei Slimnic, prin achiziţionarea panourilor informative şi furnizarea coșurilor de gunoi ce vor fi montate; Biblioteca scolii, pǎrinți voluntari pentru furnizarea și transportarea materialelor lemnoase necesare amenajǎrii popasului.

GreenIMPACT Roșia

Proiect: Promovarea turistică a satului Nou prin punerea în valoare a  rețetelor vechi și a poveștilor locale prin publicarea unui ghid culinar și a unei culegeri de povești.

Parteneri: Pastorul Eginald Schlattner, Pastorul Cornel Fogoroșiu, Asociatia „Elijah”, Toacse Sorin-profesor voluntar pentru realizarea și tipărirea ghidurilor, Primăria Roșia. 

GreenIMPACT Rășinari

Proiect: Promovarea stânelor prin realizarea unui circuit care să ofere turiștilor posibilitatea de a asista și participa la activități specifice și de a degusta produse tradiționale. Circuitul se află pe un panou în centrul comunei.

Parteneri:  Primăria Rășinari, Centrul de Informare Turistică și pensiuni agroturistice.

GreenIMPACT Merghindeal

Proiect: Reînvierea, păstrarea și continuarea tradițiilor legate de dansul popular din zonă prin înființarea unei academii de dans popular pentru copii.

Parteneri:  Primăria, 2 eleve care fac parte din ansamblul Cununa Agnita (ajutor la repetiții), învățătoarea Barbu Adela (instructor).

GreenIMPACT Chirpăr

Proiect: Organizarea unui festival culinar (numit brunch în Transilvania) care să valorifice preparatele tradiționale obținute din produsele naturale ale comunei Chirpăr.

Parteneri:  Ana Gabriel – reprezentanta părinților în Consiliul de Administrație a școlii; Chirion Stanulț – antreprenor local și membru-fondator al ansamblului de dansuri populare din Chirpăr; Primăria; cluburile din Alțîna și Merghindeal, 4 producători locali (telemea, miere, rachiu, lavandă), 10 voluntari pentru realizarea preparatelor culinare.

GreenIMPACT Moșna

Proiect: Valorificarea unor rețete tradiționale locale prin organizarea unui  brunch în curtea Bisericii Evanghelice.

Parteneri: Primăria.

GreenIMPACT Făgăraș

Proiect 1: Promovarea patrimoniului cultural al Țării Făgărașului prin realizarea unei expoziții de obiecte tradiționale, costume populare, carte de rețete vechi, broșura cu povești și legende, harta localitățlor din Țara Făgărașului, materiale video.

Proiect 2: Organizarea unor ateliere de confecționat jucării, unde copiii vor putea confecționa propriile jucării alături de părinți, bunici sau educatoare/ învățătoare.

Parteneri: Youth Bank

GreenIMPACT Saschiz

Proiect 1. Amenajarea unui loc de agrement (loc de campare pentru turiști, loc de picnic pentru localnici)  pe un platou în apropiere de vatra satului.

Proiect 2: Organizarea unor șezători de unde turiștii vor putea pleca cu un produs cusut de ei după un model românesc sau săsesc din Saschiz.

Pareneri: Asociația Pro Vobis, Grupul de Acțiune Locală GAL Dealurile Târnavelor, Fundația Adept.

GreenIMPACT Alțîna

Proiect: Realizarea de produse tip suvenir (broșură cu legende locale, vederi pictate, magneți, semne de carte din lut) cu imagini ale obiectivelor de patrimoniu cultural (costume populare românești și săsești), cu imprimarea pe lut a speciilor de floră locală.

Parteneri: Muzeul Interetnic al Văii Hârtibaciului, Biserica Evanghelică.

GreenIMPACT Biertan

Proiect 1: Amenajarea unui traseu pentru bicicletă și drumeție pe dealul de Est al satului Biertan și a unui loc de popas în punctul de belvedere.

Proiect 2: Valorificarea unui simbol local – Donarium-ul (piesă creștină din sec. IV descoperită în Biertan) – prin transformarea lui în medalion de mărțișor, „Mărțișorul de Biertan”. 

Parteneri: Primăria Biertan, Mioritics, Ocolul Silvic Dumbrăveni.

Lansată în 2017, rețeaua GreenIMPACT numără acum 32 de cluburi de inițiativă comunitară pentru tineri. Înființate cu sprijinul unor parteneri care cred în valoarea acestei inițiative, Romanian-American Foundation, Lidl Romania, Fundația Orange, Banca Transilvania, Trasmec și Rotary Visio, cluburile GreenIMPACT promovează programul de învățare prin serviciu în folosul comunității al Fundației Noi Orizonturi.