Service learning = un mod de a înțelege învățarea (partea I)

Text de Sorana Pogăcean, coordonator programe de formare la Fundația Noi Orizonturi

Scurtă radiografie a situației educației în România la ora actuală:

  • La evaluarea PISA [i]din 2015 rezultatele la nivel european au arătat că suntem pe locul 27 din 28 la științe ale naturii și citire/lectură și pe locul 26 din 28 la matematică;
  • Abandon școlar[ii]: 19-20% (dar, știm deja că fenomenul este mult mai mare decât o arată cifrele oficiale);
  • 42% dintre elevi sunt analfabeți funcționali[iii] (nu înțeleg ceea ce citesc);
  • Media ultimilor cinci ani la examenul de Bacalaureat[iv] arată că doar 64% din elevii înscriși reușesc să obțină o notă de trecere;
  • 6 din 10 angajatori din România acuză[v] lipsa de pregătire a tinerilor intrați pe piața muncii.

Deși pare că suntem mai mult în cădere liberă, decât la o răscruce, cred că încă mai putem face niște alegeri conștiente. Copiii care aduc medalii olimpice internaționale nu pot să mai compenseze sau să justifice modul în care facem astăzi educație. Nu este corect nici să dăm vina pe „generația de azi” și pe telefoanele inteligente pentru că metodele noastre nu mai funcționează. Cumva, contextul din România pare o conversație dintre Alice și pisica din Țara Minunilor:

Îmi poți spune, te rog, pe unde să o iau?”, întreabă Alice.

„Asta depinde în mare măsura de unde vrei să ajungi”, răspunde pisica. 

„Nu prea știu unde vreau să ajung”, spuse fata.

„Atunci nu contează în ce direcție o apuci”, răspunse pisica.

Atunci când Fundația Noi Orizonturi promovează proiectele de service learning nu vorbim despre „o metodă”, ci despre un mod de a înțelege învățarea. Învățarea prin experiență, proiectele sau chiar solidaritatea ca formă de învățare nu au fost inventate ieri. Mi se pare interesant că toate școlile private aleg să utilizeze învățarea bazată pe proiecte sau chiar proiectele de service learning, iar școlile publice consideră această formă de învățare potrivită doar în extracurricular și doar din bunăvoința unor profesori care sunt dispuși să stea „după ore”.

 

41839007_2258172804225017_2871689888011386880_o

Cred că sunt mai multe motive pentru care învățarea prin proiecte – și mai specific prin serviciu în folosul comunității – nu a ajuns să aibă recunoaștere și susținere mai largă.

  1. Lipsa controlului

Proiectele de service learning sunt alese, gândite și realizate de către elevi. Asta înseamnă că trebuie să avem răbdare și trebuie să fim creativi până când ei ajung să își găsească vocea și pot să articuleze soluții pertinente. Cele mai bune proiecte de service learning sunt realizate în jurul unor profesori care nu se tem de puțină gălăgie în clasă, care nu urmăresc nici o agendă personală și sunt la fel de uimiți de rezultat precum elevii lor, care își cunosc atât de bine domeniul pe care îl predau încât, atunci când citesc programa școlară, văd niște linii directoare și nu limite sau restricții.

  1. Consumă foarte mult timp

Principiul care guvernează proiectele de service learning este „servește nevoilor comunității”. Asta înseamnă că trebuie să ieșim din sala de clasă și să ne întâlnim cu „comunitatea”, să aflăm nevoile acesteia, să găsim cele mai bune soluții împreună, să construim un parteneriat real și să răspundem cu adevărat nevoilor. În plus, nu „ajutăm”, ci „ne ajutăm reciproc”. Toate acestea necesită timp. Nimic nu este predefinit, explorăm și redefinim înțelegeri comune. O școală care se împarte în segmente de 50 de minute, fără nici o legătură între ele și în care parcă tot timpul bate la ușă ceva test sau examen, nu lasă prea mult spațiu de negociere.

  1. Este dificil să urmărești progresul în învățare

Componenta de solidaritate se află într-o balanță cu cea de învățare. Nu întotdeauna într-o stare de echilibru, dar întotdeauna în căutarea acesteia. Profesorul este cel care se asigură că fiecare proiect de service learning se va concretiza în lecții învățate. Asta presupune rigurozitate pedagogică în stabilirea obiectivelor de învățare, alegerea unor activități potrivite pentru atingerea acestora, dar și monitorizare și evaluare. Dacă un proiect de service learning se realizează inter/trans disciplinar, atunci abilitățile profesorului trebuie să fie cu atât mai avansate. Nu voi comenta foarte mult acest subiect, însă doar ca și o curiozitate, în România, la ora actuală, pregătirea inițială a unui profesor necesită aproximativ 40 de ore de practică[vii]. Mă întreb sincer dacă este suficient pentru a jongla cu ușurința cu astfel de noțiuni.

invatare

Sunt multe motive pentru care nu facem progrese în direcția instituționalizării unor abordări pedagogice de tipul proiectelor de service learning. Cred, însă, că cel mai mare impediment este faptul că nu știm încotro vrem să mergem: ca școală, ca țară. Proiectele de service learning nu sunt răspunsul, ci o cale. Suntem pregătiți să ne asumăm o altfel de direcție? Explorăm săptămâna viitoare posibile opțiuni.

Note

[i] http://www.oecd.org/

[ii] https://ec.europa.eu/education/policy/school/early-school-leavers_ro

[iii] http://ceae.ro/wp-content/uploads/2015/10/Raport-Scaderea-analfabetismului-functional.pdf

[iv] www.edu.ro

[v] https://www.zf.ro/profesii/sase-din-zece-angajatori-romani-sunt-nemultumiti-de-pregatirea-tinerilor-15264431

[vii] Analiza ofertei online a celor mai mari 4 universități publice din România

Reclame

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s