Lună: octombrie 2018

Școala trebuie să fie cât mai maleabilă

Text de Alice Teodorescu, colaborator-povestitor pentru Fundația Noi Orizonturi

Cristina Hangea a ajuns profesor dintr-o întâmplare. A terminat Facultatea de Litere, Limbi Moderne Aplicate, pregătindu-se pentru meseria de traducător, însă a primit o ofertă de a fi profesor de limba engleză și de atunci predă cu drag și grijă pentru copii.

”În orice comunitate există o nevoie, și în mediul rural și în cel urban, dar la cei din mediul rural totuși nevoia e mai mare. Am avut șansa să experimentez, am început cu orașul, apoi m-am titularizat în mediul rural.”, iar acum predă la Școala Gimnazială Dumitrița din jud. Bistrița. ”Lucrez cu elevi buni, la minte și la suflet, plini de energie, dornici de comunicare și afirmare, dar cu posibilități reduse de implicare în activități care să îi ajute în procesul de „transformare” în adulți responsabili, încrezători în sine, determinați.”, adaugă ea. De aceea, crede în puterea școlii și a proiectelor, a înființat un club IMPACT și un ONG – Tineri pentru Comunitate.

Proiect Scoala ca un loc de joaca

Elevi implicați în #ServiceLearning

Se descrie în 3 cuvinte astfel: Curioasă. Prietenoasă. Responsabilă. Și spune despre școală că ”trebuie să fie cât mai maleabilă”. Crede că școala românească încă produce elite și că există mulți profesori care vor să se adapteze și să transmită informații ”astfel încât copiilor să le fie ușor de receptat”, de aceea crede în îmbinarea ”metodelor formale cu cele non-formale” pentru a forma deprinderi, pentru a-i învăța pe copii să își ia facă propriile alegeri.

Deși nu locuiește în satul în care predă, pentru că îi place să se implice și să facă multe pentru elevii ei, creează proiecte alături de elevi și își dorește să îi pregătească pentru viață: ”Poate nu întotdeauna poți să pregătești elite în disciplina ta, dar nu numai la asta se rezumă formarea elevilor, ci și la formarea personală, la creație și dezvoltare personală. Practic nu îți dai seama neapărat în cadrul proiectului, îți dai seama după aceea ce ai facut si mai vrei să faci. Tot timpul sunt tineri dupa proiect care te întreabă „ce mai facem, când mai facem?”.

Așa începe și povestea proiectului Colțul de creativitate și timp liber desfășurat în perioada martie-iunie 2017, care a avut scopul de a dezvolta un spațiu de creativitate și timp liber pentru 50 de elevi ai claselor V-VIII de la Școala Gimnazială Dumitrița. ”Nevoia acestui proiect a fost identificată de membrii Clubului Impact Micii Voluntari Dumitrița prin metode non-formale precum brainstorming, harta comunității sau arborele problemei. Mai precis, aceștia au identificat că, la nivelul școlii, elevii nu aveau un spațiu de petrecere a pauzelor, de organizare a unor evenimente educative sau culturale în aer liber și de stimulare a creativității. Exista o curte a școlii destul de mare, însă aceasta era adesea spațiul de depozitare al lemnelor pentru foc.” Mai mult decât atât, curtea avea doar două bănci pe care, adesea, copiii se certau, deși și-ar fi dorit să poată sta la povești, să se bucure cu adevărat de pauze. De aceea, și-au propus re-amenajarea spațiului prin curățarea lui, crearea unei zone destinate colțului de creativitate și timp liber prin amplasarea de cauciucuri pictate și realizarea de bănci și mese din lemn.

20171020_132103

Colțul de creativitate și timp liber

Încă de la începutul proiectului, Cristina Hangea și-a propus să fie facilitator și să îi lase pe elevi să își asume responsabilitatea: ”Ne-am organizat rapid și eficient în mai multe echipe cu diferite sarcini: echipa responsabilă de comunicarea cu autoritățile locale, echipa de cumpărături, echipa responsabilă cu evenimentele caritabile, etc. și am dat start activităților. După ce am stabilit obiectivele și ne-am împărțit, am fost lângă fiecare dintre ei și am observat schimbări, în sensul că deveneau mai responsabili, iar unii care în clasă nu prea se înțelegeau, au început să lucreze în echipă și au văzut că pot să comunice și să fie diferiți decât la clasă. La alții am observat inițiativa, veneau ei cu idei și propuneri, sugestii noi ca să putem face lucrurile să fie cât mai bine. Mulți voiau sa îi implice și pe alții, să aducă colegi din afara clubului, ceea ce au și făcut. Au înțeles că fac asta pentru ei, nu pentru note, că este ceva care le ramane lor, așa că au fost diferiți față de cum sunt la ore”.

Tot elevii au fost cei care au mobilizat comunitatea: și-au convins părinții să le dea unelte de lucru (bormașini, roabe etc.), au organizat un Târg de Prăjituri de Dragobete pentru a strânge fondurile necesare și și-au implicat bunicii cu gătitul de bunătăți, au făcut un spectacol – Talente de Primăvară – în parteneriat cu Primăria, care le-a oferit spațiu, și Școala Gimnazială Pietriș, Liceul Tehnologic Sfânta Maria și Asociația Tineri pentru Comunitate Bistrița, tot pentru strângere de fonduri, ba chiar i-au convins pe oameni să doneze cauciucuri, flori și alte lucruri necesare parcului.

”A urmat apoi partea cea mai plăcută a proiectului, în care membrii Clubului Impact Micii Voluntari Dumitrița au lucrat cot la cot alături de alți elevi din școală, profesori și părinți pentru a amenaja colțul de creativitate și timp liber în curtea școlii lor: au pictat, au plantat flori, s-au distrat, au învățat. Și…credeți că ne-am oprit aici? Nici pomeneală! Spațiul amenajat cu atâta drag, a reprezentat locul de desfășurare a unor ore de limba engleză, franceză, muzică, desen, în zilele însorite din mai-iunie 2017, precum și a unor activități non-formale precum întâlnirile de club, activități din cadrul Săptămâna Școala Altfel, Ziua Copilului. A reprezentat de fapt locul în care am realizat, noi, cei implicați în proiect, că învățarea se produce și în afara pereților sălii de clasă.” De altfel, spațiul este în continuare folosit pentru ore, dar și pentru alte activități creative.

Proces de învățare și transformare continuă

Bineînțeles că au fost momente și momente în cadrul proiectului, așa că procesul de reflecție și evaluare era parte din activitate:  ”Purtam discuții despre ce a fost bine și ce nu, scriau pe post-it-uri sau mai jucam Jenga și extrageau din turnuleț câte o piesă și spuneau ce a fost sau nu a fost bun la o activitate, făceau ei propuneri și analizam și modul în care au lucrat echipele, ce ar face mai bine pe viitor. Au fost tot felul de discuții, încercam să ne ascultăm unii pe ceilalți, să ajungem la un compromis și să mergem mai departe cu activitățile, să nu rămânem blocați din cauza unor certuri. Practic astea au fost problemele în cadrul proiectului, iar cei care erau mai motivați incercau sa îi motiveze și pe ceilalți.”

Poveste Cristina Hangea

Amenajări și voie bună la Dumitrița

În cele din urmă, au reușit să amenajeze spațiul și au descoperit câte s-au schimbat: ”Fiind o școală mică, în jur de 100 și ceva de elevi, cu toții ne implicăm în proiecte și mai ales în acest proiect toți ne-au ajutat, dintr-a V-a pana în a VIII-a, fiecare a făcut câte ceva. Fără doar și poate, am învățat cu toții o mulțime de lucruri pe care le putem aplica atât în viața de zi cu zi, cât și la clasă.”

Iar când vorbim de competențe dezvoltate, care le vor folosi în continuare, Cristina subliniază: ”Mai precis, elevii au dezvoltat abilități de comunicare, argumentare, negociere, ceea ce a fost confirmat și de profesoara de limba română, aceasta menționând că unii elevi au mai mult curaj de a răspunde la oră și își argumentează mai structurat răspunsurile. Apoi, elevii au dezvoltat abilitatea de a realiza calcule matematice, fiind nevoiți să calculeze bugetul proiectului, banii colectați la evenimentele caritabile, să facă adunări, scăderi, înmulțiri, împărțiri.  Au mai fost dezvoltate competențe în domeniul educației plastice privind combinarea culorilor la pictarea cauciucurilor, astfel încât acestea să aibă un aspect plăcut. Pe lângă aceste competențe vizate de programele școlare la disciplinele limba română, matematică, educație plastică, au fost dezvoltate atitudini (responsabilitate, atenție la detalii, implicare),valori (creativitate, curaj, curiozitate, perseverență, iubire, bunătate, echitate, recunoștință, speranță, umor) și abilități (munca în echipă, comunicare, negociere, organizare) necesare pentru o bună derulare a procesului de predare-învățare, indiferent de disciplină și programă școlară. Și este important de menționat că acestea nu au fost dezvoltate doar de către elevi ci și de către profesorul coodornator, în speță, eu, Cristina Hangea, care pot mărturisi că am devenit mai apropiată de elevii mei, comunic mai ușor cu ei, reușesc să transmit mai eficient informații la orele de limba engleză, mă organizez mult mai bine și mai rapid în condiții de stres și sunt mult mai degajată în timpul inspecțiilor școlare și a lecțiilor deschise deoarece sunt mai sigură pe mine și pe elevii mei.”

Aceasta este una dintre cele 10 experiențe câștigătoare în competiția ”Învățăm prin experiențe, transformăm școala”. Competiția este parte din proiectul ”ReSursa de Service Learning” finanțat prin programul “Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Peste 200 de cadre didactice, din 100 de școli vor accesa pachetul de formare pe Service Learning pe care îl construim în cadrul proiectului: bibliotecă online de resurse, program de formare cu două rute (ruta acreditată MEN și ruta scurtă, acreditată UBB Cluj), dar și conferința internațională de service learning.

Reclame

Un pas spre schimbare

Text de Alice Teodorescu, colaborator-povestitor pentru Fundația Noi Orizonturi

Anul acesta stă sub semnul învățării relevante și al #ServiceLearning, altfel spus o ”metodă” de învățare care are puterea de a transforma școala și modul în care ne raportăm la educație în general. În plus, de efecte beneficiază o comunitate întreagă, motiv pentru care eu cred foarte tare în ceea ce poate face.

De aceea, am pornit în descoperirea unor povești despre astfel de proiecte și profesorii care le generează, sub forma unei competiții (Învățăm prin experiențe, transformăm școala) și am găsit numeroase exemple. Pe cele mai relevante 10 le-am și premiat, iar pe profesori i-am luat la întrebări, curioasă să aflu ce-i motivează, cum de au ajuns ei să facă educație și ce își doresc de la școală pe mai departe.

Astfel au ieșit 10 noi povești pe care le veți putea citi, în serie, aici. Iar pe prima vă invit să o descoperiți chiar acum:

Mirela Aurora Canonenco este învățătoare de 18 ani, fiind titulară la Triteni, în județul Cluj, din 1999. A ajuns accidental să dea la liceul pedagogic, urmându-și cea mai bună prietenă, însă a descoperit că asta este ceea ce i se potrivește cel mai bine: ”În timp am descoperit că într-adevăr e o misiune valoroasă, misiunea de învățător. Consider că e un rol atât de important în societate și în educația oamenilor pe termen lung, încât mi se pare cea mai valoroasă meserie.” A predat timp de 5 ani la o școală din Cluj, făcând o pauză de Triteni, dar s-a întors tot aici, la Școala Gimnazială ”Pavel Dan” din Tritenii de Jos, pentru că vrea să fie ”dascăl de țară, unde copiii au mai mare nevoie de mine.”

Poveste Mirela Canonenco_Marsul ecologistilor

Elevi implicați într-un marș al ecologiștilor

Crede că a fi învățător înseamnă, în primul rând, a avea grijă de latura umană și emoțională a copiilor: ”Dacă nu ești aplecat și deasupra celorlalte nevoi ale copiilor, care la urma urmei sunt baza, nu cred că învățarea poate avea loc.”, iar progresul și educația bună înseamnă să iei ”o clasă de copii, toți de I sau de S și să-i aduci la B, pe toți. Cel mai important este să vezi într-un copil că e mai bun decât ieri.” Totodată, când vine vorba de școala actuală, Mirela spune că ar trebui să se adapteze secolului 21, pentru că ”nu mai sunt aceiași copii, iar adaptabilitatea la clasă, la elevi, la vârsta fiecăruia”, tehnologia, inteligențele multiple – toate ar trebui să fie compas pentru o învățare de calitate. ”Acum că suntem în era tehnologiei, poți să îți găsești resurse pe internet, cât de multe vrei tu, ca dascăl poți să le personalizezi și să adaptezi clasei tale anumite tematici, dar e nevoie de implicare și dorință, dacă vrei să fii creativ.”

Cele 3 cuvinte care o caracterizează: Echilibru. Implicare. Ajutor. Iar când vine vorba de implicare, își aduce aminte cu drag de o zi de vineri, în luna octombrie 2016, când ”aproximativ 80 de elevi din clasele V- VIII au invadat sala în care mă aflam, dornici să afle ce ”minuni” se întâmplă la un Club de inițiativă comunitară IMPACT. ”Pfai!”, mi-am zis în acel moment, punându-mi mâinile în capul încărcat de întrebări fără răspuns: ”Cum, Doamne ne descurcăm noi (2 lideri) cu atâția copii?”, ”Cum vom putea aplica curriculum IMPACT cu un grup așa mare?”, ”Cum ne vom organiza?”, ”Cum vom lucra în echipă?” ”Cum ne vom pregăti activitățile?” etc. În primele întâlniri de club am trăit un curcubeu de emoții. Eram bucuroasă pentru că vedeam un așa număr mare de copii care doresc să învețe lucruri noi, să exploreze, să descopere, să experimenteze, să se facă utili, să se implice în viața comunității lor, dar totodată mi-era teamă că nu vom reuși să-i motivăm suficient, pentru a rămâne.”

Atelier de reutilizare creativa

Atelier de reciclare a deșeurilor – educație ecologică în comunitate

Așa începe povestea proiectului Un pas spre schimbare, un proiect de educație ecologică pe care elevii l-au ales după ce au făcut harta comunității, au vorbit cu oamenii, au aflat care sunt problemele și nevoile lor și au ales: ”Sătenii au semnalat mult mai multe probleme existente în comunitate, precum drumurile impracticabile, lipsa canalizării (în unele zone ale satului) etc. Acesta a fost momentul în care copiii au învățat să cerceteze probleme (cauze, efecte), să caute răspunsuri și să efectueze studii de caz.  A urmat apoi cel mai dificil moment pentru noi. ”Atât de multe probleme!” ,” Cu care să începem?”, ”Care sunt prioritare?” (Răspunsul copiilor: ”Toate”). Am gândit atunci: ”Ne punem întrebări? Foarte bine. E primul pas spre acțiune și implicare”. Toate aceste probleme ”aduse din comunitate” au fost din nou analizate de către copii și din lista aceea lungă le-au ales doar pe cele care pot fi rezolvate de către ei, micii cetățeni. Așa au convenit că în mai multe zone din sat există multă mizerie și gunoaie, iar ei pot contribui la menținerea unui mediu curat. Deci, au decis. Pornim la treabă!”

Comunitatea susține schimbarea?

Proiectul de educație ecologică a avut și sprijinul primăriei care a pus la ”dispoziție un mijloc de transport pentru a ”colinda” satul în vederea stabilirii zonelor pe care vrem să le igienizăm. Domnul primar ne-a fost ghid în această ”călătorie” și ne-a condus exact în locurile cele mai expuse focarelor de infecție. Am decis să stabilim o ”Zi verde” și am convocat comunitatea la acțiune prin afișe, fluturași. Am mediatizat evenimentul în mass-media locală și în ”ziua cea mare” am avut plăcuta surpriză ca un număr foarte mare de elevi, părinți, cadre didactice, membrii ai comunității să fie interesați de această acțiune. Primăria ne-a fost din nou aproape, colectând toți sacii de gunoi pe care noi i-am lăsat pe ”traseul curățeniei”. A fost un partener de nădejde și în acest moment al proiectului.”

Personalizarea cosurilor de gunoi

Personalizarea coșurilor de gunoi

De asemenea, comunitatea se implicase și în momentul în care copiii au făcut un Târg de Crăciun pentru a strânge fondurile necesare pentru coșuri de gunoi, ca parte din inițiativa ecologică: ”Acest târg s-a desfășurat sub forma unor ateliere: ”Pahare cu surprize”, ”Pictură pe față”, ”Expoziție de obiecte, cu specific de iarnă (cu vânzare)”, ”Atelier gastronomic” (turte și covrigi de cumpărat), ”Tombolă”, ”Renul și ținta”, ”Atelier de tatuaje” etc. Pentru participarea la atelierul dorit era necesară plata unui singur leu. Leu cu leu, s-au făcut 1300 la finalul târgului.”, bani cu care copiii s-au ”distrat făcând cumpărături online” pentru prima dată și obținând coșurile de gunoi dorite.

Mai mult decât atât, ”copiii au dorit să personalizeze coșurile de gunoi pentru a le face mai atractive. Au cerut ajutorul unui bunic, care i-a învățat cum să facă un șablon, cum să pregătească materialele și cum să aplice vopseaua. Fiecare copil a reușit să-și pună în valoare abilitățile practice individuale în vederea finalizării acestei acțiuni. Am transportat/ amplasat apoi coșurile de gunoi în diferite zone ale satului, cu ajutor primit din partea primăriei, din nou. Ni s-a pus la dispoziție un mijloc de transport special și îndrumați de către două persoane delegate din partea primăriei, am reușit să așezăm coșurile noastre vesele la loc de cinste. Privindu-le, te îndeamnă să le folosești.”, ne spune Mirela.

Pe lângă acestea, proiectul a inclus și un atelier creativ de reciclare a deșeurilor și un Marș al ecologiștilor, ”care a fost cea mai zgomotoasă acțiune a proiectului nostru (la propriu). Cu aprobarea primăriei și purtând toți eșarfe verzi, confecționate de noi, ne-am deplasat pe ulițele satului cu pancarte, fluiere, muzică și voci puternice. Când un bunic ne-a întrebat: ”Ce aveți mă? Ce faceți atâta gălăgie?” ne-am bucurat. Înseamnă că am fost auziți.”

Lecții învățate și transformări

”Am observat autocontrolul. Toți aveau tendința de a avea idei multe și se supărau dacă ideea lor nu era îmbrățișată de restul grupului. Am observat spre finalul anului că au început să-și mai mențină controlul asupra reacțiilor negative, nu mai făceau aprecieri critice asupra colegilor, se susțineau unii pe alții și spre târgul de Crăciun organizat au știut să-și distribuie sarcini, în funcție de talentele lor și de valorile fiecăruia.” Astfel, când au decis cine merge în audiență la primărie, au luat hotărârea printr-un joc de rol în care au simulat întâlnirea: ”A fost totul public, totul democratic, deci nu a trebuit să selectam, s-au selectat ei și nu a mai fost nici o discuție. Dupa acest joc de rol, nu au mai fost nemulțumiți, pentru că s-au autoevaluat fiecare și feedback-ul l-au primit de la colegii lor imediat, care au apreciat în mod corect abilitățile fiecăruia”.

De asemenea, când a fost timpul de a reflecta asupra ce a mers bine și ce nu a mers bine în proiect, au găsit o metodă creativă de a face procesul: uitându-se la toate pozele făcute. ”Au zis că în urma proiectului au învățat să colaboreze, să muncească în echipă, au învățat că pot fi de folos, au învățat să își cunoască colegii mai bine”. Au existat multe conflicte pe parcurs, la târgul de Crăciun, când au ales coșurile de gunoi, însă Mirela i-a lăsat să negocieze și să își rezolve problemele, pentru a învăța cum să se descurce împreună.

Igienizare

Educație ecologică și igienizare, în echipă

”Ce am fi putut face altfel în acest proiect? <<Să căutăm colaboratori din rândul unor societăți implicate în acțiuni de protejare a mediului și să invităm o televiziune pentru a filma momentele de implicare socială, în vederea promovării în mass-media a acțiunilor noastre, ca exemple de bune practici>>- au mai menționat copiii.”

Concluzia? Urmează amenajarea unui parc educațional, proiect câștigat cu susținerea unui alt club IMPACT, cu ”aparate de joacă, grădini de legume, hotel de fluturi, insecte, alei, plante aromatice… nu ne-am gândit niciodată ca locul nostru de joacă se va transforma de fapt într-un loc de relaxare, într-un parc de relaxare”. În cele din urmă, cu dorință și timp, poți face orice, iar creativitatea va veni, mai spune Mirela: ”E frumos când poți face lucruri frumoase pentru cei din jur doar cu dorința de implicare, cu atât de puține resurse uneori poți să faci atât de multe lucruri mărețe. Cred că ăsta e rolul cel mai important al IMPACT, să îi poți motiva pe copii, să fii puterea exemplului în a te implica, să nu mai aștepte să primească ceva dacă fac un lucru bun, să vină din suflet, nu condiționat”.

Competențe școlare trăite

”Am constatat că pe parcursul proiectului ne-am  exersat și îmbunătățit cunoștințele/ competențele la nivelul următoarelor discipline:

  • Limba și literatura română (utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării orale şi scrise în diverse situaţii de comunicare- redactarea scrisorilor, compunerea poeziilor, elaborarea textelor pentru afișe, fluturași, articol în ziar, intervievarea cetățenilor),
  • Matematică (realizarea bugetului proiectului, gestionarea banilor obținuți la Târgul de Crăciun),
  • TIC (realizare de afișe, fluturași, comanda on-line a coșurilor de gunoi, redactare de e-mail-uri, utilizarea rețelelor de socializare),
  • Educație socială (investigarea unor probleme, participare responsabilă la luarea deciziilor, spirit de inițiativă, colaborare, spirit critic și antreprenorial),
  • Educație tehnologică și aplicații practice (personalizarea coșurilor de gunoi și amplasarea lor),
  • Educație plastică (confecționare de felicitări/ obiecte cu specific de iarnă, pictarea pancartelor și a obiectelor din materiale reciclabile),
  • Educație ecologică (acțiunile de igienizare, atelierele de reutilizare creativă, marșul ecologiștior, amplasare coșuri),
  • Educație fizică, sport și sănătate (drumețiile),
  • Consiliere și dezvoltare personală (colaborare, muncă în echipă, autocontrol, perseverență, respect, bunătate).”

 

”Un pas spre schimbare” este una dintre cele 10 experiențe câștigătoare în competiția ”Învățăm prin experiențe, transformăm școala”. Competiția este parte din proiectul ”ReSursa de Service Learning” finanțat prin programul “Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Peste 200 de cadre didactice, din 100 de școli vor accesa pachetul de formare pe Service Learning pe care îl construim în cadrul proiectului: bibliotecă online de resurse, program de formare cu două rute (ruta acreditată MEN și ruta scurtă, acreditată UBB Cluj), dar și conferința internațională de service learning.