Advocacy

Educația – prioritatea tinerilor din România în fața ONU

David Timiș, unul dintre cei doi Delegați de Tineret ai României la ONU, și-a arătat disponibilitatea de a susține și promova inițiativa noastră legată de îmbunătățirea programului Școala Altfel.

DSCN0389

Având experiența studiului peste hotare, David Timiș crede că diferența principală față de sistemul nostru de învățământ este că în vest se pune accentul pe practică, nu pe teorie. „De asemenea, relația profesor-elev este una mult mai echilibrată, aproape aș spune că aceștia sunt pe picior de egalitate”, precizează el. Timiș crede că educația nonformală are potențialul de a revitaliza/întinerii „un sistem care este altfel, destul de <>” și consideră că propunerile făcute de grupul nostru de lucru sunt bune. „Ideea cu laboratorul de experimente îmi place, e cachy. Vă sugerez însă să vedeți ce alte exemple de best practice mai sunt pe această temă – Universitatea Alternativă sau Learnity ar fi două dintre ele”, spune el.

David Timiș precizează, de altfel, că principalele priorități ale tinerilor din România, enunțate în urmă cu două săptămâni la New York, în cadrul lucrărilor Comisiei pentru dezvoltare socială a Adunării Generale ONU, sunt pe educație, implicare civică și angajabilitate. Delegația României, din care a făcut parte pe lângă David Timiș și Anca Agachi, a subliniat necesitatea reducerii discrepanțelor dintre mediile urban și rural în cadrul sistemului de învățământ, importanţa pregătirii educaționale corespunzătoare a tinerilor pentru a face tranziția către piața muncii și nevoia elaborării unor politici publice care să faciliteze accesul tinerilor la locuri de muncă și să încurajeze antreprenoriatul. Tinerii delegați români au adus în discuție necesitatea implicării tinerilor în viața socială și politică prin conectarea lor la agenda locală și internațională și dezvoltarea unei culturi a acțiunii, înțeleasă ca mentalitate activă sau implicare individuală prin voluntariat.

Mai multe despre Comisia a III-a a Adunării Generale ONU puteți citi aici.

David Timis

David Timiș a studiat business și management la Unversity of Glasgow din Marea Britanie și integrare europeană la EM Strasbourg și a primit și două burse de studiu în India și China.

Experiența sa este una globală, având șansa să lucreze sau să facă voluntariat în nu mai puțin de opt țări, în domenii foarte variate, de la ONG-uri precum AIESEC, LSRS și Rotaract, la organizații internaționale precum Consiliul Europei.

În ultimul an a lucrat în industria FMCG pentru două multinaționale, Mars în Marea Britanie și L’Oréal în România.

Susţine-ne şi tu cu o semnătură pentru o Şcoală Altfel mai bună: http://www.petitieonline.com/saptamana_altfel 

Anunțuri

Școala Altfel ca „plasă de siguranță pentru sărituri la înălțime”

1965025_10203824536439243_128032304120194952_n

Oana Moșoiu, lector la Universitatea din București – Facultatea de Psihologie și Științele Educației și trainer în diferite contexte de formare, fie a tinerilor și adulților, fie a diferitelor categorii de profesioniști – profesori, formatori, manageri. Activitatea sa profesională este ancorată atât în contextul formal de educație, cât și în cel nonformal, fiind legată de programul de finanțare Tineret/Erasmus+.

Este implicată în demersurile de recunoaștere a învățării dobândite prin voluntariat și în context nonformal și susține 100% demersul nostru pentru îmbunătățirea Școlii Altfel. Argumentele sale, într-un interviu acordat special blogului scoalaltfel.wordpress.ro:

Ce te leagă de Școala Altfel?

Școala Altfel constituie pentru mine unul dintre pilonii de schimbare a modului în care ne raportăm la educația din cadrul școlii – modul tradițional provocat de abordări noi, de activități și metode puse la lucru pentru a înțelege și vedea cu ochiul liber că învățarea are loc și altfel. Este o săptămână-virus introdusă în sistem pentru a porni o schimbare despre ce altceva și cum altfel pot fi învățate lucrurile în contextul școlii, dar și în afara ei, chiar în timpul orarului săptămânal.

Sunt implicată în acest demers încă de la începutul proiectului „Educație nonformală. Tot educație!” al Fundației Noi Orizonturi și am fost alături de FNO încă dinainte, elaborând Raportul de analiză şi recomandări pentru dezvoltarea unei politici publice şi a unei strategii pentru susţinerea educaţiei non formale în sistemul educaţional, care a constituit un pas premergător acestor inițiative. De altfel, fac echipă bună cu FNO în sprijinirea demersurilor lor de inovare a educației și suntem alături deja de mulți ani.

Crezi că în acest moment programul Școala Altfel are potențialul de a schimba în bine sistemul de educație? De ce?

Da, Școala Altfel este – sau poate fi, în varianta sa îmbunătățită – un „buzdugan” aruncat înainte pentru a deschide porțile inovării practicilor didactice din sala de clasă. Prin Școala Altfel se exersează modalități de autonomizare a proceselor din școală – de la luarea deciziilor împreună cu elevii, la organizarea de activități în comun între clase și profesori, organizarea de echipe pentru a implementa diferite activități, la documentarea privind tipuri de activități și metode ce pot fi utilizate în cadrul săptămânii Școala Altfel și altele. În afara limitării privind locul săptămânii Școala Altfel în calendarul anului școlar, există suficientă libertate pentru a face… orice este diferit, altfel, de interes pentru elevi și profesori, o săptămână-laborator, o săptămână de învățare-libertate, o săptămână de nonformal, adică săptămâna în care suntem parteneri în învățare, autonomi și voluntar implicați, elevi și profesori.

Din păcate, a reieșit din diferitele interacțiuni cu elevii și profesorii că lucrurile nu stau așa și că textele normative sunt lecturate în cheia interdicției sau a unor limitări. Pe fondul lipsei de experiență a cadrelor didactice privind învățarea în context nonformal, se resimt multe rezistențe cu privire la utilizarea unor metode noi sau a proiectării unor activități cu adevărat inovative. Școala Altfel a devenit acum o săptămână de excursii, de vizite – bloc la muzee, de participare la olimpiade sau chiar de vacanță/chiul organizat și permis în foarte multe școli. De asemenea, Școala Altfel a devenit o corvoadă pe care și-o asumă un număr limitat de cadre didactice dintr-o școală, apar segrerări între profesorii care se implică și cei care se feresc cu superioritate de așa „decădere”, precum și diferențe în rândul elevilor – olimpicii și ceilalți. În fapt, olimpicii nu participă niciodată la Școala Altfel care este astfel văzută ca o pierdere de timp.

În versiunea propunerii înaintate de FNO prin intermediul acestui proiect, Școala Altfel își împlinește menirea de a constitui un timp pus la dispoziția profesorilor și elevilor pentru a exersa învățarea în moduri diferite, un adevărat laborator de didactică în care profesorii propun, pe marginea unor obiective de învățare, metode noi, mai participative, mai orientate spre elev și de inspirație nonformală (pe numele ei, de inspirație constructivistă și experiențială), iar elevii contribuie și participă cu bucurie și plăcere la experiențele de învățare propuse, trăind ceea ce cu toții ne-am dori să trăiască, de altfel, în fiecare zi la școală: bucuria de a învăța și de a se dezvolta. Prin acest mod revizuit al Școlii Altfel, aceasta nu mai este o săptămână propusă din exterior sistemului, ci devine parte din sistem, o săptămână ca oricare alta din calendarul școlar, doar că modul de a propune învățarea este cu totul inovativ. Și ne dorim ca, în câțiva ani, tot calendarul școlar să fie o veritabilă școală altfel, ceea ce, din nou, observ că foarte mulți dintre noi ne dorim – o întreagă școală cu totul și cu totul altfel. Deci, noi vă propunem să începeți cu această săptămână și apoi să avem 36 de săptămâni altfel de școală.

Ce oportunități crezi că creează Școala Altfel în sistem?

Săptămâna Școala Altfel creează posibilitatea profesorilor de a pune în aplicare ceea ce învață la diferite cursuri de formare continuă, atunci când se plâng că sistemul nu le permite, prin limitările impuse de programă, să experimenteze metode noi, abordări inovative. De asemenea, permite exersarea unor relații profesori-elevi eficiente și mai funcționale, relații pe care, la fel, le deplâng ca fiind formale, impuse de formatul strict al lecțiilor sau de inabilitatea fie a profesorilor, fie a elevilor, de a manifesta empatie, deschidere în comunicare, egalitate în comunicare și nu superioritate-inferioritate, agresiune, impunere și altele despre care tot auzim. Școala Altfel permite școlii să se reinventeze fără a răsturna carul cu reforme în mijlocul curții școlii și spunând – schimbați-vă, și repede! Școala Altfel oferă oportunitatea schimbării bottom-to-top adică de la firul ierbii, că până la urma schimbarea asta implică, om-cu-om, elev-cu-elev… Și cum să ne schimbăm dacă nu încercăm încet-încet, an de an, o metodă nouă, o activitate nouă, o lecție realizată diferit, o atitudine diferită… Eu cred că Școala Altfel este un fel de plasă de siguranță pentru sărituri la înălțime. E un spațiu sigur pentru a exersa diferite viziuni educaționale. Dacă vreți să vedeți un preview al școlii viitorului, practicați cu încredere Școala Altfel, aș spune.

De ce te-ai implicat în acest demers?

Pentru că am încredere în tot ce face FNO, de mai bine de 10 ani, în sistemul educațional din România. Prin Cluburile IMPACT au dovedit că se poate schimba, prin școală, profesori și elevi, modul în care educația schimbă comunitatea. De asemenea, pentru că ni s-au intersectat drumurile și viziunile și promovăm același conținut în discursul privind schimbarea în educație – că se poate, că elementele schimbării sunt acolo, pe teren – profesorii, elevii, directorii, inspectorii. Trebuie doar să găsești cele mai potrivite modalități pentru a-i determina să provoace și să practice schimbarea. A lor în primul rând, și, prin ei, a sistemului.

Sunt convinsă că vom reuși să captăm acele energii transformaționale și vă anunțăm că mai sunt 2 teme pe masa de lucru care așteaptă să vadă lumina campaniilor de susținere!

Dacă şi voi doriţi să contribuiţi la îmbunătăţirea programului Şcoala Altfel împreună cu noi, vă invităm să semnaţi petiţia http://www.petitieonline.com/saptamana_altfel sau să ne susţineţi organizaţional, aderând la lista de adeziune, trimiţându-ne un e-mail la lidia_state@noi-orizonturi.ro.

Cum e acum și ce propunem noi în Școala Altfel

Dacă încă nu ești convins de necesitatea schimbărilor pe care le propunem în Școala Altfel, te invităm să le analizezi comparativ cu ceea ce este reglementat acum de către Ministerul Educației.

Avem nevoie de semnătura ta, așa că te invităm să o lași aici!

Dacă faci parte dintr-o organizație sau instituție care ar vrea să adere la demersul nostru, scrie-ne pe lidia_state@noi-orizonturi.ro.

Împreună facem o Școală Altfel mai bună!

ScoalaAltfel_v2-lung-01

Solomon Marcus despre Federația Educației Românești

„O întrebare fundamentală cu răspuns negativ

Școala este concepută ca o federație de discipline, fiecare mai degrabă o întreprindere pe cont propriu decât una în interacțiune cu celelalte discipline. Fiecare dintre aceste discipline livrează un bagaj de cunoștințe concretizat în programe, manuale și alte instrumente, căutând să amplifice mereu și mereu prestația elevilor. Școala este în primul rând a profesorilor, a inspectorilor, a directorilor, a sindicaliștilor și prea puțin a elevilor. Consiliul Național al Elevilor a publicat în 2015 o broșură cu titlul revoluționar “Azi vorbim noi”, cu critici aspre la adresa rânduielilor actuale, dar temându-se de represalii le-au semnat impersonal: “Elena Buzău”, “Radu Brașov” etc. E cineva printre cei care răspund de școală în România care să totalizeze pretențiile diverselor discipline și să constate discrepanță imensă dintre ceea li se cere elevilor să facă și mult mai puținul ce ar permite menținerea sănătății psiho-somatice a elevilor? Răspunsul este evident negativ. Nevoia protejării sănătății psiho-somatice a copiilor nu e treaba nimănui”.

Tired boy

Copilul tău câte manuale cară zilnic în ghiozdan?

Așa începe articolul „Copiii, sub agresiunea unei scoli care le ignora nevoile si drepturile. Cazul dramatic al clasei a V-a”, publicat de academicianul Solomon Marcus pe contributors.ro.

Din 26 ianuarie și până acum, articolul a fost vizualizat de peste 51.000 de ori și a înregistrat peste 100 de comentarii – majoritatea adevărate pledoarii pentru o școală care să pună pe primul loc școlarul (nevoia lui de învățare) și nu disciplinele, programa și examenele. „Sunt evident un ambasador al Școlii Altfel”, ne-a spus academicianul Solomon Marcus, care în ultimii ani și-a făcut un scop din promovarea unei educații care să respecte drepturile fundamentale ale copilului, inclusiv nevoia lui de a greși și de a eșua pentru a învăța ceva nou. „Copilul are o curiozitate nativă, dar curiozitatea lui operează la întâmplare. El n-are capacitatea de a discrimina direcții interesante de direcții triviale. Rolul educației este să orienteze curiozitatea lui către direcții interesante, nu să ignore această curiozitate și să-i ceară copilului să-și însușească anumite lucruri pornind de la acest imperativ al autorității. Tu ești mic, trebuie să dai crezare adultului când îți spune că trebuie să reții – acest lucru nu funcționează. Când îi ceri unui copil efortul de a acorda atenție unui lucru, el are nevoie ca recompensa pentru acel efort să apară imediat. Ăsta-i modul în care funcționează psihicul lui. Un adult, un om de 30 de poate să înțeleagă că acel lucru îi va folosi mai târziu, dar un copil nu. Ori noi forțăm pe copil să acorde atenție unui lucru numai pe baza autorității. Nu pe baza cerințelor naturale ale psihicului său. Deci nu respectăm nevoile și drepturile funamentale ale copilului. Le călcăm în picioare. De pildă nevoia lui de a greși și de a eșua pentru a învăța ceva nou. Toată educația oficială plasează erorarea și eșecul sub semnul infracțiunii și păcatului. Ceea ce e un fals ordinar. O încălcare a naturii umane”, a declarat Marcus într-un articol publicat de revista Sinteza.

Academicianul crede că rolul școlii nu este de a forma meseriași sau profesioniști în funcție de nevoile pieței muncii, ci de a dezvolta capacitatea de gândire și de acțiune a tinerilor, astfel încât aceștia să poată găsi soluții atunci când niciuna din cunoștințele acumulate nu mai e aplicabilă și să poată da sens vieții lor. „Școala nu poate fi redusă la o întreprindere de prestări de servicii constând în livrarea unor ocupanți de locuri de muncă, locuri al căror profil ar fi suficient să motiveze ce anume trebuie să învețe un școlar. Școala trebuie să dea absolventului sentimentul că viața sa are un sens concretizat într-o armonie între identitatea sa personală și națională și apartenența la cultura europeană și planetară”, mai spune Solomon Marcus în articolul publicat pe contributors.ro.

Născut la 1 martie 1925 la Bacău, matematicianul Solomon Marcus este eruditul clasic, specializat într-un domeniu – în cazul său matematica – dar cu vaste cunoștințe în poetică, lingvistică, semiotică, filosofie sau istoria științei și educației. După absolvirea studiilor liceale în orașul natal, a urmat cursurile Facultății de Matematică de la Universitatea București. A obținut ulterior titlurile științifice de doctor în matematică și doctor docent. După absolvirea facultății, a predat ca profesor la Facultatea de Matematică de la Universitatea București. Profesorul Solomon Marcus este autor a numeroase studii interdisciplinare, cărți ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în științele naturale și sociale etc. A publicat peste 50 de volume în România, cărțile sale fiind traduse în mai multe limbi și aproximativ 400 de articole în reviste științifice sau de specialitate. Opera sa a fost citată de peste 1000 de autori. A devenit membru corespondend al Academiei Române în 1993 și membru titular în 2001.

solomon-marcus - credit Matei Buță

Propuneri revizuite pentru Școala Altfel

 

Propunerile grupului  

Școala Altfel. TOT Educație!

Acum (*extras din Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Știinţifice, OMECŞ nr. 4496/13.07.2015 )

Definirea Școlii Altfel:
[Să gândim pe termen lung:]

P1: Vă propunem să țintim acum la o Școală Altfel  ca un laborator de experimente, iar pe viitor la  o Școală Altfel pe tot parcursul anului școlar! Misiunea comunității școlare (elevi, cadre didactice, părinți, management) este de a îmbogăți activitatea de pe tot parcursul anului cu metode testate în Școala Altfel și care se dovedesc eficiente în dezvoltarea  motivației pentru învățare și a competențelor cheie în rândul elevilor.

Nu există o viziune pe termen lung!
[Să definim scopul educațional al Școlii Altfel:]

P2: Vă propunem să unim eforturile comunității școlare în jurul unui scop educațional clar și specific: dezvoltarea motivației pentru învățare și a competențelor cheie (competențe sociale și civice, a învăța să înveți, sensibilizare culturală și exprimare artistică, spirit de inițiativă și antreprenoriat, comunicarea în limba maternă, comunicarea în limbi străine, competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii, competenețe digitale).

„Scopul acestui program este […] să răspundă intereselor și preocupărilor diverse ale copiilor preșcolari/elevilor, să pună în valoare talentele și capacitățile acestora în diferite domenii, nu neapărat în cele prezente în curriculumul național, și să stimuleze participarea lor la acțiuni variate, în contexte nonformale.”
P3: Drept urmare, programul Școala Altfel este curricular, unitățile școlare au responsabilitatea să desfășoare activități educative care să contribuie la atingerea obiectivelor educaționale din curriculum național (*competențele cheie). „Săptămâna 6–10 aprilie 2015 va fi dedicată activităților educative extracurriculare și extrașcolare, în cadrul programului numit „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”.”
[Să definim ce înseamnă activități “altfel”:]

P4: Atingerea scopului educațional al programului (dezvoltarea motivației pentru învățare și competențelor cheie) se va face prin activități educaționale care respectă cât mai multe dintre următoarele caracteristici:

·        Centrate pe elevi preșcolarii/elevii sunt întrebați ce & cum vor să învețe, activitățile alese răspund intereselor și preocupărilor lor, elevii sunt implicați în organizarea propriu-zisă a activităților,  într-un final, elevii sunt încurajați să reflecteze dacă au învățat ceea ce și-au dorit să învețe;

·        Transdiciplinare – preșcolarii/elevii vor explora în profunzime un fenomen/o problemă actuală (ex. criza refugiaților) reunind cunoștințe din mai multe discipline și relațiile dintre acestea;

·        Experiențiale – preșcolarii/elevii vor fi implicați într-o activitate practică, marcantă (ex. un joc de rol, o vizită la închisoare, construirea unei bărci etc.), după derularea activității vor analiza în grup: ce au simțit, observat, ce merită reținut, ce ar schimba la viața lor ca urmare a experienței.

·        Colaborative – elevii vor fi implicați în activități organizate și derulate în colaborare cu alți profesori, părinți și parteneri din comunitate (specialiști, instituții, organizații non-profit etc.)

„Se recomandă […]activități care, în programul normal din perioada cursurilor, nu se pot derula. Atât elevii, cât și cadrele didactice vor alege activitățile la care doresc să participe, din lista celor propuse. De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea implicării părinților care doresc acest lucru, precum și a altor parteneri.”
Implementarea Școlii Altfel (măsuri noi și completări):
P5: E nevoie… Să permitem unităților școlare să aleagă perioada de desfășurare a programului Școala Altfel în funcție de propriul calendar și de activitățile pe care vor să le implementeze și să dăm și olimpicilor posibilitatea să participe la Școala Altfel

 

 

 Săptămâna 6–10 aprilie 2015 va fi dedicată activităților educative extracurriculare și extrașcolare […]vor fi incluși toți copiii preșcolari/elevii și toate cadrele didactice care nu participă la etapele naționale ale olimpiadelor și concursurilor școlare. ”
P6: E nevoie… Să degrevăm consilierul educativ și să distribuim responsabilitățile de organizarea ale programului Școala Altfel unei echipe de coordonare (formată din reprezentanți ai Consiliului de Administrație, Consiliului Elevilor și Comitetul de Părinți) constituită de directorul școlii! „Consilierul educativ din unitatea de învățământ centralizează propunerile agreate, în vederea includerii acestora în Calendarul Activităților Educative al unității de învățământ, ca domeniu distinct: programul „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”.”
P7: E nevoie… Să acordăm punctaj suplimentar în fișa cadru de evaluară anuală, profesorilor care au activat în echipa de organizare a programului Școala Altfel! Nu există prevederi!
P8: E nevoie… Să reducem birocrația prin definirea un set standard de informații care vor fi colectate de la unitățile școlare de către toate Inspectoratele Școlare Județene

 

„La sfârşitul anului şcolar, inspectoratele școlare vor include în raportul privind starea învățământului un capitol referitor la relevanța și valoarea formativă a tuturor activităților desfășurate în cadrul programului […]” Însă, consultările noastre au arătat că inspectoratele  cer informații diferite, iar o parte din ele  cer prea multe informații.
P9: E nevoie… Să formăm directorii, metodiștii și inspectorii școlari să faciliteze ședințe participative de (auto)reflecție, creare de soluții și strategii pentru viitor (ex. metode Art of Hosting), pe baza cărora să scrie rapoarte succinte. După încheierea vacanței de primăvară, în fiecare unitate de învățământ, în cadrul primului consiliu profesoral se va analiza calitatea activităților organizate, rezultatele educaționale ale acestora, precum și modalitățile de ameliorare a planificării și organizării programului „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”. […] Directorul unității de învățământ va prezenta un raport de monitorizare a calităţii activităţilor planificate.
P10: E nevoie… Să formăm directorii să semnaleze Casa Corpului Didactic de nevoile (dar și rezultatele) de formare ale echipei lor de profesori privind dezvoltarea motivației de învățare, competențelor cheie și folosirea metodelor “altfel”.

 

Nu există prevederi!
P11: E nevoie… Să dezvoltăm un mecanism universal și echitabil de finanțare a programului Școala Altfel pe baza unei analize economico-financiare a costului real. Nu există prevederi!
P12: E nevoie… Să dezvoltăm un sistem necompetitiv  de recunoaștere a profesorilor care au experimentat metode “altfel”, au obținut efecte pozitive în motivația/comportamentul copiilor și pot propune soluții de adaptare a metodelor pentru “la ore”. Cele mai interesante 10 activități desfășurate în cadrul săptămânii „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!” stabilite la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, conform pct. 30-32, vor participa la competiția organizată la nivel național, de Ministerul Educației Naționale.
P13: E nevoie… Să îmbunătățim platforma online a Școlii Altfel (edu.ro) astfel încât să permită profesorilor să împărtășească modele de activități și resurse, să se inspire din experiențele altora și să identifice potențiali parteneri. În acest moment, platforma permite profesorilor să identifice potențiali parteneri.
P14: E nevoie… Să existe acorduri interministeriale în baza cărora instituțiile publice din România să colaboreze cu unitățile școlare pentru a a îndeplini misiunea programului Școala Altfel. Nu există acorduri!
P15: E nevoie…de un ghid de implementare, de secol  XXI: să descrie clar și concis viziunea programului pe termen scurt și lung, să ofere recomandări privind proiectarea, derularea și evalurea programului respectând și încurajând autonomia școlilor, să includă un glosar de termeni și anexe clarificatoare (ex descrierea responsabilităților echipei de coordonare, setul standard de informații necesare de la școli etc.)

Fundația Noi Orizonturi își exprimă angajamentul să susțină MENCȘ în elaborarea descrierii responsabilităților echipei de coordonare, reducerea birocrației prin definirea setului standard de informații colectate de la unitățile școlare, dezvoltarea sistemului necompetitiv de recunoaștere a profesorilor, îmbunătățirea platformei online a Școlii Altfel și elaborarea ghidului de implementare.

Cum am ajuns aici:

Aceste propuneri au fost dezvoltate în urma unui proces de consultare, analiză și dezbatere publică. În etapa de consultare, au fost colectate recomandări privind funcționarea programului Școala Altfel de la 160 persoane din Cluj, Craiova, Iași și București. Acestea au fost analizate și transformate în propuneri concrete de grupul Școala Altfel. Tot educație!. Propunerile dezvoltate au fost publicate și supuse dezbaterii publice în perioada 20 noiembrie 2015 – 15 ianuarie 2016, 284 persoane au contribuit cu feedback.

Aici puteți citi cele mai importante concluzii rezultate în urma procesului de consultare publică.

La sfârșitul lunii februarie, Fundația Noi Orizonturi va înainta Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice o scrisoare deschisă prin care vom cere modificarea OMECȘ 4496/13.07.2015 conform propunerilor de mai sus.

Referințe:

2012 – „Ghid pentru mentori. Mentorat pentru dezvoltare complexă”, Asociația Lectura și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România, disponibil la http://www.alsdgc.ro/userfiles/Curriculum%20mentorat%20final.pdf

2013 – „Școala Altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun! Evaluarea programului național de activități extracurriculare și extrașcolare 2012-2013”, Institutul pentru Științele Educației

2015 – „Raport Național privind starea calității în unitățile de învățământ preuniversitar public din mediul rural”, ARACIP

2015 – Raport „Educația nonformală.Tot educație!”, Fundația Noi Orizonturi

Grupul de lucru Școala Altfel. Tot educație!

Diana Certan (director executiv, Concordia), Ionuț Iancu (trainer Google for education Romania), Paula Ciucur (Coordonator Consiliul Județean al Elevilor Sibiu), Denis Andrei (vicepreședinte Consiliul Național al Elevilor), Cristina Gherman (director adjunct la Colegiul Național Doamna Stanca, Satu Mare), Cristina Grigore (director executiv, Fundația Părinți din România), Marlena Melinescu (director executiv, C.R.O.N.O. –  Centrul de Resurse pentru Organizațiile Nonprofit din Oltenia), Laura Borbe (profesor Colegiul Teoretic Mihai Eminescu Cluj-Napoca, lider voluntar IMPACT), Elisabeta Ciocan (profesor metodist, CCD Dolj), Raluca Iacob (Președinte Asociația MetruCub)

Consultări: Maria Kovacs (ALSDGC România), Octavia Borș (Fundația Noi Orizonturi)

Consultant: Lavinia Chiburte (CeRe)

Campanie de advocacy organizată  în cadrul proiectului Educația nonformală. Tot educație!”  Finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG  în România. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor website-ului. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi Norvegiene accesaţi http://www.eeagrants.org

Poziția Coaliției pentru Educație față de Școala Altfel

daniela visoianu

Daniela Vișoianu, președinta Coaliției pentru Educație

Coaliția pentru Educație consideră că îmbunătățirea programului Școala altfel poate fi o oportunitate de a vedea concret cum ar putea fi organizată învățarea, astfel încât copiii să meargă cu bucurie la școală. După câțiva ani de organizare a Școlii altfel, salutăm inițiativa Fundației Noi Orizonturi, organizație membră a Coaliției pentru Educație, de îmbunătățire a modului în care se desfășoară aceste activități, astfel încât să fie diminuat riscul de considerare a acestei opțiuni de organizare a școlii ca o vacanța suplimentară.

Visul Coaliției este Școala în care fiecare vrea și poate să își împlinească potențialul și vedem Școala Altfel ca un spațiu de învățare pentru școală, profesori și elevi despre cum ar funcționa o școală deschisă, atractivă și relevantă pentru elevi. Este necesară modificarea metodologiilor existente, în sensul creării posibilităților ca școala să poată decide intervalul potrivit, ca școala să poată alege, prin implicarea elevilor și profesorilor, programele adecvate lor, comunității din care fac parte, fără competiții în care să fie favorizați cei cu mai multe resurse.

Este important ca autoritățile și școlile să țină cont de solicitările elevilor, care cer regândirea Școlii altfel, implicarea elevilor și introducerea educației nonformale treptat în orele de curs. Practic, acest cadru ar putea fi cel în care este testat inclusiv curriculumul la decizia școlii, astfel încât opțiunile elevilor și părinților să fie făcute în cunoștință de cauză. De aceea, susținem să existe un proces de evaluare a Școlii altfel, cu scopul de a sprijini școala să învețe cum să integreze astfel de activități în timpul anului școlar. Solicităm, de asemenea, ca activitățile din timpul Școlii Altfel să-i implice, pe cât posibil, și pe părinți, să fie accesibile și să permită participarea tuturor elevilor, inclusiv a celor dezavantajați și a celor cu nevoi speciale.

Coaliția pentru Educație este o inițiativă pornită în urmă cu câțiva ani de un nucleu de organizații neguvernamentale cu peste 10 ani de experiență și mii de beneficiari, fie că este vorba despre elevi, educatori sau părinți. Acest nucleu înseamnă, până în acest moment: Asociația Communication for Community, Asociația Edusfera, Asociația ROI, Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică, Educativa, Fundația Noi Orizonturi, Grădinița Little London, Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educație,OvidiuRo, Teach for Romania și Universitatea Alternativă.

Pledoarie pentru o altfel de Școală altfel[1]

de Maria Kovacs

poza maria

Maria este fondator al Asociației Lectura și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România. A fost profesor la Liceul Teoretic Gheorghe Șincai din Cluj, dar în 2000 s-a îndreptat către sectorul ong. A activat ca formator, consultant, coordonator de programe educaționale, autor de curriculum de formare pentru cadre didactice și alte categorii profesionale din învățământ și a participat la proiecte educaționale derulate în Europa, dar și în Asia (Pakistan, Myanmar) și Africa (Liberia, Malawi, Zambia, Uganda, Ghana, Angola).

Prima mea experiență legată de săptămâna Școala altfel  a fost din postura de părinte: fusesem invitată la școala fiului meu de către profesoara de limba engleză – colegă de branșă – și mi s-a adresat rugămintea să am două intervenții. Nu mi s-a spus despre ce să fie activitățile, nici ce să urmăresc (doar să fie în limba engleză), iar propunerile pe care le-am făcut au fost acceptate imediat. M-am pregătit mult mai mult decât aș fi făcut-o pentru două săptămâni de lecții de limba engleză; am dorit să ofer elevilor ceva ce nu ar fi putut primi cu ușurință la lecțiile obișnuite, dar în același timp ceva ce să se lege de experiențele lor și să le trezească interesul. Necunoscând elevii, am vrut să îmi las spațiu de manevră pentru o abordare flexibilă. Nu sunt sigură dacă activitățile au ieșit așa cum mi-am dorit, dar pentru mine, ca părinte, experiența a fost moderat plăcută. În mod cert, cel mai stânjenitor moment a fost când profesoara care mă invitase m-a condus la direcțiune, unde – în mijlocul unui du-te-vino amețitor – mi s-a servit o cafea și domnul director mi-a mulțumit pentru colaborare. Nu știu dacă dânsul știa în ce anume a constat intervenția mea, dar – sensibilă la agitația din jurul meu – m-am grăbit să eliberez spațiul biroului strâmt în care funcționează direcțiunea, în care își vârau capul din 30 în 30 de secunde profesori sau secretare care anunțau sau solicitau ceva și nu mi-am făcut timp nici ulterior să aflu părerea mai nuanțată a gazdelor despre contribuția mea la Școala altfel.

Citesc în presă și aud relatări despre Școala altfel de la amici profesori, dar și ne-profesori, mai ales ONG-iști. Părerile sunt împărțite: se descriu activități interesante – în mod cert diferite de cele care presupun prezența elevilor în sala de clasă, șezând în bancă, cu fața la tablă și nasul în caiet timp de 50 de minute, sau intimidantele ieșiri la tablă la răspuns. Negreșit, profesorul care povestește despre astfel de activități captivante nu întârzie să schițeze și efortul solicitat mai ales de acele activități care presupun călătorii, vizite la instituții, la obiective de interes din localitate sau din țară. Unii vorbesc despre harababura din școală și cum – dacă pot – își propun să scape din instituție în cursul acelei săptămâni. Norocoșii – în accepțiunea acestora din urmă – însoțesc elevii olimpici la etapa națională a olimpiadei. Alții vorbesc cu relativă admirație despre puterea de ajustare a agențiilor de turism, care – ca parte a pachetului de servicii oferite – s-au specializat în pregătirea până la ultima filă a dosarelor voluminoase care se înaintează la inspectoratul școlar pentru a se aviza ieșirea din localitate a grupurilor de elevi. În mod evident, sloganistica din fada denumire a acestei săptămâni – „Să știi mai multe, să fii mai bun!” – are ecou în această branșă a economiei.

Dar oare elevul mediu din România ajunge să știe mai multe, să fie mai bun grație săptămânii acesteia din anul școlar? Sau – după cum cred mulți părinți – săptămâna aceasta reprezintă, de fapt, o săptămână cu atmosferă de vacanță, în care nu e problemă dacă întârziem la școală și ne putem aștepta să sosească copiii acasă mai devreme decât de obicei? În plus, după cum remarcă unii ONG-iști, asistăm la o manifestare a efectului Matei[2] (Merton, 1968), prin care elevii care ar avea cea mai mare nevoie de o altfel de școală (de exemplu, elevii din medii dezavantajate, elevii din mediul rural care ar avea ocazia să viziteze obiective în general mai greu accesibile lor, cel puțin din cauza distanței) beneficiază cel mai puţin de avantajele orarului altfel și al posibilității de deplasare în afara școlii din cauză că Școala altfel nu beneficiază de finanțare „altfel”.  Mai toţi cu care stau de vorbă sunt de acord că așa cum e acum, acest episod de școală e cam stresant – hârțogărie cu carul, muncă în plus și deseori toate acestea fără multă noimă – sau cel puțin cu sens obscur și apreciere mult sub așteptări.

Eu una nu cred într-o săptămână de Școală altfel – dar cred cu încăpățânare în nevoia de ani școlari la rând altfel decât acum. Argumentând de ce o săptămână – înainte de vacanța de primăvară – oricât de minunată să fie, nu poate rezolva ceea ce nu se face în restul de circa 35 de săptămâni de școală, m-am lăsat convinsă de persoane entuziaste, extrem de pozitive și încrezătoare în schimbarea în bine a școlii în viitorul apropiat să particip la o serie de dezbateri pe această temă. Am pornit de la acceptarea faptului că deocamdată această săptămână există și că influențarea deciziei de a renunța la ea e aparent mai dificilă decât influențarea deciziei de a o reașeza pe un fundament mai clar.

În raportul Eurydice al Comisiei Europene din 2012 intitulat Citizenship education in Europe (Education, Audiovisual and Culture Executive Agency, 2012), se afirmă că în anul școlar 2011-2012, toate școlile din România vor organiza o săptămână de activități „after school” (după școală) dedicate educației civice, în parteneriat cu comunitățile locale, în cadrul unui program numit „Other Kind of School” (EACEA, 2012, p. 65). Deducem de aici că – măcar atunci când a demarat, măcar în înțelegerea Unității Naționale Eurydice din România, a celor care au raportat către Bruxelles – programul și-a propus să contribuie la dezvoltarea competențelor civice ale tuturor elevilor din România. Aflăm, pe mai departe, de pe pagina web a ministerului educației că în 2011, pe atunci Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, urma să propună ca la ediția din 2012, o zi din săptămâna Școala altfel să se desfășoare în spiritul cercetășiei cu argumentarea că valorile pe care le promovează Cercetașii României, „încrederea în sine, toleranța, respectul faţă de ceilalţi, conservarea mediului, asumarea responsabilităților şi a obiectivelor de dezvoltare personală, sunt valori de care au nevoie toți tinerii noștri”. [3] Absolut de acord cu argumentul și mare admiratoare a cercetășiei, mă întreb totuși: din moment ce programele școlare pentru învățământul obligatoriu susțin că promovează aceleași valori, e drept, probabil că nu chiar toate în cadrul aceleiași discipline (adică nu apar toate înșirate în aceeași programă), oare de ce e nevoie de o săptămână de altfel de școală, sau de o zi din cadrul acestei săptămâni, pentru a le promova, când avem la dispoziție ani întregi pentru a face acest lucru?

Am citit ordinul de ministru privind structura anului școlar în curs și anexa la acest ordin (precum și ordinul și anexa referitoare la structura anului școlar precedent) care conține descrierea metodologiei pe baza căreia se desfășoară programul „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!” La nivelul citirii superficiale, m-am minunat că – deși profesorii spun că nu există spațiu pentru consemnarea absențelor la rubrica Purtare din catalog – anexa repetă, an după an: „Elevii au obligația de a participa la activitățile pentru care s-au înscris, absențele fiind înregistrate în catalog la rubrica Purtare.[4] Nu m-am putut răbda să nu mă întreb: oare cei care emit ordinul / anexa nu au auzit acest mesaj din partea profesorilor? Din moment ce știm că nu putem marca elevii absenți, îi putem forța pe cei lipsiți de chef să vină totuși la școală?

Aceeaşi anexă metodologică, în Prevederi generale, după enunțarea scopului programului Școala altfel, ne comunică faptul că – de regulă – etapele naționale ale olimpiadelor școlare pe discipline au loc în cursul aceleiaşi săptămâni și că în activitățile din săptămâna Școala altfel „vor fi incluși toți copiii preșcolari/elevii și toate cadrele didactice care nu participă la etapele naționale ale olimpiadelor și concursurilor școlare.” La o citire critică a textului, la o deloc profundă analiză de discurs, îmi vin următoarele gânduri: a) Dezirabil e să fii în categoria celor care merg la olimpiadă – elev sau profesor – pentru că, iată, cazul tău e rezolvat încă în articolul Prevederile generale și, nu-i așa, etapele naționale ale olimpiadelor sunt finanțate de la buget. Tu nu trebuie să citești mai departe ce se întâmplă în respectiva săptămână, există alte documente mult mai „lucrate” care îți reglementează săptămâna cu activități „non-formale”. b) Definirea masei largi de elevi și profesori incluși în activitățile Școlii altfel se face prin scăderea din totalul elevilor a celor care merg la olimpiada națională și astfel obținem restul, adică cei care – conform anexei – se definesc în principal prin faptul că „nu participă la etapele naționale”. c) Dacă e nevoie pe bune de Școala altfel și pentru altceva decât a-i ține ocupați pe cei care nu participă la olimpiada națională, oare elevii olimpici naționali de ce sunt privați de la participarea, alături de colegii lor, la activităţi care – conform scopului declarat al Școlii altfel – ar răspunde intereselor și preocupărilor lor diverse, ar pune în valoare talentele și capacitățile lor în diferite domenii, nu neapărat în cele prezente în curriculumul național și ar stimula participarea lor la acțiuni variate, în contexte nonformale?

Mi s-a părut demn de atenție mesajul președintelui Consiliului Național al Elevilor (CNE), forul partener al ministerului educației în planificarea și organizarea activităților din cadrul programului săptămânii Școala altfel. Mesajul îndeamnă elevii colegi să se implice activ în program arătând că acesta reprezintă „șansa noastră să ne dezvoltăm, atât pe plan profesional, cât și personal”.[5] Argumentul la care recurge preşedintele CNE este că Școala altfel „permite elevilor din întreaga țară să iasă din rutină, să facă ceva nou, ceva ce îi va ajuta în viitor.”[6] Mă întreb dacă oare e prea îndrăzneț să citesc printre rânduri că – implicit – celelalte 35 de săptămâni de ne-șansă, ne-altfel, ar însemna rutină, unde elevii fac ceva ce pare depășit, neactual și ceva ce nu neapărat îi va ajuta în viitor? În lectura mea, ceea ce spune preşedintele CNE este că Școala altfel ar putea fi șansa ca învățământul să se centreze realmente pe elev, pe interesele sale. Măcar o săptămână pe an. Măcar atâta învățare combinată cu amuzament statuat la școală. Această imagine intuită, tristă, despre școala ne-altfel ar trebui să fie un argument puternic pentru factorii de decizie din învățământ pentru a schimba felul în care se facilitează învățarea pe toată durata anului școlar, și nu doar o săptămână pe an … Îndemnul domnului Eduard Mititelu, președintele CNE, se încheie astfel: „Dragi colegi, este momentul vostru, este șansa voastră de a vă descoperi, fiți altfel și rămâneți altfel!”[7]

Leg ideea de a „rămâne altfel” de un concept de Școală altfel pe care l-am gândit și dezbătut îndelung în diverse întâlniri cu factori interesați, coalizați în jurul Fundației Noi Orizonturi, inițiatorul proiectului Educația non-formală. Tot educație! și al campaniei Școala altfel. Tot educație! Dacă trebuie să existe o astfel de săptămână de activităţi altfel, aceasta nu ar trebui nicidecum să fie ruptă, radical diferită, de restul anului școlar, ci ar trebui să fie organic legată de procesul instructiv-educativ. Alteritatea învățării ar trebui să se manifeste, în esență, doar prin faptul că:

– învățarea nu e neapărat gândită în secvenţe de 50 de minute, ci timpul alocat unei activităţi poate fi flexibil;

– învățarea nu trebuie obligatoriu să se organizeze în sala de clasă sau în clădirea școlii, ci se poate muta în alte locuri, chiar în alte localități;

– scopul și obiectivele învățării se pot stabili împreună de către profesori, elevi, părinți și alte persoane din comunitate;

– nu doar proiectantul, dar și organizatorul, facilitatorul și evaluatorul învățării poate să fie nu doar cadrul didactic – elevii, părinții acestora, alte persoane sau instituții din comunitate ar trebui să contribuie la toate aceste activităţi;

– învățarea nu trebuie să fie neapărat ancorată într-o disciplină – aceleaşi competențe sau aceleaşi teme se pot aborda multidisciplinar – sau – după caz, acolo unde există capacitatea instituțională, transdisciplinar;

– evaluarea învățării nu e nevoie să se reflecte în notare.

În afara de aceste aspecte, tot ce ține de Școala altfel ar trebui să fie realizabil – conform programelor școlare – în școala-așa-cum-este-ea. De altfel, profesorii buni știu cum să procedeze pentru a face învățarea relevantă pe tot parcursul anului școlar, într-o manieră care evită rutina, aducând elemente de noutate și de interes pentru elevi și sprijinind continuu dezvoltarea complexă a acestora. Iar pentru acele cadre didactice care poate că nu știu cum să procedeze, așa cum e reglementată actualmente, Școala altfel nu este de ajutor deloc. Dimpotrivă, în interpretarea mea, le transmite semnalul că în 35 de săptămâni pe an procedează corect (în așa-sugerata abordare „formală” a învățării), iar în a 36-a săptămână pot face ceva altfel (așa-numite activități non-formale). [8]

Ascultând vocea profesorilor, a elevilor, a tinerilor, a activiștilor din diverse ONG-uri educaționale pe care Fundația Noi Orizonturi i-a invitat la mai multe runde de dezbateri, ajung la concluzia că dacă Școala altfel trebuie să existe, ar fi bine să ne fixăm niște direcții mai clare. Propuneam – din partea Asociației Lectura și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România – mai ales pe baza experiențelor din proiectul Mentorat pentru dezvoltarea complexă[9] – două direcții posibile pe care să se axeze activitățile din Școala altfel: a) dezvoltarea motivației elevilor pentru învățare; b) dezvoltarea competenței de învățare a elevilor. Acestea ar putea fi urmărite indiferent de tema abordată, indiferent de interesele exprimate de către elevi – sau intuite de profesori – față de un subiect sau altul care să se abordeze în cursul acestei săptămâni, ar putea oferi cadrul pentru explorarea intereselor elevilor – interese care să nu se piardă din vedere odată cu încheierea săptămânii Școala altfel, ci să se urmărească în continuare în toate disciplinele. În plus, astfel am putea să ne conformăm și la solicitările programelor școlare, care ne pun în vedere că este nevoie să îi învățăm pe elevi să învețe (a învăța să înveți fiind unul dintre cele opt domenii de competențe cheie care alcătuiesc „profilul de formare european”).

Problemele identificate de grupul de lucru constituit pentru campania Școala altfel. Tot educație! sunt mult mai numeroase, la fel și recomandările de soluții. Acestea pot fi citite și comentate la adresa https://scoalaltfel.wordpress.com/2015/11/21/manifest-pentru-invatare-in-scoala-altfel/ până în 10 ianuarie 2016. În numele grupului de lucru, Fundația Noi Orizonturi intenționează să pună pe masa Ministerului Educației și Cercetării Științifice un set de propuneri de îmbunătățire a programului Școala Altfel.

Personal, cred că – dacă trebuie să existe această săptămână de școală – atunci repunerea ei pe fundamente conceptuale mult mai solide este o chestiune de demnitate profesională. Altfel, riscăm să le arătăm elevilor, părinților, comunității, că noi, oamenii școlii, nu chiar știm de ce facem ceea facem (altceva decât „pentru că așa spune Ministerul”) și nici unde vrem să ajungem, dar atâta vreme cât se întâmplă ceva relativ distractiv – ceva „altfel” – e acceptabil orice.

[1] Voi folosi sintagma „Școala altfel” ca o formulă mai scurtă pentru a mă referi la săptămâna de activități „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”

[2] Celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua (Evanghelia după Matei).

[3] http://www.edu.ro/index.php/pressrel/15894

[4] ANEXA la ordinul MECS nr. 4496 /13.07.2015 privind structura anului școlar 2015-2016, p. 3

[5] http://wedu.ro/scoala-altfel/#despre-scoala-altfel (accesat la 30.11.2015)

[6] Ibidem

[7] Ibidem

[8] Nu e spațiu suficient în acest articol pentru a mă adânci în analiza formal versus non-formal, „metode formale” versus „metode non-formale”, dar aș puncta că, din discuții cu profesori și elevi, știu că educația formală este de regulă conceptualizată ca fiind congruentă cu stilul de predare ex cathedra. Or aceasta este – după cum știm – didactică perimată.

[9] http://www.alsdgc.ro/proiecte/view/id/32/lang/ro (accesat la 30.11.2015)

Bibliografie

  1. ALSDGC România. Ghid pentru mentori, Proiectul Mentorat pentru dezvoltare complexă (accesat la 30.11.2015)
  2. Anexa la ordinul MECS nr. 4496 /13.07.2015 privind structura anului școlar 2015-2016
  3. Education, Audiovisual and Culture Executive Agency (2012). Citizenship education in Europe, http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice (accesat la 30.11.2015)
  4. http://wedu.ro/scoala-altfel/#despre-scoala-altfel
  5. https://scoalaltfel.wordpress.com/2015/11/21/manifest-pentru-invatare-in-scoala-altfel/ (accesat la 30.11.2015)
  6. Merton, R. K. (1968). The Matthew Effect in Science, Science, 159(3810): 56-63
  7. Ordin privind structura anului școlar 2015-2016 nr 4496 din 13.07.2015

MANIFEST PENTRU ÎNVĂȚARE ÎN ȘCOALA ALTFEL

În 2016, programul „Școala Altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!” va fi la a VI-a ediție. „Să acționăm pentru rezultate mai bune în Școala Altfel 2017!” este îndemnul grupului de lucru Școala altfel. Tot educație!, constituit la inițiativa Fundației Noi Orizonturi. Conform anexei la OMECȘ 4496/13.07.2015, scopul programului Școala Altfel este de a pune în valoare talentele și capacitățile preșcolarilor/elevilor prin implicarea lor în activități organizate conform intereselor și preocupărilor acestora.

Specific programului este gradul ridicat de autonomie pe care îl au unitățile de învățământ și cadrele didactice în proiectarea, derularea și evaluarea activităților – programul oferă unităților școlare posibilitatea să testeze abordări inovatoare ale învățării.  Cafenelele publice organizate de Fundația Noi Orizonturi au atras atenția asupra faptului că rezultatele Școlii Altfel „nu sunt chiar cele așteptate, Școala Altfel este uneori percepută ca „o pierdere de vreme” sau o “prelungire a vacanței” (FNO, 2015). Pentru a-și atinge potențialul, programul Școala Altfel are nevoie de o strategie de implementare îmbunătățită.

De ce acest demers:

Studiul „Școala Altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun! Evaluarea programului național de activități extracurriculare și extrașcolare 2012-2013”, realizat de Institutul de Științe ale Educației, recomandă continuarea programului: „Vocea copiilor este cel mai puternic argument pentru continuarea programului. Elevii participanți la interviuri au răspuns, cu mult entuziasm şi efervescenţă, că această săptămână de activități nonformale ar trebui să se continue şi în anii următori, tot sub apanajul bunei dispoziţii, al jocului și învățării prin joc, al ieșirii în aer liber” (Măntăluță&co, 2013: 62). Profesorii au subliniat rolul programului pentru completarea curriculumului sau pentru a răspunde nevoilor de socializare ale elevilor şi au evidențiat valoarea sa adăugată în raport cu dezvoltarea moral-afectivă a copiilor.

Același studiu semnala în 2013 faptul că succesul Școlii Altfel depinde de îmbunătățirea anumitor aspecte ale programului. Cafenelele publice organizate de Fundația Noi Orizonturi au evidențiat aceleași probleme și alte provocări cu care se confruntă unitățile școlare și cadrele didactice încă din 2011, primul an de implementare al programului. De rezolvarea acestora depinde menținerea motivației și interesului general al unităților școlare pentru a obține un impact și rezultate eficiente pentru cei aproximativ 1.800.000 de elevi, 3.000.000 de părinți și 300.000 de cadre didactice la nivel național. Într-un final, riscul cel mai mare este să-i derutăm pe elevi – astfel irosindu-le încă o șansă să-și aprofundeze interesele de învățare și să-și dezvolte motivația față de învățare.

Dificultăți și factori care împiedică programul Școala Altfel să-și atingă potențialul:

  • Implementarea programului Școala Altfel se realizează în acest moment pe baza unei anexe la OMECȘ 4496/13.07.2015 care nu include informații clare dacă programul Școala Altfel face sau nu parte din educația nonformală, mai exact, dacă este sau nu destinat atingerii țintelor curriculare (focalizat pe dezvoltarea unor abilităților și atitudinilor).
  • Prin faptul că săptămâna Școlii Altfel se suprapune cu etapa națională a olimpiadelor pe discipline se transmite mesajul că programul este o parte nesemnificativă a curriculumului la care cei performanți (olimpicii) pot să nu participe. Persistența acestei neclarități explică atitudinea anumitor directori școlari, cadre didactice, părinți sau elevi care privesc săptămâna Școlii Altfel ca „o pierdere de vreme” sau o “prelungire a vacanței” (FNO, 2015).
  • Anexa la OMECȘ 4496/13.07.2015 reglementează „mijloacele” (tipul activităților) dar nu „destinația” programului Școala Altfel: „să pună în valoare talentele și capacitățile acestora [elevilor] în diferite domenii” – este vag (acesta este rolul educației, în general). În același timp, obiectivul cadru de învățare trebuie ales astfel încât să stimuleze în continuare experimentarea activităților „altfel” și să permită exercitarea unui grad ridicat de autonomie.
  • Există nevoia de a crește motivația și de a dezvolta competențele de învățare în rândul elevilor, acest lucru este semnalat și de ultimele inițiative ale Institutului de Științe ale Educației (efectuate cu scopul de a veni în sprijinul îmbunătățirii cadrului curricular). Urmărirea acestor obiective trebuie să fie comune tuturor demersurilor educative ale școlii, dar Școala Altfel poate deveni cadrul în care acestea să fie operaționalizate și urmărite susținut la nivelul școlii.
  • Anexe la OMECȘ 4496/13.07.2015 nu include informații cu privire la viziunea, scopul și rezultatele pe termen lung ale programului Școala Altfel. Activitățile de învățare activ-participative centrate pe elev și derulate în colaborare cu membrii comunității nu se pot întâmpla numai pe parcursul Școlii Altfel și nu pot fi rupte de învățarea de pe toată durata anului școlar. Acestea pot fi prioritizate – sub forma unor activități „altfel” – în timpul acestei săptămâni, însă scopul trebuie să vizeze generalizarea lor pe termen lung. Acest lucru necesită timp și dezvoltarea graduală a capacității didactice și de management a unităților școlare. Programul Școala Altfel poate să asigure spațiu de experimentare, exersare și pregătire.
  • În organizarea Școlii Altfel, unitățile școlare din comunitățile dezavantajate socio-economic au șanse mai mici de a lucra în parteneriat cu instituții culturale și nu numai (lipsa efectivă a diverselor instituții/organizații din comunitate, distanța mare) și de a obține resurse financiare sau materiale. În anul școlar 2013-2014, 72,6% dintre unitățile școlare preuniversitare din România au funcționat în mediul rural, iar 35,6% din elevii români au învățat în mediul rural (ARACIP, 2015: 13). Dificultățile cu care se confruntă acestea duc la reproducerea inegalităților din educație.
  • În Anexa la OMECȘ 4496/13.07.2015 nu este clar specificat cine este responsabil de proiectarea, derularea și evaluarea programului. Conform participanților la cafenelele publice organizate de Fundația Noi Orizonturi, acest lucru a dus la apariția unor abuzuri în anumite școli: întreaga responsabilitate este pasată coordonatorului de programe și proiecte educative, diriginților sau profesorilor „activi” din școală, o parte dintre profesori se implică foarte puțin sau deloc (printre aceștia se află și cei care pregătesc elevii participanți la olimpiadă).
  • Anexa la OMECȘ 4496/13.07.2015 recomandă colaborarea cu actori din comunitate și încurajează autonomia unităților școlare, însă impune o anumită perioadă pentru organizarea programului, ceea ce limitează posibilitatea școlilor să coreleze programul cu nevoile lor specifice și să colaboreze eficient cu comunitatea (ex. muzee supraaglomerate și lipsa ghizilor).
  • Anexa la OMECȘ 4496/13.07.2015 recomandă organizarea activităților din Școala Altfel în parteneriat cu direcțiile de tineret și sport, cu taberele școlare, instituții culturale și științifice (institute de cercetări, instituții de învățământ superior etc.), cu poliția, jandarmeria, inspectoratele pentru situații de urgență, cu direcțiile de sănătate publică, agențiile pentru protecția mediului etc. Însă, nu există parteneriate strategice interministeriale care să susțină unitățile școlare în organizarea şi finanţarea bugetară a programului Școala Altfel.
  • Unitățile școlare întâmpină dificultăți în identificarea resurselor financiare necesare activităților din Școala Altfel – programul nu are fonduri exclusiv alocate de la buget. În studiul realizat de IȘE se precizează: „Provocarea semnificativă, care le depăşeşte procentual pe toate celelalte, se referă la asigurarea resurselor financiare (50,3%), coroborată cu asigurarea resurselor materiale (38,8%)” (Măntăluță&co, 2013: 60).
  • MECȘ/ Instituțiile de resort facilitează insuficient schimbul de bune practici între unitățile școlare (directori, profesori, Consiliul Elevilor etc). Studiul IȘE menționează, privitor la acest aspect: „Datele culese au arătat, pe de o parte, nevoia cadrelor didactice de orientare, de sprijin în proiectarea și desfășurarea activităților dedicate Școlii Altfel, […] iar pe de altă parte, existența unor bune practici, care pot fi ușor popularizate, preluate și adaptate specificului altor școli/clase de elevi” (Măntăluță&co, 2013: 62).
  • În cadrul cafenelelor publice a reieșit faptul că în unele unități școlare elevii nu sunt implicați în planificarea activităților din cadrul Școlii Altfel, ci sunt propuse activități accesibile profesorilor sau de rutină, fără o sondare a intereselor elevilor și, într-un final, fără a le da posibilitatea de a alege activitățile la care să participe pe parcursul derulării programului.
  • Competițiile județene de proiecte destinate programului Școala Altfel nu sunt echitabile pentru școlile din comunități cu dificultăți socio-economice și implică un consum ridicat de resurse pentru cadrele didactice implicate în jurizare.

Îmbunătățirea acestor aspecte va crea cadrul necesar pentru ca programul Școala Altfel să ofere posibilitatea:

  • Elevilor să-și exploreze interesele, să (re)descopere motivația de a învăța, să învețe să învețe și să-și îmbunătățească relația cu profesorii și colegii (clase/nivele diferite);
  • Școlilor/colectivului școlar să-i implice pe elevi în luarea deciziilor și să organizeze activități practice de învățare, în colaborare cu actori din comunitate;
  • Școlilor/colectivului școlar să testeze abordări inovatoare ale învățării și să le transfere în activitatea de pe tot parcursul anului;
  • Comunității să se implice în viața școlii și să contribuie la educația copiilor și tinerilor;
  • Consolidării relației dintre școală-elev-familie-comunitate.

 Propuneri:

În urma unui proces de consultare a factorilor interesați, la care au participat 160 de persoane din Cluj, Craiova, Iași și București, s-a constituit grupul de lucru Școala Altfel. Tot educație! Pornind de la nevoile din teren colectate în timpul cafenelelor publice și cu sprijinul experților din domeniu, grupul de lucru propune următoarele soluții pentru îmbunătățirea strategiei de implementare a programului Școala Altfel:

Din partea MECȘ considerăm necesare:

  1. Legislație și Metodologie
  • Clarificarea faptului că programul Școala Altfel (SA) este parte din educația formală fiind o „formă de învățare organizată şi structurată, care se realizează într-un cadru instituționalizat şi se fundamentează pe o proiectare didactică explicită.” Acest tip de învățare „are asociate obiective, durate şi resurse, depinde de voința celui care învață şi se finalizează cu certificarea instituționalizată a cunoştinţelor şi competențelor dobândite” (LEN, 2011, Art. 330, alin.2);
  • Definirea Școlii Altfel ca program temporar și cu rezultate măsurabile, cu scopul de pregătire a unităților școlare, cadrelor, comunității și părinților să integreze pe tot parcursul anului școlar activități de învățare inovatoare, activ-participative, centrate pe elev și eficiente în dezvoltarea motivației și competențelor de învățare;
  • Îndrumarea unităților școlare să responsabilizeze Consiliul de Administrație (inclusiv reprezentantul Consiliului Local din acest for) în comun cu Consiliul Elevilor (dacă acesta din urmă există în școală) și Comitetul de Părinți de atingerea rezultatelor propuse la nivelul unității școlare pentru programul Școala Altfel. În colaborare cu colegii, elevii și membrii comunității, fiecare profesor este responsabil să proiecteze, deruleze și evalueze activități inovatoare în programul Școala Altfel, conform obiectivelor cadru și celor specifice stabilite la nivelul școlii.
  • Să clarifice dacă Școala Altfel este centrată sau nu pe dezvoltarea competențelor civice ale elevilor – așa a fost raportat programul în raportul Eurydice (Citizenship Education in Europe 2012);
  • Îndrumarea unităților școlare să urmeze două obiective generale, conform viziunii și misiunii și valorilor lor:
  • Creșterea motivației elevilor față de învățare;
  • Dezvoltarea competențelor de „a învăța să înveți” (a se vedea și Anexa2).
  • Menținerea reglementării conform căreia în cadrul programului Școala Altfel, unitățile școlare vor derula activități de învățare centrate pe elevi și derulate în colaborare cu actori din comunitate (cunoscute și ca „non-formale”) – acestea pot fi de natură transdisciplinară, activ-participativă, experiențială, pot promova o relație profesor-elev non-ierahică și pot viza rezultate care în programele școlare sunt de regulă subsumate abilităților, valorilor și atitudinilor în detrimentul conținuturilor „impuse”.
  • Menținerea reglementării conform căreia unitățile școlare vor organiza programul Școala Altfel astfel încât să includă mai multă responsabilizare a elevilor pentru propria învățare (elevii să poată alege activitățile la care să participe în funcție de interesele individuale) și activități de reflecție asupra învățării.
  • Acordarea permisiunii tuturor unităților școlare să aleagă perioada de organizare a programului Școala Altfel (cu excepția perioadei tezelor/ultimelor săptămâni din semestru);
  • Adoptarea unei metodologii cadru care să descrie scopul, obiectivele și rezultatele vizate, respectiv să ofere recomandări privind proiectarea, derularea, evaluarea programului, respectând și încurajând autonomia unităților școlare;
  • Îndrumarea Inspectoratelor Școlare Județene să colecteze informații și documente minime, numai privind rezultatele macro ale unităților școlare raportat la scopul programului – în planificarea și evaluarea activităților derulate se vor folosi instrumente (documente) considerate cu adevărat necesare de Consiliul Administrativ în comun cu Consiliul Elevilor și Comitetul Părinților;
  • Păstrarea denumirii și a formatului de bază al programului de la un an şcolar la altul, pentru a crește gradul de încredere în stabilitatea și eficiența lui – aspect evidențiat și în studiul realizat de IȘE.
  1. 2. Parteneriate strategice
  • Încheierea unor parteneriate strategice și acorduri interministeriale cu Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Culturii, Ministerul Mediului, Apei și Pădurilor;
  • Realizarea unei corelaţii între rezultatele programului Școala Altfel al Ministerului Educaţiei Naţionale şi Strategia de tineret 2014-2020 a Ministerului Tineretului şi Sportului;
  • Includerea unităților școlare printre structurile eligibile pentru aplicarea la concursurile județene și naționale de proiecte ale Ministerului Tineretului și Sportului & organizarea unor sesiuni de informare privind criteriile de eligibilitate și specificul concursurilor MTS & DJST;
  • Asigurarea accesului gratuit în instituțiile de resort din subordinea Ministerului Culturii, pe perioada săptămânii Școala Altfel, pentru elevi și profesori.
  1. Finanțare
  • Realizarea unei analize economico-financiare care să determine costul standard/elev sau preșcolar (și coeficienții de corecție) pentru organizarea programului Școala Altfel;
  • Ajustarea costului standard per elev/preşcolar privind cheltuielile cu pregătirea profesională, cheltuielile cu evaluarea periodică a elevilor şi cheltuieli prevăzute la articolul bugetar „bunuri şi servicii” în funcție de costul standard/elev necesar pentru organizarea programului Școala Altfel;
  • Inițierea unor concursuri naționale de finanțare adresate unităților școlare pentru organizarea programului Școala Altfel aplicându-se principiul discriminării pozitive pentru școlile din comunități cu dificultăți socio-economice.
  1. Comunicare și promovare
  • Renunțarea la competiția de proiecte „O activitate de succes în Săptămâna Altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”;
  • Creșterea vizibilității platformei dedicate programului Școala Altfel http://sae.edu.ro/2015/index2.php pentru toți factorii interesați de program: instituții de învățământ preuniversitar, ONG-uri, muzee, inspectorate școlare, părinții și elevii;
  • Asigurarea, pentru unitățile școlare, a posibilității de a publica pe platforma http://sae.edu.ro/2015/index2.php proiecte implementate în Școala Altfel și rezultatele aferente.
  1. Formarea colectivului unităților școlare
  • Îndrumarea Inspectoratelor Școlare Județene să faciliteze contexte de reflecție, schimburi de experiență și identificare a soluțiilor pentru îmbunătățirea continuă a rezultatelor vizate de programul Școala Altfel (de exemplu: cafenele publice, spații deschise -open space-, seminarii, mese rotunde, platformă electronică de tipul nonformalii.ro), cu ajutorul actorilor implicați (CCD, ONG-uri, grupuri informale);
  • Ghidarea echipei manageriale a școlii să identifice nevoile de formare ale cadrelor didactice, în vederea atingerii rezultatelor programului Școala Altfel (dezvoltarea motivației și competențelor de învățare la elevi; implicarea elevilor în proiectarea activităților de învățare; proiectarea, derularea și evaluarea activităților; colaborarea cu părinții și actori din comunitate în proiectarea, derularea și evaluarea activităților de învățare); să le încurajeze participarea la cursuri sau să organizeze cursuri în școală, cu întreg colectivul și să monitorizeze rezultatele obținute în urma utilizării competențelor dezvoltate la cursuri.

Anexele documentului de poziție pot fi consultate aici.