învățare experiențială

Școala Altfel prin lentila de fotograf

Text de Kovács Zoltán, fotograf-voluntar la Școala nr. 10 din Suceava în timpul programului Săptămâna Altfel (26-30 martie 2018)

Am aflat despre Școala Altfel când cel mai mic dintre băieții mei era la liceu, în clasele finale. Atunci înțelegeam aceste activități ca un fel de săptămână întreagă în care se serbează Zilele Școlii. Fiul meu, care se pregătea să meargă la facultate în Finlanda, s-a bucurat cel mai mult de o prezentare a unei doamne din Finlanda, care a venit la liceul lor și le-a povestit despre această țară.

Săptămâna trecută, oferindu-mă să documentez cu fotografii activitățile din primele două zile ale Școlii Altfel de la Școala Gimnazială nr 10 din Suceava, am înțeles mai bine ce înseamnă această săptămână la școală, mergând dintr-o sală de clasă în alta ca să surprind pe peliculă copii și profesori la diferite activități. Am văzut numeroase săli în care copiii, în loc să șadă fiecare la locul său în bancă și să urmărească profesorul care explică ceva, se adunau la mese și făceau diferite experimente împreună, amestecând tot soiul de lucruri și privind uimiți la ce rezultă.

IMG_0199

În ciuda vârstei mele și a meșterelii din laboratorul foto încă din tinerețe, am aflat lucruri pe care nu le știam. De exemplu, cum poți umfla un balon fără să sufli în el? Și știți ce rezultă dacă amesteci lipici cu spumă de ras, niște colorant alimentar și parcă și niște detergent de rufe?

IMG_0260

Pe lângă diversele experimente, am mai văzut copii jucându-se cu case de marcat și cu Monopoly, i-am văzut construind singuri jocuri pe calculator și jucându-se împreună, am asistat la o demonstrație de prim ajutor în caz de atac de cord, am surprins o scenă dintr-o repetiție a cercului de teatru, am ascultat dezbateri pe marginea unor filme incitante (Împăratul Muștelor), dar și a istoriei literaturii, am văzut copii legați la ochi trecând printre obstacole cu ajutorul colegilor, am admirat un sat întreg cu căsuțe și conace construite din biscuiți cimentați cu ciocolată și decorați cu bomboane și jeleuri multicolore.

IMG_0291

Am stat de vorbă cu directorii școlii, care au mărturisit că această Școală Altfel e mai altfel decât precedentele, că elevilor le-a făcut mare plăcere să poată opta pentru diversitatea de activități propuse și că această modalitate de organizare a săptămânii, deși perfectibilă, s-a dovedit un succes. Pentru anul următor își propun să continue experimentarea cu alte elemente de noutate.

Pentru mine, această vizită a constituit o experiență inedită, care m-a convins că școala poate oferi momente plăcute de învățare și amuzament și în sala de clasă, nu doar în curtea școlii, în pauze.

Școala nr. 10 din Suceava este inclusă, alături de Colegiul Național Liviu Rebreanu din Bistrița și Colegiul Național CD Loga din Caransebeș în programul „Se poate și altfel!”, pe care Fundația Noi Orizonturi îl implementează cu ajutorul Raiffeisen Bank Romania prin Programul de granturi Raiffeisen Comunități 2017. Prin acest demers, ne propunem să sprijinim cele trei instituții să devină centre de pilotare al unui proiect integrat și coerent de educație, conform Metodologiei Programului Școala Altfel și să promoveze know-how-ul obținut în urma conceperii, planificării, implementării și evaluării proiectului.

Reclame

Călătoria inițiatică în cetățenia economică. De unde pornim?

Text de Laura Borbe, profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj și formator la Fundația Noi Orizonturi

Ce faceți când primiți un e-mail de la o instituție financiară? Cum procedați când vreți să luați un credit? Când v-ați gândit ultima dată că ați putea încheia un contract mai avantajos cu un alt furnizor de… să zicem – electricitate? La câte idei faine de business ați renunțat pe principiul că oricum nu știți „să faceți bani”?

În școală, elevii tind să reducă educaţia financiară la bani; nu par interesaţi de discipline economice fie pentru că cred că – dacă nu obţin venituri prin muncă proprie – nu au legătură cu economia, fie pentru că apreciază că profesorii – dacă nu sunt oameni de afaceri – nu pot aborda lucrurile pragmatic sau realist. De altfel, cu excepţia unor cursuri la decizia şcolii, educaţia economică se studiază doar la liceu, în clasa a X-a şi a XI-a, ceea ce face ca întâlnirea cu subiectul să fie abruptă şi relativ superficială.

Unde ar trebui să ajungem?

Child and Youth Finance International, organizație care lucrează pentru a oferi copiilor și tinerilor din întreaga lume acces la servicii financiare, pentru a spori gradul de conștientizare asupra drepturilor lor economice și pentru a le permite să își construiască activele și să investească în viitorul lor, propune un concept mai larg, cel de cetățenie economică, pe care-l găsiți explicat în acest ghid, reprodus și distribuit cu permisiunea Child and Youth Finance International.

Screenshot_1

 

Educația pentru cetățenie economică îmbină educația socială cu cea financiară și cea pentru trai economic. Pe fiecare dintre aceste direcții se pot construi activități de învățare care transgresează disciplina economiei sau a educației antreprenoriale. Astfel, școlii îi revine un rol mult mai important decât până acum în formarea unor indivizi care:

  • au o înțelegere mai bună asupra produselor și conceptelor financiare;
  • prin informare, educație și/sau urmărirea unor sfaturi obiective, dezvoltă abilități și încredere pentru a deveni mai conștienți de riscuri financiare și oportunități;
  • pot lua decizii în mod informat;
  • știu unde să caute sprijin, pentru a acționa eficient, pentru a-și îmbunătăți bunăstarea și protecția financiară.

Însă formarea unui cetățean cu o pregătire de bază în sfera economică nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe efortul profesorilor de la disciplinele economice, pentru că stă în puterea noastră, a tuturor, de a învăța împreună cu copiii.

Exemplul 1

O componentă a educaţiei pentru cetăţenie economică este cea care vizează formarea şi dezvoltarea abilităților sociale și de viață. Acestea pot fi descompuse în:

  • abilități cognitive – acele abilități pe care o persoană le folosește pentru a obține, analiza și utiliza informații dobândite prin gândire, experiență și percepții pentru a construi cunoștințe și a ghida decizii și acțiuni;
  • abilităţi personale – acele abilități necesare pentru a organiza, proiecta și realiza/obține afaceri, condiții și ambiții personale;
  • abilităţi interpersonale – acele abilități necesare pentru ca persoanele să interacționeze eficient atât direct cât și în cadrul unor instituții, prin comunicare, ascultare, muncă în echipă și leadership.

Un copil de 6-9 ani care are abilităţi interpersonale formate:

  1. Descrie cauzele și consecințele conflictelor personale și propune și inițiază acțiuni rezonabile pentru a rezolva conflictele;
  2. Dezvoltă și utilizează abilități de ascultare activă, adresează întrebări pentru a confirma sau extinde înțelegerea și demonstrează reacții adecvate;
  3. Demonstrează respect pentru nevoile altora, capacitatea de a anticipa și de a reacționa pozitiv la ele;
  4. Descrie drepturile și responsabilitățile față de alții din comunitate și le folosește pentru beneficiul personal și al altora;
  5. Dezvoltă, demonstrează și promovează respectul față de reguli și îndrumări și poate propune modificări adecvate pentru circumstanțe specifice.

Exemplul 2

A doua componentă a educaţiei pentru cetăţenie economică se referă la traiul economic. Acesta implică următoarele subcomponente:

  • Consiliere pentru carieră orientată spre piață;
  • Antreprenoriat;
  • Asigurarea ocupării unui loc de muncă;
  • Menținerea unui loc de muncă.

Un elev de 12-15 ani care învață pe subcomponenta Consiliere pentru carieră orientată spre piaţă, ar trebui să:

  1. Identifice și să ia în calcul diferite ocupații care oferă ocazia de a câștiga bani și să reflecteaze la valoarea pe care o aduce pentru sine, pentru familie și pentru societate;
  2. Dețină cunoștințe despre competențele necesare pentru a avea succes la locul de muncă și despre cum se pot dezvolta/dobândi ele;
  3. Evalueze atitudinile personale și aspirațiile în relație cu munca și să decidă ce oportunități de muncă se potrivesc cu valorile proprii individuale;
  4. Recunoască riscurile și recompensele antreprenorului/angajatului în asigurarea traiului;
  5. Dețină cunoștințe despre servicii de orientare în carieră și să apeleze la ele;
  6. Formuleze scopuri pentru carieră și să dezvolte un plan de carieră (inclusiv referitor la educație/ formare) pentru a urma opțiunile de carieră care se potrivesc cu interesele și punctele tari personale;
  7. Descrie cum își poate îmbunătăți abilitățile de a câștiga bani;
  8. Înțeleagă cum sunt plătiți oamenii pentru muncă – de ex. salariu, contract, salariu brut versus net, tip de educație etc.;
  9. Înțeleagă diferența între venit ca angajat și câștigarea banilor ca antreprenor (profit) și să enunțe o preferință pe baza unor aspirații și aptitudini, înclinații personale;
  10. Dezvolte și utilizeze o rețea profesională pentru a obține sprijin în orientarea în carieră și în căutarea unui loc de muncă.

Exemplul 3

A treia componentă a cetăţeniei economice este cea de educaţie financiară. Ea se descompune în:

  • Banii și utilizarea lor;
  • Proiectare și bugetare;
  • Risc și recompensă;
  • Peisajul financiar.

Iată ce ar trebui să dovedească un copil de 6-9 ani pe subcomponenta Risc și recompensă:

  1. Are noțiunea de trai în limitele posibilităților;
  2. Înțelege cum se pot economisi bani pentru ceva și de ce este necesar să economisești;
  3. Înțelege importanța păstrării în siguranță a banilor și a altor resurse;
  4. Înțelege că oamenii pot avea dificultăți, dacă nu au economii;
  5. Înțelege recompensa împărțirii cu alții a resurselor.

Iată că educația economică nu ține doar de disciplinele economice! Evident, aceste abilități nu se pot forma într-un an sau semestru, ci prin acțiunea concertată și planificată a tuturor profesorilor, implicând în poveste și părintii și comunitatea – prin proiecte de service learning, de exemplu.Ng2DiaqDaK64l2cgKMssmm43Kr24Uo6C4Uuw7UyOTpE

Dar cum și când poți construi o asemenea acțiune concertată?

La această întrebare am încercat să răspundem împreună cu 3 școli din țară: Colegiul Național Liviu Rebreanu din Bistrița; Colegiul Naţional C.D.Loga din Caransebeş şi Şcoala Gimnazială nr. 10, Suceava, mulțumită proiectului „Se poate și altfel”, pe care-l implementăm cu sprijinul Raiffeisen Bank Romania prin Programul de granturi Raiffeisen Comunitati 2017.

Iniţial am informat profesorii cu privire la ce înseamnă Cetăţenia economică şi le-am oferit sprijin prin furnizarea unor descriptori de performanţă pe toate cele trei componente ale cetăţeniei: educația socială, educația financiară și educația pentru trai economic.

Apoi, discutând cu profesorii şi luând în considerare nevoile şcolii şi ale elevilor, fiecare şcoală a decis să urmărească, în cadrul programului Şcoala Altfel (pentru săptămâna 26-30 martie), o subcomponentă a cetăţeniei economice.

Iată câteva exemple de indicatori: conştientizarea propriului proces de învăţare (educaţie socială/ competenţa de a învăţa să înveţi şi devoltarea abilităţilor socio-emoţionale); descrierea/construcţia căii prin care se realizează produsele/lanţul valoric (educaţie pentru trai economic); formularea consecinţelor pozitive şi negative ale deciziilor referitoare la cheltuieli (educaţie financiară şi pentru trai economic).

Dincolo de stabilirea obiectivelor, fiecare şcoală a identificat în comunitate persoane de sprijin, specialişti în domeniu sau pur şi simplu adulţi dispuşi să discute cu copiii despre consum responsabil, bani, economii etc. Pentru cei pasionaţi de subiect, şcolile propun ateliere specializate, livrate de oameni din domeniul finanţelor (Banca Raiffeisen, Sucursala Bistriţa), din organizaţii sau asociaţii de profil (Asociaţia iXperiment – http://ixperiment.ro/) sau participarea la acţiuni de fundraising și competiţii livrate de alte organizaţii.

O noutate: fiecare profesor sau echipă a fost invitat/ă să îşi determine bugetul pentru atelierele pe care le propune pentru Școala Altfel. Toate aceste date au fost centralizate de echipa de coordonare a programului, care a discutat prioritățile bugetului – adică de unde obţinem resurse pentru program şi pe ce se consumă aceste resurse.

S-a întâmplat deja ceva extraordinar: profesorul Silviu Candale, care predă Tehnologia Informației și Comunicațiilor la Colegiul Naţional Liviu Rebreanu din Bistriţa, a conceput o platformă online care permite înscrierea elevilor şi gestionarea atelierelor desfășurate în cadrul Programului național „Școala Altfel”, conform Metodologiei de organizare (anexa la O.M.E.N.C.Ș 5034 din 29.08.2016). Această platformă va putea fi achiziţionată de orice şcoală doreşte să implementeze programul Şcoala Altfel simplu și eficient (una din problemele pentru care şcolile nu optează pentru ateliere alese liber de elevi este legată de modalitatea de înscriere a elevilor la ateliere).

Şi uite cum, din dorinţa de a rezolva o nevoie din comunitatea şcolară, un profesor de informatică a ajuns în postura de anteprenor. Q.E.D!

Ghid de Cetatenie Economica

 

Cum învățăm interdisciplinar în Școala Altfel?

Text de Sorana Pogăcean, coordonator formare și mentorat la Fundația Noi Orizonturi

În căutarea fericirii am pornit de mult timp. Am căutat-o în mâncare, relații, acasă, la școală, dimineață, prânz și seară. La grădiniță, fericirea venea sub formă de spumă de vișine; în clasa a IV-a venea cu trenul de la București, pentru a fi cu mine frățește o săptămână înainte de sesiune; în gimnaziu o găseam la sala de sport, iar în liceu venea romantic, cu bilețele scrise stângaci. Aș fi putut să mă opresc la a trăi fericirea, dar ce frumos mi se pare că școala mi-a dat ocazia să aflu mai multe despre ea, cum mă influențează și cum pot să o produc, atunci când lipsește.

De exemplu, la religie am învățat că fericirea vine atunci când îți ajuți aproapele și faci fapte bune. Cu cât faci mai multe fapte bune, cu atât ești mai fericit. Cumva matematic părea să dea cu minus: cu cât dai mai mult de la tine și nu primești nimic în schimb, cu atât e mai bine. Dar în liceu am aflat, la fizică, despre principiul al III-lea (al acțiunii și reacțiunii, sau al acțiunilor reciproce): dacă un corp acționează asupra altui corp cu o forță numită acțiune, atunci corpul al doilea va acționa asupra primului cu o forță de același modul, aceeași direcție, dar de sens contrar, numită reacțiune. Și ce frumos a transformat profesorul de fizică o lecție despre mecanică într-o lecție despre fericire: faci bine, ți se întoarce bine. La biologie am aflat și cum producem noi înșine fericire în cortexul prefrontal, iar la economie am descoperit cu stupoare că există o relație strânsă între fericire și consum. Cu alte cuvinte, nu există o rețetă din 10 pași care să-ți asigure fericirea. Problematica fericirii este mai complexă de atât și fiecare disciplină m-a ajutat să o văd din alt unghi. Singurul regret este că mi-au trebuit mulți ani să adun 1 cu 1 și să văd legătura dintre ele.

funny-colors-paints-school

În timp ce profunzimea disciplinară este esențială pentru investigarea unor probleme complexe, ele necesită și o privire ”din elicopter”. Educația interdisciplinară trebuie să suplimenteze predarea și învățarea disciplinară, astfel încât elevii să poată învăța cum să răspundă provocărilor care depășesc disciplinele, să lucreze la confluența multiplelor discipline și să dezvolte noi soluții care nu sunt conforme cu căile disciplinare standard. Săptămâna Altfel este cadrul perfect pentru a ieși din paradigma ”disciplinelor” și de a provoca elevii să găsească soluții la diferitele probleme cu care se confruntă, utilizând cunoștințe din diverse domenii. Prin proiectul „Se poate și Altfel!”, pe care-l implementăm cu  sprijinul Raiffeisen Bank Romania prin Programul de granturi Raiffeisen Comunități 2017, ne propunem să sprijinim trei școli să devină un centru de pilotare al unui proiect integrat și coerent de educație, conform Metodologiei Programului Școala Altfel și să susținem demersurile școlilor de promovare a know-how-ului obținut în urma conceperii, planificării, implementării și evaluării proiectului.

Până atunci, însă, vă încurajăm să vă inspirați din acest Ghid  pe care-l găsiți și la finalul textului, pentru a vă construi ateliere interdisciplinare în Săptămâna Altfel.

Iar dacă vreți să fiți creativi și să vă realizați propriile ateliere, iată câteva sfaturi pentru o experiență fructuoasă, extrase din acest document:

  1. Subiectele interdisciplinare reunesc mai multe perspective (și adesea profesori) de la diverse discipline și deci proiectarea și coordonarea lor este o sarcină complexă. Predarea unui subiect interdisciplinar este mai dificil decât predarea unei discipline. Cadrele didactice trebuie să poată comunica idei complexe de la mai multe discipline la un nivel adecvat pentru elevi, ajutându-i, de asemenea, să sintetizeze multiple perspective și să dezvolte abilități interdisciplinare. Pentru a face față acestei provocări, cadrele didactice trebuie să fie buni experți ai domeniului pe care îl predau, dar și flexibili pentru a crea spațiu și pentru alte perspective.
  2. Subiectele interdisciplinare prezintă perspective multiple și adesea contradictorii. Acestea trebuie să fie coordonate într-un fel în care elevii să aibă parte de o experiență coerentă și să nu producă confuzii.
  3. Deoarece studiul interdisciplinar pe care elevii trebuie să-l facă este complex și adesea nou pentru ei,  evaluarea va fi provocatoare. Vă recomandăm să căutați răspunsul la următoarea întrebare atunci când evaluați un astfel de atelier: Există dovezi că înțelegerea a fost îmbogățită de integrarea diferitelor cunoștințe disciplinare? Iată și câteva întrebări care pot ghida elevii în procesul de reflecție:

– Această înțelegere interdisciplinară este mai bună decât înțelegerea mea anterioară deoarece …

– Rezolvă problemele x, y și z deoarece …

– Explică … pentru că …

– Această înțelegere interdisciplinară a transformat modul în care abordez problema în următoarele moduri…

Dacă doriți să proiectați împreună cu colegii dumneavoastră un atelier interdisciplinar puteți să folosiți acest tabel pentru a vă organiza ideile:

Problema studiată

Care este subiectul semnificativ, problema sau conținutul care urmează să fie abordat într-un mod interdisciplinar?

De exemplu, schimbările climatice, corpul uman etc

Motivația pentru această abordare

De ce este valoroasă sau necesară o abordare interdisciplinară pentru acest subiect? 

Ce diferență va aduce o înțelegere interdisciplinară?

Finalitatea atelierului

Care este scopul acestei abordări interdisciplinare?

Ce vă așteptați să realizeze elevii?

De exemplu, înțelegerea mai profundă, judecată echilibrată, soluții, produse tangibile.

Discipline care pot fi integrate

Ce discipline vor fi integrate în subiect?

Pentru fiecare disciplină:

De ce este importantă munca interdisciplinară pe această temă?

Ce contribuție substanțială aduce?

Cum este relevantă pentru rezolvarea problemei?

Ce ar lipsi dacă această disciplină nu ar fi reprezentată?

Disciplina 1
Disciplina 2
Disciplina 3
Disciplina 4

Ghid ateliere interdisciplinare

 

Învățare prin joc, nu în joacă

Adrian Fărău, care predă limba română și limba franceză la Colegiul Național Avram Iancu din Brad, județul Hunedoara, a devenit lider de club IMPACT în decembrie 2014. Clubul său se numește ALL4Brad și are în jur de 60 de membri activi, iar printre cele mai relevante proiecte în folosul comunității făcute de elevi se numără „Un aer mai curat, o viață/școală fără fum”, concretizat într-o campanie în urmă căreia au fost cumpărate sisteme de alarmă anti-fum pentru fiecare baie a elevilor, ceea ce a redus considerabil consumul de tutun în aceste spații. Un alt proiect drag copiilor este cel prin care au adunat bani printr-un Bal de Crăciun, cu care au cumpărat produse alimentare pe care le-au dus la căminul de bătrâni din oraș, unde au petrecut o zi întreagă alături de rezidenți. Odată ajuns în contact cu Fundația Noi Orizonturi, Adrian a profitat de fiecare oportunitate lansată rețelei de lideri IMPACT, participând inclusiv la cursul Academia de Service Learning (Râșnov 2017), prin care au fost formați 60 de traineri recruți dispuși să livreze, voluntar, pregătire pe serviciul în folosul comunității. Și după ce a susținut un asemenea training la o școală din Petroșani, Adrian a fost invitat să organizeze ceva similar pentru… colegi de-ai săi. Astfel, în 29 ianuarie a susținut un atelier pe tema utilizării jocului ca metodă în receptarea mesajelor scrise și orale la limbi moderne în școala sa, în cadrul Cercului metodic de limbi moderne zona Brad, iar vinerea trecută a susținut același atelier pentru profesori din zona Hațeg.

„Inspirat de bunele practici ale Fundației Noi Orizonturi, am încercat sa ofer modele de învățare, instrumente noi de lucru, ne-am jucat, am învățat să ne jucăm și ne-am distrat la maxim”, a mărturisit el la final. Cum a fost toată această experiență pentru el? Haideți să vedem ce a avut de spus Adrian:

Cum ai ajuns să  facilitezi atelierul acesta de joc în rândul colegilor tăi profesori?

Eu sunt și profesor metodist de limba franceză, respectiv responsabil de cerc metodic pentru zona Brad, iar doamna inspector m-a rugat să inițiez organizarea unui cerc metodic, în contul semestrului I. Cum niciun coleg din zonă nu avea idei (sau chef) pentru o activitate de genul ăsta, formală și în afara orelor de curs (adică de stat în plus la școală), m-am gândit că ar fi mai mult decât oportun să arat colegilor mei ce înseamnă utilizarea activităților nonformale în programul școlar al școlii, instrumente noi, iar indirect, ce înseamnă și ce își propun pentru elevi Fundația Noi-Orizonturi și rețeaua de cluburi IMPACT. Așa s-a născut și s-a extins acest atelier.

Care a fost reacția participanților?  

Am observat două tipuri de atitudine în rândul colegilor mei. Una de reticență, sceptică, fără încredere, nu în ceea ce am eu de spus sau de arătat, ci în propriile lor capacități de a aplica la ore astfel de metode, de a le înțelege utilitatea, de a dori să facă o schimbare, dar și o problemă de orgoliu profesional – cum adică vin eu să le spun lor ce să facă, fiindcă ei știu mai bine etc. Există și celălalt tip de atitudine, cel plin de dorința de a învăța lucruri noi, prin joc; de participare activă, curiozitate și bună dispoziție. Ceea ce a făcut atelierul facilitat de mine a fost că, cel puțin în momentul acela, a anulat primul tip de atitudine, iar plăcerea participării a fost unanimă. Am avut și sprijinul moral al inspectoarei de limbi moderne, care a fost extrem de activă, a participat la toate jocurile, s-a distrat, a fost super încântată. De aici, invitația pentru cel de-al doilea atelier, cel de la Hațeg, și se pare că lucrurile nu se opresc aici, din fericire. Vor mai fi și altele.

Cum crezi că ar putea fi folosită învățarea experiențială în școală?

Eu cred că învățarea experiențială poate fi folosită și trebuie folosită – eu o folosesc deja cu mare succes. Toate activitățile făcute în cele două ateliere au fost puse în practică la ore (nu la clubul IMPACT), efectul este uimitor, elevii învață mult mai ușor, așteaptă cu drag ora de română/franceză și eu merg cu drag la ei. E vital ca învățarea experențială să devină o metoda comună cât mai multor școli din țara asta.

27972136_773784969481300_4232025618260695258_n

 

De ce să faci voluntariat în educație?

Text de Elena Nicolae, specialist comunicare la Fundația Noi Orizonturi și contributor la revista Sinteza

La Fundația Noi Orizonturi am avut, la început de februarie, două training-uri cu peste 40 de participanți, profesori și educatori care lucrează cu tineri. Văzându-i la treabă câteva zile la rând (inclusiv în weekend), de la ora 9 până la ora 18, cu două pauze de cafea și o pauză de prânz pe care le-au folosit să facă temele primite la curs sau să continue discuțiile despre învățare, nu am putut să nu mă întreb ce-i motivează să investească timp și energie în această pregătire suplimentară; ce-i determină să se implice, voluntar și suplimentar în educarea copiilor și tinerilor?

La unul dintre cursuri, cel de inițiere în IMPACT a liderilor celor 15 cluburi pe care le-am deschis anul acesta în zone cu destinație eco-turistică, le-am ocupat și eu pauzele, încercând să aflu răspunsul. Și deși argumentele pe care le-am auzit par diferite, la final mi-au confirmat, fiecare în parte, motivul care mă face pe mine să lucrez în acest domeniu: indiferent de întrebare, educația este răspunsul.

IMGP7785

GreenIMPACT înseamnă cluburi de inițiativă comunitară pentru tineri deschise în zone eco-turistice cu scopul de a promova patrimoniul local prin proiecte de service learning. Rețeaua numără în acest moment 34 de cluburi.

Hitter Annamaria, directoarea Colegiului Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie și Sztrelenczuk Iolanda, profesor de engleză la aceeași școală, nu sunt doar colege, ci și partenere într-o organizație neguvernamentală pe care au înființat-o în 2008 din nevoie – Asociația Autism Baia Mare, prin care au dezvoltat de la zero servicii și care acum se ocupă de 120 de copii cu tulburări de dezvoltare. De ce au aplicat pentru înființarea unui club de inițiativă comunitară pentru tineri GreenIMPACT? „Vrem să promovăm școala, care e percepută mai degrabă negativ”, spune Annamaria. Odinioară, școala din Baia Sprie era singura din Transilvania cu profilul auto, dar între timp au apărut două licee similare în Baia Mare, care e la doar 10 km distanță și îi atrage mai mult pe tineri, fiind reședință de județ.  Așa că directoarea de la Baia Sprie a început să caute soluții pentru a păstra tinerii acasă: „Facem foarte multe proiecte. Ușa mea e deschisă pentru oricine vrea să facă ceva. Așa s-a întâmplat și acum, Iolanda a intrat la mine în birou și mi-a spus să aplicăm și pentru această oportunitate”. „Noi am mai avut un proiect de opt luni, anul trecut, legat de abilitarea tinerilor. Dar ne dorim un proiect care să-i implice pentru o perioadă mai îndelungată”, explică Iolanda. La prima întâlnire a clubului au venit nu doar elevi, ci și profesori, semn că Annamaria și Iolanda nu sunt singure pe acest drum – și colegii lor sunt interesați de noi modalități de a face învățare cu elevii.

annamaria si iolanda

Iolanda (a treia din dreapta, cu ochelari) și Annmaria (a doua din dreapta, cu eșarfă) își doresc să redea școlii în care predau – Colegiul Colegiului Tehnic de Transporturi Auto Baia Sprie – renumele de ondinioară.

La urma urmei, crede Iolanda, aceasta este cea mai mare problemă a școlii românești – „că nu-i mai învață pe tineri”.  Cum își găsesc timp pentru școală, pentru clubul GreenIMPACT și pentru organizația pentru care au înființat-o? Au părut surprinse de întrebare și au ridicat din umeri a „unde există o nevoie se găsește și o cale”. De altfel, pe pagina de facebook a Iolandei este postat de mai multe ori un citat care pare să descrie perfect felul în care gândesc cele două colege și prietene: „Your mind is a garden/Your thoughts are the seeds/You can grow flowers/or you can grow weeds.” (Mintea ta e o grădină/Gândurile tale sunt semințe/Pot să crească flori/sau pot crește buruieni”).

Adrian Mircea este din Lupeni și lucrează la Liceul Teoretic Mircea Eliade, fiind consilier școlar al Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Deva. A început să lucreze alături de copii din 2001, când s-a angajat ca psiholog la un orfelinat administrat de o organizație neguvernamentală. În învățământ lucrează din 2005, ajungând să predea și educație socială. Crede că cea mai mare problemă a elevilor astăzi este că și-au pierdut modelele, atât acasă, cât și la școală. ”Nici măcar în familie nu mai au asta! De multe ori părinții apelează la noi cu o atitudine de genul – copilul meu are o problemă, repară-l! Iar profesorii, deși ar putea avea așa o mare putere în devenirea tinerilor, preferă să se cramponeze de ordine ale ministerului, de directive ale inspectoratelor în loc să fie atenți la nevoile copilului. Eu m-am săturat să predau ceea ce nu vrea nimeni să învețe. Prefer să fac altfel – îi scot pe elevi afară din școală 90% din timp și aplicăm în practică ceea ce ar trebui să învățăm teoretic. Mă doare în cot de inspecție; eu fac ceea ce are nevoie copilul”, spune Adrian.

adrian mircea

Adrian Mircea crede că s-a născut voluntar.

Vrea să înființeze un club GreenIMPACT pentru că de mult visează să aplice principiile învățării experiențiale în lucrul cu elevii – „la cabinet, fără să-mi dau seama, făceam reflecție…”. Nici ideea de a avea un club nu îi este străină – la un moment dat a înființat „Clubul băieților cumsecade”, prin care a încercat să cultive tinerilor atitudini și obiceiuri sănătoase în relația cu ceilalți, iar ulterior a avut o tentativă de a înființa un club de teatru. Ce-l motivează pe el să se implice și să caute mereu noi și noi căi de a se apropia de elevii săi? Nu are un singur motiv, ci două: nevoia de a învăța lucruri noi – „am ales să fac lucrurile care îmi plac” – și dorința de a ajuta – „eu cred că m-am născut voluntar! Nu aștept nicio recompensă pentru ceea ce fac, decât satisfacția că am putut să ajut!”, mărturisește el.

Bogdan Mira și Cosmin Simtion sunt colegi la Școala Gimnazială Slimnic – Structura Ruși, județul Sibiu. Bogdan predă limba română și limba engleză, iar Cosmin este prof de istorie și consilier educativ. Au aplicat pentru înființarea unui club GreenIMPACT la inițiativa lui Cosmin, care stă în Ruși fix lângă un monument istoric neexploatat din punct de vedere turistic – Turnul înclinat. Clubul pe care l-au înființat se numește Cavalerii Turnului înclinat, iar contractul de valori pe care l-au întocmit la primele întâlniri e scris pe hârtie cerată care sugerează un papirus.

bogdan si cosmin

Bogdan (stânga) și Cosmin au înființat clubul GreenIMPACT Cavalerii Turnului Înclinat din dorința de a promova patrimoniul local din comuna Slimnic.

Și dacă la prima întâlnire au venit vreo 15 copii, la a treia au venit peste 30. „Este foarte interesantă ideea că putem să implicăm copiii mai mult timp. Am mai avut proiecte, dar toate au fost pe o perioadă determinată”, spune Bogdan. Cosmin, care predă de 20 de ani, stă, în Ruși, chiar lângă Turnul înclinat și a mai făcut cu elevii proiecte prin care a încercat să-l pună în valoare, pentru că ar fi o atracție turistică însemnată, dacă ar putea fi vizitat sau dacă ar exista măcar un panou care să-i spună istoria. Faptul acesta, care se întâmplă chiar sub nasul său, îi oferă oarecum o explicație pentru ceea ce a observat în două decenii de învățământ: foarte puțini tineri își cunosc țara. „Predau la țară, iar nevoile copiilor de aici sunt mult mai stringente și particulare decât ale celor de la oraș. Dar cea mai mare nevoie, a tuturor, este nevoia de cunoaștere; nevoia de a fi conștienți de ceea ce avem”, spune Cosmin. Iar Bogdan îl completează, adăugând că tinerii au nevoie „să învețe mai mult despre ce înseamnă a prețui”.

Nu au fost suficiente pauze la training să pot sta de vorbă cu toată lumea. Dar dacă fac bilanțul a ceea ce am obținut după ce am vorbit cu doar cinci oameni, cred că pot spune, liniștită, că am înțeles. Faci voluntariat în educație pentru că îți pasă. Îți pasă de școala în care predai sau învață copiii tăi; de moștenirea pe care ți-au lăsat-o strămoșii; de valorile naționale; de generațiile viitoare. Îți pasă.

Chestionarea intereselor elevilor

Text de Laura Borbe, formator Fundația Noi Orizonturi și profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj-Napoca

Motto: nu există oameni demotivaţi, există doar oameni motivaţi de altceva decât vrem noi.

Eveniment National IMPACT 2

Programul Școala Altfel reprezintă o șansă de a experimenta diferite lucruri pe care nu le putem face (deși nu ne împiedică nimeni…) în restul anului. Unul din aceste lucruri, care pot fi experimentate, exersate (metodă, strategie, interpretare rezultate etc) este chestionarea intereselor elevilor. Despre nevoia de învățare și cum poate fi ea activată, am mai scris, acum încerc să răspund la întrebările: De ce să aflăm ce îi interesează pe elevi? și Ce am putea face cu această informație?

Interesele noastre vorbesc despre motivație. În mod obișnuit, spunem că dacă un om este interesat de ceva anume va avea și motivația de a obține ceea ce îl interesează. Acum câțiva ani, cei de la Institutul de Științe ale Educației (IȘE) au publicat un studiu. Aici am descoperit, de exemplu, că 24% dintre elevi și-ar dori ca la școală să se desfășoare activități de recreere, 20% și-ar dori activități sportive, 19% ar participa la diferite activități care presupun un anume talent (dans, informatică), 11% s-ar implica în proiecte și tot 11% în activități de voluntariat etc.

Un alt studiu al IȘE ne oferă alte informații interesante despre elevi. La întrebarea: Ce îi ajută pe elevi să fie mai motivați? elevii au răspuns:

  • ore atractive 35%
  • lecții aplicative 54%
  • climat 53% (p. 29)

La întrebarea: Ce poate face profesorul pentru ameliorarea nivelului de motivație? sunt enumerate mai multe, dintre ele rețin pentru acest subiect: investigarea nivelului de motivație pentru învățare în școală și a modului în care elevii doresc să li se predea și evaluarea interesului fiecărui elev pentru disciplina predată. (p.34)

În același studiu, conform lui R.Viau, pentru ca o activitate de învățare să stimuleze motivația, activitatea e de dorit:

  • să fie semnificativă, adică să corespundă intereselor, preocupărilor și să se armonizeze cu proiectele personale ale elevilor;
  • să fie diversificată şi integrată altor activităţi;
  • să reprezinte o provocare pentru elev (nici prea dificilă, nici prea uşoară);
  • să fie autentică (să ducă la o realizare/ produs/ rezultat asemănător cu ceva din viața reală);
  • să solicite angajamentul cognitiv al elevului;
  • să-l responsabilizeze pe elev, permițându-i să facă alegeri;
  • să-i permită elevului să interacționeze și să colaboreze cu ceilalți (pentru atingerea unui scop comun). Cooperarea suscită, în general, motivația elevilor, pentru că favorizează percepția despre propriile competențe și despre capacitatea lor de a controla activitatea de învățare. Activitățile axate pe competiție nu-i pot motiva decât pe cei mai puternici, adică pe aceia care au șansa de a câștiga; cei cu nivel mediu sau slabi au tendința să abandoneze.
  • să aibă un caracter interdisciplinar (conexiunea cu alte domenii de studiu).
  • să formuleze cerințele și condițiile în care se va desfășura activitatea (necesare pentru angajamentul și perseverența elevului în sarcină).
  • să se desfășoare într-o perioadă de timp suficientă. (p. 41-42)

Pornind de la toate aceste informații, este evident că ceea ce putem face în această perioadă (premergătoare Şcolii Altfel) este să investigăm interesele lor, pentru a folosi  rezultatele obținute în direcția îmbunătățirii strategiilor de predare la disciplinele noastre.

Un asemenea demers s-a petrecut deja la Colegiul Naţional Liviu Rebreanu, din Bistriţa, școală inclusă în proiectul „Se poate și Altfel!”, implementat de Fundația Noi Orizonturi și susținut de Raiffeisen Bank Romania prin Programul de granturi Raiffeisen Comunități 2017.

Prin acest demers ne propunem să sprijinim trei școli din România să devină un centru de pilotare al unui proiect integrat și coerent de educație, conform Metodologiei Programului Școala Altfel; să pregătim echipa de coordonare a Programului Şcoala Altfel în elaborarea un proiect de educație pentru cetățenie economică și să susținem demersurile școlilor de promovare a know-how-lui obținut în urma conceperii, planificării, implementării și evaluării proiectului.

În urma aplicării unui chestionar, la Colegiul Național Liviu Rebreanu s-au obținut următoarele rezultate:                    

grafic 1

Dacă citim rezultatele, observăm că aproximativ 40% dintre elevii de gimnaziu doresc să își dezvolte creativitatea. Ce înseamnă asta, ce putem face cu această informație? În Școala Altfel, probabil, am putea propune diferite activități care dezvoltă creativitatea (și să îi observăm pe elevi în acest mediu de siguranță, cum reacționează, cât de creativi sunt), apoi, la clasă, la disciplinele predate, am putea face o schimbare semnificativă în modul în care solicităm rezolvarea de probleme: am putea alege demersuri euristice mai des, am putea utiliza metode și strategii care dezvoltă creativitatea sau cel puțin nu împiedică dezvoltarea ei.

grafic 2

În a doua figură vedem că 33,4% dintre elevii de liceu doresc să își dezvolte stima de sine. În Școala Altfel putem propune ateliere care să atingă subiectul sau chiar activități prin care se dezvoltă stima de sine, dar ceea ce ar fi cu adevărat valoros, ar fi să vedem ce anume din modul în care lucrăm la ore, la disciplinele noastre favorizează, sau nu, dezvoltarea stimei de sine. Poate modul în care formulăm feedback-ul, poate felul în care realizăm evaluarea sau poate tipurile de activități în care sunt implicați elevii pe parcursul orelor nu le permit să ia decizii, să își asume riscuri, să comunice în grup, să își exprime opinia… acestea fiind modalități prin care un om își poate dezvolta stima de sine.

În consecință, chestionarea intereselor elevilor este extrem de importantă, modalitățile prin care o putem face sunt variante, exemple și explicații despre cine, cum, când se poate face sunt și în Ghidul de implementare al Şcolii Altfel, (p 28-29), dar cel mai important lucru este să folosim ceea ce am descoperit prin chestionarea lor pentru a îmbunătăți activitatea la disciplinele noastre.

Închei cu o observație: e bine să fim atenți la modul în care formulăm întrebările. De cele mai multe ori ele sună așa: ce ai vrea să faci în Şcoala Altfel sau ce ai vrea să înveţi? La ele, elevii  răspund, de regulă: să ne distrăm (exemplificând ce i-ar distra) sau nimic (nu mai vor să învețe, pentru că învățatul, nu-i așa, e ceva plictisitor, ori Şcoala Altfel este, pentru majoritatea elevilor și profesorilor, o săptămână în care, în cel mai fericit caz, se produce învățare informală). Acest tip de răspuns este previzibil. Ceea ce e de dorit a se schimba este formularea întrebării.

Anul acesta, elevii de la Colegiul Național C.D. Loga, Caransebeș, inclus și el în proiectul „Se poate altfel” au procedat într-un alt mod. Iată ce mărturisește Oana Rîcă, elevă în clasa a XI, profilul filologie: „în anii anteriori, la ora de dirigenție, doamna dirigintă ne întreba ce vrem să facem și erau puține idei, cele mai multe fără legătură cu învățarea: voiam la film sau la o pizza… Au fost profesori care ne-au întrebat ce am vrea să învățam la disciplina lor, în Școala Altfel. De exemplu, la fizică am spus că am vrea să facem experimente, iar doamna profesoară s-a pregătit în acest sens și a fost foarte frumos. Anul acesta, la începutul orei de TIC, doamna profesoară ne-a invitat să răspundem la un chestionar. Ne-a plăcut faptul că am fost întrebați în ce direcție vrem să ne dezvoltăm (cunoștințe, aptitudini, atitudini) și am avut de ales 3 direcții din 30-40 de variante, ceea ce e foarte motivant”. De precizat că chestionarul utilizat de ei a fost realizat de o echipă de profesori din Colegiul Național Liviu Rebreanu Bistrița – iar acesta este un model de cooperare între școli numai bun de urmat! 🙂

Ce nu vrem să înțelegem despre Școala altfel

Text de Laura Borbe, formator la Fundația Noi Orizonturi și profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj-Napoca

Există în viață ferestre de libertate. Școala Altfel* este o astfel de fereastră.

De ce fereastră și nu ușă? Pentru că nu intrăm pe fereastră. Fereastra o deschidem din interior, suntem protejați, decizia de a o deschide ne aparține, chiar dacă altcineva, cândva a construit-o. Lumina poate pătrunde prin această fereastră, chiar dacă alegem să nu o deschidem. Însă pentru un efect maxim trebuie să facem în așa fel încât înăuntru să poată intra și aerul curat, proaspăt.

De ce „de libertate”? Pentru că putem experimenta tot ceea ce spunem că nu putem experimenta în restul timpului. Putem propune obiective, idei, metode, activități care s-ar putea să meargă foarte bine și învățămintele să ne fie de folos, în restul timpului. Putem să ne întărim certitudini sau să le desființăm. Putem să ne convingem că unele strategii „aiuritoare” chiar funcționează. Putem să greșim și să eliminăm erori. Putem să îi lăsăm pe copii să  descopere omul din noi, latura noastră frumoasă, de persoană curioasă, iubitoare de carte, pasionată de învățare, creativă, deschisă la nou, empatică. Putem să cunoaștem laturi ascunse ale sufletului lor de copii, lăsate ne-manifestate, pentru că există prea multe frici, constrângeri, mize. Putem fi, pentru o săptămână, absolut rupți de tot ceea ce face obiectul criticilor și plângerilor despre sistem, adică liberi și fericiți. Și trăind împreună bucuria, să decidem să o prelungim, încet, pe nespuse, dincolo de a 5-a zi.

Eveniment National IMPACT 8.jpg

Dar refuzăm, unii cu ciudă, cu revoltă, alții cu frică, aproape cu panică.

De ce refuzăm? Păi, să zicem că un motiv este teama de schimbare. Ok, dar există în jur sprijin și îl refuzăm, deci nu e un motiv real. Hmm, să zicem că un motiv e lipsa unor competențe. Ok, dar există în jur sprijin; în comunitate sunt părinți, asociații, specialiști, instituții la care putem apela să ne ajute și nu îi luăm ca parteneri reali, deci nu e un motiv real.

Ori ar putea fi ceva legat de faptul că libertatea implică responsabilitate? Da, aşa e, dar aici am să subliniez ceea ce spunea Adrian Stanciu (profesor/expert de Leading Change și Leadership la The Entrepreneurship Academy) pe blogul dânsului: responsabilitatea şi răspunderea nu sunt acelaşi lucru. S-ar putea să greşim, s-ar putea să propunem ceva şi să nu meargă deloc şi atunci ne gândim că vom fi traşi la răspundere, că vom fi vinovaţi. Aşa e. Suntem responsabili de eroare, am gândit prost, reflectăm asupra a ceea ce am gândit/făcut, descoperim de unde a venit eroarea şi anul viitor nu o mai repetăm. Recunoaştem că am greşit, arătăm tuturor unde am greşti şi mergem mai departe, înţelepţiţi.

Pe toţi zeii, asta este atitudinea pe care îmi doresc să o înveţe copiii de la mine şi culmea, ea se regăseşte în descriptorii de performanţă a celor două competenţe urmărite în Şcoala Altfel: a învăţa să înveţi (a reflecta asupra erorilor, a învăţa prin descoperire, a analiza critic deciziile, a căuta soluţii etc) şi dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale (a face faţă incertitudinilor, a accepta că eşti supus erorii, a recunoaşte că ai greşit, a fi optimist că lucrurile vor fi mai bine realizate data viitoare etc)

Ce ar mai fi? Refuz să continui, vă las pe voi cititorii să vă gândiți. Și închei spunând doar că unii nu doar că nu deshid fereastra, dar mai trag și jaluzelele, dintr-un instinct absurd al refuzului libertății, timp în care, pe întuneric, deplângem soarta de păsări măiastre închise în colivie.

* Programul „Școala altfel”, care a debutat în aprilie 2012, fiind organizat  simultan cu faza națională a olimpiadelor școlare, presupunea un orar special, format doar din activităţi cu caracter non-formal. Din anul școlar 2016-2017, Școala Altfel se poate organiza în trei perioade diferite, la alegerea fiecărei școli, și are scopul de a oferi un spațiu în care să fie testate metode alternative de învățare, care pot fi aplicate ulterior la clasă. Această schimbare a fost propusă de Ministerului Educației de Fundația Noi Orizonturi, în urma unei ample consultări a actorilor din domeniul educației. Noi Orizonturi a contribuit și la elaborarea Ghidului de implementare a programului.

Despre cititul cu plăcere

Text de Laura Borbe, formator la Fundația Noi Orizonturi și profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj-Napoca.

Astăzi este Ziua Internaţională a Cititului Împreună (de ce nu, cu voce tare?!) şi m-am gândit să vă vorbesc despre ce înseamnă pentru mine cititul de/cu plăcere, iar cel mai bun mod de a o face este să vă povestesc despre o experienţă de anul trecut, din luna mai.

În cadrul unui proiect al Fundației Noi Orizonturi, am livrat – alături de Brandi Bates și Maria Kovacs, membre ale grupului Citim Împreună România – atelierul de „Citim împreună cu voce tare”, pentru părinti, profesori, educatori, copii din 9 școli din ţară.

IMG_1036

Oamenii au venit cu dorința de a afla ceva ce i-ar putea ajuta să îi convingă pe copii să citească. Pe lângă diferite strategii, metode și sugestii, discuția noastră a poposit asupra unui gând: ce înseamnă, defapt, pentru mine cititul cu plăcere? Această întrebare este una declanșatoare. Şi am început să reflectăm, iar unii chiar să descrie momente din copilărie sau din perioada adolescenței, studenției, vieții adulte (private ori profesionale) în care lectura a fost o plăcere.

Pentru mine, un asemenea moment s-a petrecut acum mai bine de 40 de ani, când, într-o după-masă, am auzit-o pe mama mea cum râdea cu poftă şi am descoperit romanul Peripeţiile Soldatului Svejk, a lui Jaroslav Hasek. E plăcut pentru un copil să îşi vadă mama râzând cu lacrimi. Mi-am dorit să râdem împreună, aşa că mama a început să îmi citească şi… am râs împreună.

Deci vă provoc – cititori ai acestui articol – să vă răspundeţi la această întrebare, să vă amintiţi un moment în care aţi citit cu plăcere şi să vi-l descrieți. Comparaţi apoi plăcerea de a citi cu aceea, de exemplu, de a mânca. Adevărat, uneori mâncăm ce avem, de foame, de nevoie… dar asta nu e plăcere.

Cum procedăm când ceea ce facem e din plăcere? Procedăm similar şi când vine vorba de cărți? Când alegem o mâncare, ea trebuie să fie gustoasă, să arate bine, să miroase bine, să nu fie nici prea multă, nici prea grea, bine gătită, potrivită pentru starea de sănătate în care ne aflăm… Dacă nu ne place, nu o începem, nu o terminăm… Procedăm la fel şi cu cărţile?

Cu acest mesaj am mers către participanţi, cu acest mesaj vin spre dvs.
Pentru ca plăcerea să apară, ar fi de dorit să lăsăm copilul să aleagă, după criterii relevante pentru el, cartea de citit. Sau să generăm un context favorabil pentru ca cititul să fie plăcere. Apoi să ne aşezăm într-un loc pe care-l propune el, când propune el şi să citim împreună cu voce tare, privind împreună în carte. Dacă facem din această întâmplare fericită un obicei, sunt şanse foarte mari ca, după un timp, copilul să înceapă să citească de/cu plăcere şi el, împreună cu noi sau singur.

Poftă bună la cărţi!

Cum combină proiectul de service learning joaca, munca și învățarea

Text de Sorana Pogăcean, coordonator formare şi mentorat la Fundaţia Noi Orizonturi

Ne jucăm, învățăm, muncim. Și nu știu din ce motiv am ajuns să credem că aceste funcții apar și dispar în această ordine în mod ireversibil. Adulții nu se joacă, iar copii nu muncesc. Dintr-un soi de aroganță auto-impusă, fiecare dintre aceste căi de a interacționa cu lumea este privită cu superioritate odată ce facem pașii spre viața de adult și ne grăbim să ne lepădăm de vechile „obiceiuri”.

Acest mod de a privi lucrurile îngustează orizontul fiecăruia dintre noi. Da, una dintre aceste funcții va fi predominantă într-un anume punct din viața noastră și îi vom aloca majoritatea timpului nostru, dar asta nu înseamnă ca celelalte două nu sunt prezente, funcționale și benefice.

Elevii au o singură „treabă”: să învețe. Școala,cărțile, exercițiile, referatele sunt căile prin care ei ar trebui să ia contact cu viața, dar și să se pregătească pentru ea. Ca și cum viața începe după 21 de ani și până atunci este de datoria noastră să îi menținem într-un incubator „steril” și din când în când să verificăm ce știu ei că spun adulții despre viață: Ce părere are Eminescu despre iubire? Ce formulă aplicăm atunci când măsurăm o curte? Ce forțe apar atunci când pleacă un tren din gară? Desenați cum arată un aparat reproducător feminin. Și ar fi toate bune și frumoase, doar că, așa cum toți am ajuns să ne dăm seama, viața nu urmează întocmai teoria sau, în cel mai bun caz, este o supra-simplificare a realității ce ne înconjoară: iubirea este o experiență personală, curtea casei face o curbă după nuc, trenul are întârziere, iar copiii se fac… și mă întorc la ideea de la început. Învățăm, dar nu este suficient.

Proiectul de Service Learning este exact răspunsul la întrebarea: cum operaționalizăm integrarea celor trei? Adultul este în continuare prezent pentru a ghida învățarea, dar pentru că o condiție obligatorie a acestei metode este să servească comunitatea, atât adultul cât și elevii trebuie să iasă din zona de confort a sălii de clasă și să pătrundă într-o zonă fără răspunsuri predefinite. Nu știm dinainte care sunt nevoile comunității ci trebuie să le descoperim; nu există o singură soluție și nicio soluție nu este ferită de riscuri; succesul nu este garantat. Provocator, dar atât de real!

harta Green Service Learning

Pornind de la prezumția că un oraș sustenabil se dezvoltă cu ajutorul elevilor de azi și că acest demers este o oportunitate minunată de învățare pentru ei, împreună cu Lidl am  lansat această provocare către 53 de școli din România. Cei peste 1000 de elevi participanți în program s-au jucat, au învățat și au contribuit la transformarea orașului lor. Cele mai bune 25 de idei de proiecte au fost finanțate și au presupus crearea de spaţii verzi, campanii de informare şi de educare a cetăţenilor cu privire la importanţa protejării naturii, încurajarea agriculturii şi a consumului de produse locale şi bio, diminuarea risipei de hârtie, încurajarea cetăţenior către un stil de viaţă conectat la natură prin accesibilizarea traseelor montane, descurajarea tăierilor de brazi pentru sărbătoarea Crăciunului etc.

Prin proiectele lor au atins 49. 172 de beneficiari direcţi din 13 judeţe: Alba, Bihor, Bistriţa, Caraş-Severin, Cluj, Dolj, Galaţi, Hunedoara, Iaşi , Mehedinţi, Neamţ, Satu-Mare, Sălaj.

Am fost atenți să urmărim și ce anume au învățat în timpul acesta, iar răspunsurile lor au fost pe măsură. Nu au demonstrat doar înțelegerea a ceea ce înseamnă concepte dificile precum sustenabilitate, protecția mediului etc ci și schimbare de atitudine și comportamente.

Rareş, de la IMPACT Afters School Dreamers, Cugir, ne mărturisea că „în cadrul activității am învăţat să scriem un proiect care să ne dezvolte imaginația și care să ne lărgească orizonturile pentru a observa problemele cu care se confruntă mediul și pentru a găsi o rezolvare. Pe langă aceasta am învăţat să gestionăm sume de bani în folosul comunității noastre. Cu ajutorul proiectului Green Way am învăţat cum să marcăm un traseu pentru drumeții astfel încât să fie sigur pentru participanţi şi am aflat informaţii despre anumite părţi din flora şi fauna locală”.

WordItOut-word-cloud-2733222

Ce a stat în spatele acestor rezultate frumoase, sau mai bine zis cine? Noi le spunem traineri recruți, alții le spun voluntari. Sunt însă oameni în diverse etape ale vieții lor, care au beneficiat sau și-ar fi dorit astfel de experiențe de învățare și care ne-au ajutat să ajungem în toate aceste școli și să sădim semințe bune pentru viitor. Cu ajutorul lor, proiectele de service learning pot să devină acum un instrument la îndemâna școlilor din România pentru a transforma elevi și odată cu ei, comunități, pentru că ei rămân în piscina noastră de resurse, fiind gata să acorde în continuare asistență celor care doresc să încerce această metodă de învățare.

Deși proiectul Academia de Service Learning s-a încheiat în mod oficial, adunăm în continuare roade și așteptăm cu drag primăvara pentru a ne bucura de munca depusă în această toamnă.

Ce faci când nu iese cum vrei? Înveţi cum să faci mai bine data viitoare!

Text de Laura Borbe, profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj-Napoca și specialist programe educaționale la Fundația Noi Orizonturi

Una dintre marile dorinţe ale unui trainer sau dascăl e să ştie, dacă se poate cu certitudine, ce merge bine şi ce nu în training/oră și când nu merge de ce nu merge. În primul caz, răspunsul îți permite să schimbi, în al doilea să construiești. Pentru a ajunge la aceste răspunsuri ai nevoie de un set de întrebări şi de bunăvoinţa celuilalt de a se implica în dialog.

feedback-cliff

Anul acesta am încercat, împreună cu câţiva colegi, să construim un sistem de evaluare pe baza căruia să corectăm sau să îmbunătăţim programul nostru de învățare prin experiență şi, pe de altă parte, să dovedim eficienţa, calitatea lui. În sistemul de evaluare am inclus mai multe chestionare, unul care măsoară interesul participanților (înainte de curs), unul de încredere (la finalul cursului face-to-face) şi unul de reflecţie (după aplicarea a ceea ce s-a învăţat la curs, la clasă).

Un răspuns bine gândit la chestionarul de interes ne-ar fi permis să fim mai atenţi la anumite subiecte, să le explicăm mai bine, să dăm mai multe referinţe sau să alocăm chiar mai mult timp unor aspecte, în raport cu altele; ne-ar fi permis să vedem dacă între interesul pentru o anumită temă şi rezultatele evaluării iniţiale (a cunoştinţelor) există vreo corelaţie; le-ar fi permis participanţilor să se autoevalueze cât mai bine…

Un răspuns atent la chestionarul de încredere ne-ar fi arătat unde au nevoie participanţii de sprijin după finalizarea cursului face-to-face, ne-ar fi permis să avem discuţii particulare, pentru a vedea de unde neîncrederea sau încrederea prea mare; le-ar fi permis participanţilor să reflecteze mai atent la lucrurile care ar putea să nu funcționeze în practică și să ceară punctual ajutor.

Chestionarul de reflecţie l-am construit pentru a permite participantului să fie foarte atent la ceea ce se întâmplă cu elevii, dar și cu el, pe durata activităţilor experienţiale, pentru ca apoi să poată formula întrebări pentru mentor etc.

Ce am constatat la colectarea chestionarelor de interes şi încredere? Peste 70% din chestionare aveau încercuită, la toate punctele, valoarea maximă, iar la chestionarul de reflecţie (care conţinea şi întrebări deschise) am descoperit răspunsuri atât de vagi, încât nu am putut să ne dăm seama dacă respondentul vorbeşte din imaginaţie sau memorie.

De ce se întâmplă asta? Pentru că avem prostul obicei să dăm răspunsuri dezirabile (unii cred că dacă încercuiesc valori maxime pozitive, ne fac un compliment), să dăm răspunsuri superficiale, adică nici nu citim ce suntem întrebaţi, pentru că trăim cumva cu convingerea că acestea sunt treburi birocratice şi nimeni nu citeşte şi nu foloseşte răspunsurile; pentru că formatorii nu au prezentat importanţa completării responsabile a acestor chestionare, scopul/sensul lor; pentru că vrem să ne prezentăm mereu într-o lumină favorabilă, chiar dacă ulterior constatăm că avem nevoie de ajutor (iar unii se jenează să-l solicite, tocmai pentru că au declarat că totul e perfect).

S-ar părea că toată munca… şi a fost ceva de muncă… a fost în zadar, dar nu e aşa. În viitor, dincolo de o abordare profesionistă în construirea sistemului de evaluare, ne vom opri şi asupra participantului, pentru aceste evaluări, astfel încât feedback-ul obţinut prin orice metodă să fie relevant atât pentru noi, cât mai ales pentru el.