scoala altfel

Cele cinci roluri ale profesorului experiențial

 

de Sorana Pogăcean, coordonator formare şi mentorat, Fundaţia Noi Orizonturi

Cred în puterea învăţării prin experienţă. Este profundă, eficientă, responsabilă şi îi transformă atât pe oamenii care beneficiază de o astfel de abordare, cât şi pe cei ce o folosesc. Dar pe cât este de lăudată, pe atât este de greu de pus în practică. Uneori pare o Fata Morgana după care fiecare am alergat la un moment dat. Uite-o că-i simplă, uite-o că nu-i! La o primă vedere e simplă. Până la urmă sunt doar patru paşi şi dacă faci un joc şi pui trei întrebări de reflecţie (Ce? Şi ce? Şi acum ce?) – hocus pocus! – elevii au învăţat tot ce ne-am propus. Însă la finalul unui astfel de demers este simplu să rămâi dezamăgit de abordare, de metode, de proces.

Ce face însă ca învăţarea prin experienţă să funcţioneze nu sunt nici metodele, fie ele cât de năstruşnice şi inovatoare, şi nici întrebările. Învăţarea prin experienţă funcţionează atunci când profesorul îşi asumă o serie de roluri cu ajutorul cărora navighează printr-un model dinamic de „Educare în jurul Ciclului de Învăţare prin Experienţă[1]”.

Modelul presupune ca profesorul să poată să recunoască diversitatea modurilor prin care fiecare elev învaţă, să dezvolte şi să faciliteze lecţii care să ofere fiecăruia oportunitatea de profita de stilul ce îl avantajează, dar şi să îi provoace să îşi lărgească zona de confort prin exersarea unor stiluri mai puţin preferate. Ceea ce presupune ca profesorul să acceseze în mod activ cinci roluri[2]: Trainer, Facilitator, Explorator, Evaluator, Coach şi să se adapteze în funcţie nevoile elevilor.

roluri

 

  1. Trainerul

Profesorul – Trainer creează oportunităţi de învăţare[3] prin facilitarea a diverse activităţi experienţiale care dau startul procesului de învățare. E bine de ţinut minte că nu toate activităţile sunt la fel de eficiente şi nu înseamnă că pot să aleg un joc la întâmplare. Indiferent de metodă (joc, poveste, proiect de cercetare, joc de rol, excursii tematice, etc.) există o serie de criterii care ghidează profesorul-trainer în selecţia celor mai bune activităţi experienţiale[4]:

  • Sunt realizate într-un spațiu sigur pentru ca elevii să aibă acces la propriul lor proces de auto-descoperire.
  • Sunt personale şi relevante pentru elevi
  • Permit elevilor să creeze conexiuni între activitate și lumea reală
  • Permit re-examinarea propriilor valori
  • Scoate elevii din zona de confort
  • Conduce la reflecţii profunde cu privire la comportamentul sau gândurile din timpul activităţii
  1. Facilitator

Activităţile experienţiale sunt fantastice. Te scot din zona ta de confort şi te trezeşti având nişte reacţii puternice din „nimic”. Uiţi că eşti într-o sală de clasă, uiţi că este doar un „joc”. Totul devine extrem de „real”. Nu este însă suficient să avem experienţa, trebuie să analizăm şi la rece ce anume s-a întâmplat şi aici profesorul preia rolul de facilitator.

Facilitarea este despre a ajuta şi a sprijini elevii să înţeleagă în profunzime experienţele trăite în cadrul diverselor activităţi experienţiale, printr-un proces de reflecţie. Acesta ajută elevii să se focuseze asupra experienţei trăite şi să extragă o serie de reacţii, comportamente, gânduri care i-a ajutat sau i-a împiedicat în timpul activităţii. Prin întrebări, prin feedback, prin mediere profesorul-facilitator conduce elevii spre o analiză profundă care mai apoi va sta la baza viitoarelor concluzii şi teorii.

  1. Explorator

Prin acest rol profesorul sprijină elevii să organizeze şi să creeze o conexiune între reflecţiile personale şi informaţiile relevante din domeniul abordat. Acesta nu se prezintă ca fiind expert în domeniu ci doar „catalizator”, căutând în mod constant noi modalităţi prin care elevii pot să ajungă în contact cu idei sau informaţii necesare procesului lor de învăţare. Profesorii-Exploratori ajută elevii să formuleze noi modele de comportament sau gândire, idei inovatoare, ipoteze intresante pe care ulterior aceştia să le poată testa. E greu să te abţii să dai „răspunsul corect”, dar e cu atât mai eficient ca ei să îl descopere.

  1. Evaluator

Există un mit printre promotorii educaţiei non-formale conform căruia dacă oamenii s-au simţit bine, este suficient. Nu este nevoie să demonstrăm învăţarea, ea se produce şi punct. Din păcate, pentru că nu este deloc distractivă partea asta, a rămas neglijată şi activităţile experienţiale au ajuns să aibă o reputaţie de formă fără fond. Dar, ca învăţarea să fie reală în primul rând profesorul trebuie să ştie unde anume doreşte să ajungă cu elevii săi, pentru că altfel riscă să se piardă printre metode şi elevii să rămână cu o uşoară senzaţie de „doar ne jucăm”.

Aşadar, profesorul are şi rolul de evaluator. Pornind de la obiective de învăţare setate pentru o anumită perioadă de timp profesorul urmăreşte progresul elevilor în raport cu acestea oferind sprijin şi îndrumare. Acesta facilitează  discuţii constante prin care fiecare elev trece printr-un proces de auto-evaluare şi oferă feedback constant. Unde vrem să ajungem? Cum vrem să ajungem acolo? Care este progresul? Trebuie să ajustăm? Am ajuns unde ne-am propus? Iată întrebări cu care profesorul jonglează în mod constant.

  1. Coach

Se vorbeşte atât de mult despre corelarea educaţiei cu viaţa reală. Unii ar vrea şcoala să devină pregătire pentru intrarea pe piaţa muncii. Alţii ar vrea ca şcoala să ajute tinerii „să se descurce în viaţă”. Iar aici, alte dileme: pentru viaţa de acum sau pentru viaţa de peste 20 de ani?  E greu de răspuns. Însă, ce poate face un profesor este să ajute elevii să găsească utilitatea celor învăţate la şcoală. Iar aici vorbim despre un nou rol şi anume cel de coach.

Coaching-ul este despre transferul teoriei în practică. Odată ce fiecare elev are toate informaţiile de care are nevoie profesorul îl să îşi construiască un plan de acţiune care să îi ghideze experienţele ulterioare. Acesta verifică fezabilitatea planurilor prin întrebări care provoacă modele de gândire, încurajează alternative creative și oferă oportunităţi pentru elevi de a explora diferite opţiuni și a lua în considerare riscurile posibile.

screenshot_1

Simplifică sau complică cele cinci roluri abordarea învăţării prin experienţă? Ei bine, eu cred că cel puţin clarifică. Şi mai mult o dorinţă: ne oferă structură. Pentru că dacă ne dorim să contruim ore experienţiale este important să profităm la maxim de fiecare dintre aceste cinci roluri. Nu trebuie să ne speriem şi să începem să împărţim cele 50 de minute la 5 roluri şi să ne panicăm la gândul că avem doar 10 minute pentru fiecare. De cele mai multe ori ne asumăm aceste roluri fără să ne dăm seama, iar elevii au nevoie de microsecunde pentru a simţi direcţia pe care noi o dăm. Important este să ne structurăm predarea în jurul întregului ciclul de învăţare astfel încât să oferim elevilor o experienţă de învăţare completă.

În loc de concluzie, vă las câteva întrebări de reflecţie:

  1. Care este rolul în care mă simt cel mai confortabil?
  2. Care este rolul pe care îl adopt cel mai rar? De ce?
  3. Cum pot să îmi dezvolt capacitatea de a utiliza toate cele cinci roluri?

[1] On Becoming an Experiential Educator: The Educator Role Profile – Alice Y. Kolb, David A. Kolb, Angela Passarelli, and Garima Sharma

[2] Rolurile liderului nu corespund etapelor ciclului de învăţare ci sunt mai degrabă strategii de conectare a modurilor de învăţare. Ele sunt o adaptare a rolurilor propuse de Kolb pentru a răspunde nevoii profesorilor colaboratori ai Fundaţiei Noi Orizonturi.

[3] Traducere adaptată pentru Teachable Moments

[4] Teaching for Experiential Learning: Five Approaches That Work – De Scott D. Wurdinger,Julie A. Carlson

 

Anunțuri

Puterea lui „A fost odată ca niciodată”

Un bunic indian vorbea cu nepoţelul său: „În mine sunt doi lupi care se luptă. Unul este lupul păcii, al dragostei şi al bunătăţii. Celălalt – al fricii, lăcomiei şi duşmăniei.” „Care dintre cei doi lupi va câştiga, bunicule?” întrebă nepoţelul. „Cel pe care îl hrănim”, răspunse bunicul.[1]

cool-tale-two-wolves-grandfather

 

Text de Laura Borbe, profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj-Napoca și specialist programe educaționale la Fundația Noi Orizonturi

Întrebarea fundamentală la care vroiam un răspuns, încă din primii ani de viaţă, sună simplu: „Cine sunt eu?”. Odată cu această întrebare se nasc poveştile cu şi despre mine în trecut, în prezent, în viitor. Primele poveşti despre mine, despre acel mine care îmi e necunoscut, mi le-a spus mama: „mami, cum eram eu, când eram mică?”, apoi am început să inventez poveşti despre cum eu am fost martor uimit şi neimplicat al evenimentelor: „uite aşa s-a căzur vaza!”, „aşa a ajuns George cu nasul spart”…şi anii au trecut şi am început să construiesc poveşti despre cum voi fi eu mamă, doctoriţă sau cosmonaut. Mama mi-a spus şi povestea ei, poveştile altora şi am ajuns să experimentez asemănările şi deosebirile dintre mine şi alţii, în încercarea de a răspunde mereu la întrebarea: cine sunt eu?

Am putea vorbi mult despre rostul povestirilor în învăţare, există tomuri întregi de teorii despre rolul mitului, al povestirii în dezvoltarea umanităţii, dar fundamental e faptul că poveştile bune adâncesc înţelegerea a ceea ce suntem fiecare dintre noi. Când cineva ne opreşte şi spune: „stai să-ţi povestesc ce am păţit!”, ascultăm curioşi şi trăim, dacă povestirea este bine spusă, o experienţă. Și uneori folosim ceea ce am descoperit în şi din experienţa narată pentru a ne construi povestea noastră.

Dar ce înseamnă o poveste bună[2]?

  • ea conţine suficientă incertitudine şi permite o anumită anticipare, pentru că, având o capacitate înnăscută de a rezolva probleme este necesară o zonă, un spaţiu de exersare a acestei capacităţi.
  • prezintă personaje care ne dovedesc respectarea unor principii, valori. Indiferent de contextele şi condiţiile de viaţă, cei pe care îi admirăm sunt cei care se păstrează pe sine, aşa cum sunt, adică nu abdică de la principiile şi valorile lor, indiferent de circumstanţe. Ei devin modele de urmat fără ca prin asta să riscăm a ne pierde identitatea. Modelele funcţionează asemeni adreselor pe o hartă, ajungem fiecare pe drumul lui, în felul lui, la aceeaşi adresă.
  • oferă o promisiune şi declanşează uimirea.

Cum putem utiliza eficient poveştile, la clasă, la disciplinele pe care le predăm?

  • În primul rând ar fi bine să avem un motiv clar pentru care folosim povestea: să-i provocăm pe tineri să gândească, să tragă propriile concluzii, să-şi evalueze propriile comportamente, să îşi formuleze deziderate, să îşi formeze sau întărească convingeri; să-i antrenăm în căutare; să le stârnim interesul pentru o temă; să-i ajutăm să-şi răspundă întrebării: cine sunt eu?
  • În al doilea rând ar fi bine să ştim să o spunem, să o lecturăm sau să le propunem tinerilor să facă asta.
  • În al treilea rând să ştim să conducem reflecţia asupra experienţei trăite. Pentru asta vă propun o suită de interogaţii specifice procesării experienţei trăite prin povestiri.

Şi pentru ca lucrurile să nu rămână statice vă propun o poveste numai bună de împărtăşit elevilor la clasă şi un scurt ghid pentru a stârni o discuţie aprinsă cu aceştia [3]:

Un tânăr s-a dus la un instructor de karate și i-a spus:

– Toată viața am visat să obțin centura neagră la karate. Cât timp mi-ar lua să mă pregătesc?

– Va trebui să te antrenezi o oră în fiecare zi, timp de patru ani, i-a spus instructorul.

Tânărul a răspuns:

– Dacă mă gândesc bine, nici nu doresc așa de mult centura neagră…

Nu peste multă vreme un tânăr cu o malformație a venit la instructorul de karate și l-a întrebat cât timp i-ar lua să se pregătească să obțină centura neagră. Deoarece avea o deformaţie fizică destul de gravă, instructorul i-a spus:

– Cinci ani de zile, în care să exersezi câte două ore, în fiecare zi. Băiatul a răspuns:

– Atunci vreau să încep chiar acum!

Azi, acest băiat are centură neagră și îşi poate învinge în luptă și propriul instructor.

Pasul 1. Întrebări de observaţie: după ce aţi terminat de citit povestea începeţi discuţia pornind de la acest tip de întrebări. De obicei sunt întrebări de tipul “Ce?” – ce s-a întâmplat, ce a spus, ce a făcut. Deşi pot fi folosite pentru a verifica nivelul de înţelegere al elevilor, mai ales al celor de la gimnaziu, ar trebui folosite pentru a atrage atenţia asupra unui aspect pe care doriţi să îl discutaţi mai departe cu grupul. Aceste întrebări nu contribuie la o discuţie profundă. Dacă ele scot la iveală faptul că grupul nu a înţeles povestirea, atunci nu pierdeţi timpul încercând să verificaţi informaţia prin aceste întrebări; citiţi din nou povestirea sau mai bine repovestiți-o cu propriile cuvinte (sau cereţi unui elev  care a înțeles să facă acest lucru).

cine sunt personajele din poveste? ce doresc cei doi tineri? ce răspunsuri primesc de la instructor? ce decide fiecare? ce obţine fiecare?

Pasul 2. Întrebări de interpretare: odată ce aţi re-construit cu elevii firul poveştii şi elementele de interes conduceţi grupul prin întrebări de interpretare la o înţelegere mai profundă a povestirii. La acest nivel, elevii fac conexiuni, relaţii şi descoperă motivele din spatele personajelor şi al intrigii. De obicei sunt întrebări de tipul “De ce?[4] Cum?” – de ce a făcut asta, cum s-a simţit, de ce acest eveniment a fost important în povestire. Acesta este nivelul la care vă puteţi confrunta cu neînţelegerile care intervin între cititor şi povestire – aspecte culturale sau istorice care pot fi problematice în înţelegerea unei povestiri. De exemplu, în pilda  Samariteanului Milostiv, pentru a înţelege cu adevărat îndemnul de a ne iubi aproapele, este esenţial să înţeleagă că samariteanul era complet dispreţuit în cultura evreiască  – şi tocmai acest samaritean a fost cel care a arătat compasiune faţă de evreul asuprit. Doar dacă este foarte bine înţeleasă ideea că samariteanul prin natura lui era dispreţuit de societatea evreiască este înţeles corect mesajul. Aceste întrebări ajută cititorul să se identifice cu povestirea prin înţelegerea motivelor şi emoţiilor care stau la baza ei. La acest nivel trebuie petrecut mai mult timp şi purtate mai multe discuţii decât la nivelul observaţiei, însă scopul său principal este de a pregăti cititorul pentru al treilea nivel al discuţiei.

– ce v-a plăcut în această poveste? ce v-a impresionat?

– de ce credeţi că primul a renunţat şi al doilea nu, deşi avea mai mult de muncă? de ce şi-a propus al doilea tânăr să înceapă chiar de azi?

– de ce amânăm unele lucruri, iar altele, deşi par grele, le începem imediat?

Pasul 3. Întrebări de aplicaţie: „Ce înseamnă această povestire pentru mine?”. Invitaţi tinerii să se transpună în povestire şi să facă legătura între aceasta şi propria lor viaţă. La acest nivel, participanţii sunt provocați să-şi evalueze propriul comportament şi obiceiurile, în lumina povestirii şi a moralei pe care o transmite. „Ce ai face tu în această situaţie?”. „Ai avut experienţe similare în viaţa ta sau ştii pe cineva?”. „Este întotdeauna bine sau greşit să faci ceea ce acest personaj a făcut?” Acestea sunt exemple de întrebări prin care se urmăreşte dezvoltarea unei gândiri morale. De obicei, este bine să începem cu observaţia şi apoi să progresăm, prin interpretare, către aplicaţie. Dacă dorim să discutăm aspecte multiple ale unei povestiri, ne putem întoarce la începutul ciclului. Totuşi centrarea pe un anumit aspect este esenţială. Nu e indicat să discutăm mai mult decât un aspect relaţionat cu o singură povestire, chiar dacă aceeaşi povestire poate fi folosită pentru a transmite mai multe valori diferite.

– ce părere aveți despre cum a procedat fiecare tânăr? Ați face la fel, în ce situaţii?

– care a fost ultimul lucru pentru care a trebuit să munciți/să învăţaţi mai mult pentru a-l obține? ce v-a motivat? ce v-a făcut să mergeți până la capăt? ați repeta experiența? ce ați face diferit față de ultima dată?

Pe scurt, întrebările pe care le utilizaţi ghidează conversaţia de la un nivel general (povestea) la nivel individual în care fiecare elev se raportează la valoarea propusă şi se gândeşte cum poate să devină o persoană mai bună. Fiţi flexibili şi adaptaţi întrebările în funcţie grup. Lăsaţi spaţiu pentru cât mai multe puncte de vedere, evitaţi atitudinea „există un singur răspuns corect”, nu vă fie frică de liniştea din clasă atunci când lansaţi o întrebare şi cel mai important, bucuraţi-vă de conversaţia cu elevii.

[1] Dietrich Fischer Academic Director, European University Center for Peace Studies, Austria

[2] https://www.ted.com/playlists/62/how_to_tell_a_story

[3] Dietrich Fischer Academic Director, European University Center for Peace Studies, Austria

[4] Simon Sinek, https://www.ted.com/talks/simon_sinek_how_great_leaders_inspire_action

Şcoala Altfel – între agonie şi extaz

Text de Laura Borbe, profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj-Napoca și specialist programe educaționale la Fundația Noi Orizonturi

Motto: Uite că avem timp pentru lucruri cu adevărat importante (reformularea unei remarci a domnului Andrei Pleşu)

Atunci când acest program a fost lansat în sistemul de învăţământ, nu am înţeles ce se vrea de la el şi de ce a apărut, pentru că nu a existat anterior apariţiei o consultare sau ulterior o prezentare, un ghid sau o discuţie lămuritoare cu privire la sens, scop, procedură. Prima implementare a fost plină de nedumerire, emoţii, sincope, un pic de haos şi frustrare pentru unii sau alţii. Anii au trecut şi fiecare şcoală a încercat să găsească cea mai bună formulă de organizare, să răspundă cumva intereselor elevilor, să organizeze altfel de activităţi. Fără să realizăm, aceste încercări au avut, în sine, un rost – acela de a învăţa cu toţii: elevi, profesori, părinţi cum se poate învăţa altfel.

Noua Metodologie[1] a programului, propusă în 2016, vine să adâncească această idee importantă: această săptămână este una în care toţi putem experimenta cum se poate învăţa altfel.

scoala_altfel-83

 

Ce înseamnă să învăţăm altfel? De exemplu, la ştiinţele naturii elevii ar putea să înveţe prin descoperire, mergând în natură sau în laboratoare unde să poată realiza experimente; la ştiinţele sociale ar putea intra în contact cu comunitatea locală, descoperind istoria, cultura, mentalitatea, discutând cu oameni, vizitând locuri, studiind texte sau documente din arhivele locale, din diferite instituţii de cultură, chestionând cetăţenii, organizând dezbateri etc; la discipline din sfera comunicării ar putea concepe de la reviste, bloguri etc, până la scenarii şi reprezentaţii teatrale în limba maternă sau o limbă străină; la discipline vocaţionale ar putea să îşi descopere talentul sau să îl exerseze, făcându-l public prin reprezentaţii, expoziţii, alte manifestări culturale. Toţi ar putea să se întâlnească cu oameni din comunitate (chiar din rândul părinţilor), care pot să le ofere modele de viaţă, să le răspundă unor întrebări specifice economiei de piaţă sau celor ce ţin de dezvoltarea personală. Trăind aceste experienţe, elevii şi profesorii, împreună, la finalul activităţii, vor putea reflecta asupra a ceea ce s-a învăţat, iar acest proces reprezintă fundamentul pentru transferul a ceea ce s-a învăţat în practica curentă de la ore, în celelalte săptămâni de şcoală, până când, încet-încet, ceea ce se petrece în această săptămână altfel devine practică curentă. De ce s-ar putea întâmpla asta? Pentru că profesorii ar putea observa că elevii se implică, iar elevii ar descoperi ce înseamnă să înveţi. Și învăţarea de acest tip este plăcută, pentru că oamenii, indiferent dacă sunt adulţi sau copii, tind să repete succesul sau lucrurile care le plac.

Ce beneficii are o asemenea săptămână „strecurată tiptil şi firav” în corpul celor 34-37 săptămâni de şcoală? Dacă am fructifica-o la maxim, poate am putea ajunge să:

  • descoperim ce îi interesează pe copii și, încercând să răspundem intereselor lor, poate observăm că se implică, că se simt bine învățând lucruri noi
  • scăpăm de condiţionările programei şi propunem subiecte, teme sau tipuri de activităţi care să-i ajute pe copii să „imerseze” în realitatea vieţii sau a pieţei muncii
  • să verificăm metode, să vedem ce place, ce nu place, de ce place sau nu place
  • să ne întrebăm – elevi şi profesori – ce înseamnă să înveţi, cum să învăţăm şi răspunsurile să le folosim pentru tot restul vieţii
  • să ne cunoaştem – copii, profesori, părinţi – şi să ne privim dincolo de roluri şi de statusuri şi să devenim parteneri
  • să ne descoperim sau să dezvăluim unii – celorlalţi, talente sau pasiuni
  • să transformăm comunităţile în care trăim
  • să discutăm despre lucruri care ne interesază, să cooperăm ca să găsim soluţii la problemele curente ale şcolii sau vieţii
  • să ne cunoaştem comunitatea şi să exersăm parteneriate
  • să demarăm proiecte de cercetare ce au ca scop îmbunătăţirea proceselor sau programelor şcolare

Putem multe, iar Metodologia lasă loc pentru fiecare, pentru că ne solicită atingerea a doar două obiective clare: formarea şi dezvoltarea competenţei de a învăţa şi a abilităţilor socio-emoţionale ale elevilor. În Ghidul de implementare ce tocmai a fost publicat pe site-ul ministerului sunt descrise aceste două obiective şi sunt propuse modalităţi de implementare. De ce au fost alese aceste două obiective? Iată câteva posibile motive:

  • copiii se declară plictisiţi, obosiţi şi unii cred că şcoala nu răspunde nevoilor şi intereselor lor sau chiar se declară nefericiţi la şcoală
  • universităţile se plâng de nivelul scăzut de pregătire al proaspeţilor studenţi, observabilă fiind incapacitatea majorităţii de a învăţa organizat, eficient, responsabil
  • ofertanţii de cursuri de formare constată la cursanţii lor o capacitate scăzută de organizare a propriei învăţări
  • angajatorii se plâng că şcoala nu e corelată cu cerinţele pieţei, că tinerii nu au abilităţi de bază, socio-emoţionale pentru a se adapta la locul de muncă
  • comunităţile din care facem parte sunt caracterizate de apatie socială; proiectele, chiar şi atunci când există, nu răspund unor nevoi reale sau nu sunt sustenabile, ori au un impact redus

Se pot rezolva toate acestea într-o săptămână? Răspunsul evident este: nu!, dar se poate începe şi, odată experienţa trăită, se poate reflecta asupra ei, iar concluziile şi bunele practici pot fi transferate apoi în celelalte săptămâni de şcoală, tiptil şi firav, până când toate cele 34-37 săptămâni vor fi altfel!

Cum putem proceda? În rândurile care urmează avansăm o schemă de lucru, dar, pentru mai multe informaţii, vă sugerăm să citiţi Ghidul de aplicare[2] al Metodologiei. Iată câţiva paşi (pentru profesori):

  1. Identificaţi interesele elevilor folosind un chestionar, focus grup deschis sau cu întrebări precise, observaţi întrebările lor din timpul anului. Să presupunem că elevii sunt intresaţi de fotografie.
  2. Identificaţi parteneri care au competenţele necesare şi construiţi un parteneriat cu aceştie. Pentru exemplul nostru ei pot fi în sfera artei şi tehnicii fotografice. Împreună cu aceştia (fotografi din comunitate, prof. de artă, curatorii unor galerii de artă cu expoziţii fotografice, firme care procesează poze etc) stabiliţi tipul de activitate, rolul fiecăruia etc
  3. Decideţi care din cele două competenţe va fi accesată: competenţa de a învăţa să înveţi sau dezvoltarea socio-emoţională şi de acolo şi ce subcomponentă e dezirabilă pentru grupul de elevi. De ex.:

Competenţa de a învăţa să înveţi presupune următoarele subcomponente:

  • elevii îşi proiectează şi organizează învăţarea proprie
Cunoștințe despre … Abilitatea de a … Valori și atitudini nutrite, manifestate
Învățare (ce înseamnă a ști), contexte favorabile învățării;

Proiectare (ce elemente esențiale compun un proiect anume);

Demersuri/ strategii de învățare (cum învață oamenii);

Oportunități de învățare individuale și în grup (unde / de unde învățăm);

Exprima interese și curiozități;

Formula întrebări care să ghideze propria învățare;

Stabili obiective pentru propria dezvoltare;

Planifica demersuri de învățare individuale sau ca membru al unui grup;

Autocunoaștere

Încredere în sine

Motivație pentru dezvoltarea proprie

Curiozitate

Pro-activism

Voință

  • elevii gestionează resursele de învăţare, individual sau în grup
  • elevii monitorizează propriul progres şi îşi autoevaluează, interevaluează învăţarea

Abilităţile socio emoţionale presupun următoarele subcomponente:

  • Autocunoaştere
  • Autogestionare
  • Conştientizarea dimeniunii sociale
CONȘTIENTIZAREA DIMENSIUNII SOCIALE
Cum pot să înțeleg mai bine gândurile și sentimentele altora?

Cum pot să înțeleg mai bine de ce alții gândesc / simt într-un anume fel?

Ce influențează felul în care unii oameni gândesc/ simt?

Ce relevanță are precis pentru mine felul în care unii oameni simt/ gândesc?

  • Abilităţi de relaţionare
  • Luarea deciziilor în mod responsabil
  1. Elaboraţi descriptorii de performanţă pentru una din subcomponentele alese. De ex. pentru abilităţi socio emoţionale:
Abilitatea Nivel de bază Nivel mediu Nivel maxim
Comunicarea așteptărilor de la ceilalți comunică așteptări preponderent prin exclamații comunică așteptări în mod politicos, evitând comenzile comunică așteptări politicos și explică ce urmărește/ de ce are o anume așteptare

competenţa de a învăţa să înveţi:

Abilitatea Nivel de bază Nivel mediu Nivel avansat
Formularea întrebărilor care ghidează învățarea formulează întrebări simple, cu răspuns da/nu sau care încep cu cuvintele: cine, ce, care, cui, unde, când, ce fel de, cât, cum, de ce etc. formulează întrebări legate logic de contextul discuției și ascultă răspunsuri înainte de a formula alte întrebări leagă întrebările într-o secvență logică și explică de ce a ales acea suită de întrebări
  1. Decideţi împreună cu partenerii tipul de activitate care se corelează cu: interesul elevilor, oferta partenerilor, resursele de timp şi spaţiu. De ex. un atelier unde elevii, ghidaţi de un specialist, realizează, cu diferite aparate, fotografii, pe o tematică aleasă de comun acord cu ei, realizează cu acele fotografii o expoziţie şi pe baza unui chestionar realizat de ei, obţin informaţii de la public, despre sensul, semnificaţia sau valoarea exponatelor. Pe toată durata desfăşurării activităţilor şi la final, e necesar să facilitaţi momente de reflecţie care să le permită tinerilor să analizeze modul şi măsura în care şi-au exersat abilitatea pe care v-aţi propus să o observaţi. De exemplu:
  • Cereți elevilor să scrie pe o foaie de hârtie, un paragraf despre felul în care au contribuit la pregătirea strategiei de interogare și despre felul în care au adresat întrebările (dacă a fost persoana care a vorbit în numele grupului). Utilizaţi fişa de lucru discutată la începutul orei.
  • Pe baza observării și însemnărilor pe care le-ați făcut în decursul celor 40 de minute în prima parte a activității, comunicați elevilor ce ați observat în ceea ce privește abilitățile lor de a formula întrebări și de a comunica așteptări. Cereți elevilor să comenteze, referindu-se la fişa de lucru și să dea exemple.
  • Cereți elevilor să completeze oral, referitor la abilitățile de interogare și de comunicare a așteptărilor, enunțuri care încep astfel:
  • În cursul activității, am învățat …
  • Despre formularea întrebărilor, am reținut …
  • Despre comunicarea așteptărilor față de alții, am reținut …
  • Îmi propun ca pe viitor să acord atenție următoarelor lucruri pe care le fac/ spun: …

Închei această descriere cu un gând optimist: poate părea dificil ceea ce am prezentat, dar încercaţi să vă gândiţi că totul poate fi realizat uşor, dacă lucraţi în echipă, dacă solicitaţi sprijinul unor specialişti din comunitate (chiar şi pentru formularea descriptorilor aveţi în şcoală specialişti, învăţătorii!) şi vă focalizaţi pe esenţă: învăţăm cu plăcere!

[1] https://www.edu.ro/metodologia-de-organizare-programului-na%C8%9Bional-%E2%80%9E%C5%9Fcoala-altfel%E2%80%9D-proiect-supus-dezbaterii-publice

[2] o parte din exemple sunt preluate din Ghid

Resurse educaționale experiențiale la distanță de un click

Din anul 2000, Fundația Noi Orizonturi împuternicește copii și tineri să devină cetățeni activi, insuflându-le valori morale precum curajul, perseverența, integritatea, solidaritatea, compasiunea, participarea și ajutându-i să-și dezvolte acele competențe și trăsături de caracter care să-i sprijine să-și atingă maximul lor potențial.

luncacetatuii-scoalaaltfel-58

În tot acești ani, lucrând intens cu școala românească prin intermediul programului IMPACT – care înseamnă cluburi de inițiativă comunitară pentru tineri deschise în școli și coordonate de cadre didactice – am identificat o  serie de provocări ale profesorilor care doresc și pot să fie mai activi, mai implicați în IMPACT sau în orice alte tipuri de activități extra-curriculare. Aceștia sunt încurajați, pe de o parte, să urmărească un curriculum național, dar în același timp să fie suficienți de autonomi, creativi, pregătiți și responsabili în găsirea și folosirea de metode participativ-interactive în procesul educațional, care să suplinească provocările curriculei naționale.

Foarte mulți profesori au motivația bună, bune intenții, dar nu au timp suficient să caute online resurse educaționale pe care să le poată adapta la clasă sau în activități voluntare extracurriculare. Pentru că, chiar dacă cele mai multe școli sunt conectate la internet, asta nu garantează și accesul la resurse educaționale de calitate în limba română – de cele mai multe ori aceste resurse sunt disparate, publicate pe mai multe site-uri, iar găsirea și adaptarea lor la nevoile copiilor și tinerilor presupune timp, adică exact resursa de care profesorii dispun cel mai puțin. Inexistența unui spațiu virtual suficient de structurat și aerisit care sa pună la dispoziție astfel de resurse și care să fie ușor accesibil ne-a determinat să căutăm o soluție, pe care am găsit-o împreună cu Telekom, care ne-a sprijinit să deschidem tuturor profesorilor din România baza noastră de resurse educaționale experiențiale.

Baza de resurse educaționale experiențiale este disponibilă aici.

Organizate pe domenii de învățare (Cetățenie Activă, Angajabilitate, Antreprenoriat social, Leadership, Dezvoltarea caracterului); pe categorii de vârstă (între 10-13 ani, 14-19 ani și peste 20 de ani); în funcție de resursele necesare pentru realizarea activității (minime sau fără resurse) aceste activități ating:

  • peste 26 de tematici între care Managementul timpului, Luarea deciziilor, A învăța să înveți, Comunicare, Diversitate, Muncă în echipă, Umanitate, Înțelepciune
  • 6 din cele 8 competențe europene: matematice, comunicare în limba maternă, exprimare culturală, a învăța să înveți, civice și sociale, antreprenoriale
  • 18 trăsături de caracter între care: discernământ, perseverență, viziune&perspectivă, creativitate, autocontrol, curiozitate, curaj, tenacitate, spirit cetățenesc, bunătate, iubire, inteligență socială, recunoștință etc

Însumate, aceste activități acoperă peste 92 de ore de învățare sau 15 zile de activități experiențiale altfel.

Prin accesul oferit facilitatorilor de învățare experiențială (cei mai mulți profesori) la această bază de resurse educaționale sperăm ca:

  • Profesorii să devină mai motivați să investească în calitatea actului educațional
  • Educația experențială să fie tot mai mult folosită în școli
  • Să crească numărul profesorilor care realizează activități de calitate în Școala Altfel, dar și gradul de recunoaștere în context formal a învățării experențiale
  • Să se dezvolte competențele digitale ale profesorilor dar și motivația lor de a lucra cu instrumente online
  • Să crească nivelul de încredere a profesorilor în capacitățile lor de educatori
  • Copii și tinerii să fie mai entuziasmați de învățare dar și mai conștienți de propriul proces de învățare
  • Să crească performanța în învățare a copiilor și tinerilor
  • Să crească nivelul de încredere al părinților în sistemul educațional din România

 Text de Maria Butyka, manager de proiect 

O săptămână ALTFEL. O săptămână cu IMPACT

Ce-și doresc să învețe elevii pe parcursul Săptămânii Altfel, când programa școlară intră în vacanță, iar cataloagele sunt închise în sertarele din cancelarie? Surprinzător, nu-și doresc doar excursii, shopping la mall și meniuri Mc Donald’s, ci și să învețe lucruri importante despre viață, care să vină în întâmpinarea unor nevoi reale – a lor sau a celor din jur.

foto mare

Astfel, voluntarii din cele 45 de cluburi IMPACT care au participat la competiția „Elev de serviciu în folosul comunității”, și-au propus să-i implice și pe colegii lor în proiecte care promovează voluntariatul și serviciul în folosul comunității, iar proiectele gândite de ai au atins mai multe domenii de interes: educație, sănătate, implicare socială etc. Competiția a asigurat cluburilor aplicante o finanțare de câte 400 de lei cu ajutorul unor susținători inimoși – Clubul Rotary Visio și Ciclaton, dar majoritatea impacților au suplimentat aceste sume prin organizarea unor evenimente de adunare de fonduri.

Despre sănătate și alte bogății

Clubul IMPACT Life4Life din Şcoala Gimnazială „Calistrat Hogaş”, din Roman, coordonat de profesoarele Alina Neagu, Loredana Moise și Luminița Boloca, au implementat în timpul săptămânii Altfel proiectul „Prima bogăţie e sănătatea. E mai uşor să previi decât să tratezi”. Proiectul a fost organizat de impacţi pentru aproximativ 230 de elevi între 6 şi 14 ani, colegi de-ai lor, pentru a-i încuraja să adopte un stil de viaţă sănătos. Astfel ei au pregătit ateliere în care elevii au învățat să gătească rețete săntoase de sandwich-uri şi salate de fructe şi au organizat circuite sportive care să încurajeze mişcarea. Au avut ca invitat un medic nutriţionist, Delia Ştefănescu, care a făcut o prezentare despre alimentaţia sănătoasă. „Peste 80% dintre elevi au predilecție pentru gustările nesănătoase, de tip fast food. Ne propunem să conștientizăm comunitatea școlară asupra efectelor negative ale acestui tip de hrană”, spune unul dintre profesorii coordonatori ai clubului.

Impacții de la Clubul VOX, de la Colegiul Național C.D. Loga din Caransebeș au reușit să mobilizeze în Săptămâna Altfel peste 300 de tineri să iasă în stradă, pentru a participa la un miting împotriva consumului de alcool, tutun și droguri în rândul tinerilor.

caransebes

Săptămâna a început în forță, luni, 18 aprilie, cu o dezbatere pe aceeași temă, organizată la Casa de Cultură George Suru, la care au participat aproximativ 200 de elevi de la Colegiul Național C.D. Loga, Colegiul Național Traian Doda, Liceul Tehnologic Dacia, Liceul Tehnologic Decebal, Liceul Tehnologic Trandafir Cocarla toate din Caransebeș și 15 profesori. La marșul antidrog de a doua zi au participat încă și mai mulți tineri, dar și reprezentanţi ai Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Caraş-Severin, subcomisarul de poliție Sorin Andritoi și primarul orașului, Marcel Vela. „Sunt foarte mândru de mesajul transmis de tinerii din cetatea spirituală a Banatului Montan, tineri frumoși, curați, care vor clădi mai departe Caransebeșul. Sunt sigur că mesajul lor de astăzi, acela că drogul este o soluție imorală, ilegală, se va face auzit. Ca părinte, bunic și prieten le spun tinerilor că drogurile sunt o falsă alternativă, care creează iluzii și fericiri false care nu au nicio legătură cu realitatea”, a ținut să spună primarul Marcel Vela.

Clubul IMPACT The next generation din Colegiul Național Mircea cel Bătrân, Râmnicu Vâlcea, coordonat de profesoarele Mirela Tămaş şi Mălina Loghin, au implementat în timpul Școlii Altfel proiectul „The Real Games”, prin care au promovat sportul în rândul colegilor lor din clasele primare, în total 120 de elevi. Prin acest proiect dorim ca măcar pentru câteva zile elevii din ciclu primar şi gimnazial să facă sport şi să beneficieze de informare corectă cu privire la o viaţă sănătoasă. Sportul aduce benficii celor care îl practică, pentru că nu clădește doar un corp sănătos ci și caraterul și prsonalitatea”, susţin membrii clubului. „Am ajutat copiii în comunicarea dintre clase şi dezvoltarea gândirii outside of the box, prin ghicitorile de la căutarea de comori, dar şi pe noi – ne-am îmbunătățit capacitatea de coordonare, de organizare, dar și încrederea și curajul de a vorbi în fața unui grup, nu neapărat din postura de lider”, spune voluntarul IMPACT Albert Stanca.

Raze de soare într-o țară a minunilor

Clubul IMPACT Simpacticii de la Școala Gimnaziala Sînandrei, județul Timiș, coordonat de profesoarele Elena Adriana Iovanel, Sorina Nicolicin, Daniela Dineș a implementat proiectul “O mână întinsă – o rază de soare într-un suflet”, prin care și-a îndreptat atenția, înaintea Paștilor, către cei 48 de membri ai comunităților de la Casa de copii Ioana de Antida şi de la Azilul de la Checea. Astfel, impacţii au făcut schimb de experienţe între generaţii, dar i-au şi ajutat, pregătindu-le pacheţele cu bunătăţuri specifice sărbătorilor pascale. Înainte, însă, au organizat un eveniment caritabil în două ediții (3 aprilie la Sînandrei şi 7 aprilie la Carani) pentru a strânge banii de care au avut nevoie pentru cadouri. Evenimentul a constat într-un spectacol, o şezătoare populară şi o licitaţie cu obiecte confecţionate de copii: icoane pe sticlă, ştergare, ornamente de Paşte, expoziţie cu mâncăruri de post. În total s-au strâns 3.970 de lei şi diverse bunuri (DVD-uri cu desene animate, alimente şi haine). „Voluntarii au simțit apartenența la comunitate, atașamentul de grup. Au descoperit  că sunt capabili să abordeze lucruri nemaiîncercate și, cu îndrumare și voință, le pot realiza și uneori chiar excela. Au învățat să prețuiască timpul liber, dar și lucrul în echipă, respectul pentru munca altuia. Au înțeles cât de important este să te sfătuiești cu persoana potrivită atunci când iei o decizie, cât de important este să respecți cuvântul dat/promisiunea făcută”, mărturisește liderul Elena Adriana Iovanel.

Și impacții de la Clubul IMPACT Fire, de la Școala Gimnazială Traian Dârjan din, Cluj-Napoca, coordonat de profesoarele Elena Mocanu şi Szasz Tunde Zsuzsanna, a implementat un proiect în beneficiul copiilor de copii de la Centrul de zi „Țara minunilor”, pentru că, au constatat ei, aceștia au nevoie de suport emoțional și afectiv. Astfel, în săptămâna Şcoala Altfel au pregătit mici cadouri pentru copiii de la centru, cu fonduri obținute prin organizarea, la Școală și la Primăria Someșeni, a unui spectacol – minisceneta „Povestea iepurașului Bunny”, cu păpuși confecționate de ei și a unor expoziții cu vânzare de obiecte lucrate manual.

fire

Școală vie – lecții asumate

Impacții de la Clubul Area, Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Petroşani, coordonat de Szakacs Gabriela şi Oana Dinca, au organizat pentru concetățenii lor o Bibliotecă Vie (în care cărțile sunt de fapt oameni care-și spun povestea în fața „cititorului”) cu scopul de a-i ajuta să renunțe la diferitele prejudecăți pe care le au. Pe parcursul a trei zile, Biblioteca Vie a deschis „paginile” a  22 de cărţi vii, în fața a aproximativ 250 de cititori, dintre care foarte puţini au ales să citească  o singură carte. Mai multe despre felul în care au gândit evenimentul găsiți aici.

Coordonaţi de profesoarele Gabriela Roșa, Ionela Iacob şi Șoimița Komives, impacții de la Clubul C@muflaj, de la Școala Gimnazială Nicolae Titulescu, au organizat o vânătoare de comori care să-i ajute pe elevii din clasele V – VIII, secția română și secția maghiară, să colaboreze, să-și descopere interese comune, să se împrietenească. Ce a ieșit? Ce ne-am dorit și ce ne-a bucurat: interacțiunea, colaborarea, comunicarea, competiția, fair-play-ul, distracția, alergarea, râsetele, provocarea, perseverența, răbdarea, adaptarea, spontaneitatea, munca în echipă,  acceptarea ideii că într-un concurs există doar un loc întâi, și vorbele, și faptele, implicarea directă a opt profesori, care nu sunt membri IMPACT, ajutorul direct a 12 elevi care nu sunt membri ai clubului. Ce s-a câștigat? Dincolo de însemnele palpabile de IMPACT, câștigul adevărat e spiritul de IMPACT, a cărui prezență a fost puternic și vizibil resimțită. Am mai câștigat al cincilea anotimp: al prieteniei și al lipsei de prejudecăți. Ce mai e de făcut? Să continuăm să fim de IMPACT, alături de cei apropiați pe care i-am descoperit astăzi”, spune liderul Gabriela Roșa.

La Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Călăraşi, voluntarii din Clubul IMPACT LTME, coordonați de profesorii Mihaela Felea, Liliana Dăscălița, Mirela Tudone și Daniela Perpelea, au organizat activități menite să aducă împreună elevi de gimnaziu cu elevi de liceu și să-i familiarizeze cu modelul educațional IMPACT (jocuri de cunoaștere de team-building, de creativitate, competiție sau povestiri).

ltme

Proiectul lor s-a numit „O săptămână de IMPACT” și a reunit 32 de membri IMPACT și (aproximativ ) 20 voluntari și 236 de elevi și cadre didactice. „Problema pe care noi am identificat-o constă în lipsa unei viziuni unitare a ceea ce ar trebui să însemne Școala Altfel și lipsa unor activități bine organizate, care să elevi și cadre didactice deopotrivă, într-o proporție echilibrată. Pentru că doar astfel se poate realiza un schimb de experiență benefic de la profesor la elev sau invers”, spune liderul Mihaela Felea. Ce au învățat tinerii? „Impacții au învățat două lecții importante: responsabilitatea față de cei mai mici și ce înseamnă să fii lider, să coordonezi activități de educație nonformală, să interacționezi cu elevi de vârste diferite. Sunt convinsă că nu a fost o experiență ușoară și că, de acum, se vor raporta altfel la felul în care învață sau față de profesorii lor”, adaugă Mihaela Felea.

În afara competiției „Elev de serviciu în folosul comunității”, voluntarii de la Clubul IMPACTIIII de la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu din Cluj-Napoca au pregătit la librăria Cărturești din Iulius Mall o serie de ateliere educaţionale pe tot parcursul Săptămânii Altfel, deschise tuturor liceenilor din oraș. Peste 250 de elevi din licee precum Şincai, Racoviţă, Bălcescu, Brâncuşi, Coşbuc s-au înscris la activităţi de teambuilding pentru a se cunoaşte mai bine; s-au bucurat de quizz-uri pe teme precum legende şi mituri sau istoria cărţilor de joc; au aflat mai multe despre tradiţiile populare în cadrul atelierelor de Arts & Crafts și au pictat împreună trăistuţe cu motive tradiţionale; au învăţat despre bunele maiere şi au testat mersul într-o postură elegantă şi corectă, inclusiv cu o carte pe cap :). „Mi-a făcut plăcere să lucrez cu adolescenți, dar cred că cel mai mult mi-a plăcut să văd cum copiii sunt deschiși la activități, ieșind din zona de confort. Am asimilat experiență și m-am și distrat în același timp”, spune voluntarul IMPACT Carla Moldovan. „Această experiență ne-a ajutat să învățăm cât de important este să fim organizați, să nu ne fie teamă să venim cu idei îndrăznețe, să ne ajutăm unii pe alții”, spune și voluntarul Stanca Onac.

 

Manifest pentru învățare… în Școala Altfel, în comunitate!

E aproape imposibil să nu vă fi întâlnit săptămâna aceasta cu cel puțin un grup de copiii/tineri zumzăind pe trotuar sau în autobuz și urmăriți cu coada ochiului de unu-doi profesori. Astăzi e ultima zi din săptămâna în care elevii învață altfel și în care noi ne reamintim cât de energici, colorați și plini de viață sunt copiii și tinerii!

În Școala Altfel, în limita siguranței elevilor, totul este permis: părinții sau doctorul din localitate ia locul profesorilor la catedră, elevii merg în vizită la fabrica de pâine din cartier, la muzee, în centre comerciale, în biblioteci; fac voluntariat și se implică în comunitate; participă la ateliere artistice, de mediu sau de dezvoltare personală. Un singur lucru nu este permis în Școala Altfel, să uităm de învățare, să vizităm de dragul vizitei, să participăm de dragul participării, să mergem în excursie de dragul excursiei, să confundăm învățarea altfel cu lipsa învățării! Ce înseamnă asta? Înseamnă că indiferent de ceea ce se întâmplă în Școala Altfel, oricât de distractiv sau neobișnuit, e necesar și un moment de REFLECȚIE, când elevii analizează experiența pe care au parcurs-o și extrag morala/lecțiile relevante pentru ei.

Anul acesta, pe parcursul Școlii Altfel, cluburile IMPACT din România au implementat activități de serviciu în folosul comunității. În satul Lunca Cetățuii, comuna Ciurea, Jud. Iași nu există un parc de joacă amenajat pentru copiii de toate vârstele ce locuiesc aici. Satul este unul dezvoltat, are un cartier de blocuri, un număr mare de locuitori dar îi lipsea un parc atractiv amenajat. În timpul săptămânii Școala Altfel, membrii IMPACT și-au propus să reamenajeze vechiul parc astfel încât să cuprindă un spațiu de joacă pentru cei mici și un loc de întâlnire pentru tineri și adulți. Care este legătura dintre acțiunile membrilor IMPACT (au strâns fonduri, au plantat flori, au pictat bănci, au cumpărat ghivece) și învățarea?

Profesorul coordonator din Lunca Cetățuii și-a asumat o sarcină mai grea decât aceea de a-și coordona  elevii să implementeze activități imediate, directe (ex. plantarea florilor), a avut curajul de a-i însoți pe un drum mai lung și mai complex, cel al punerii în practică a unui proiect de învățare prin serviciu în folosul comunității. La sfârșitul acestui drum se vor auzi mărturii precum:

„Înainte nu îmi plăcea să fac proiecte sau să vorbesc sau să mă implic cu oameni care nu erau în grupul de zi cu zi, adică clasă sau familie, eram mai rușinoasă, mai retrasă, dar acum nu am nici o problemă să fac echipă cu ei.” (Extras din studiul Evaluarea proiectului „conectează-te la comunitate!” şi a calităţii programului educaţional impact)

Și totuși ce se întâmplă atât de special în cadrul unui proiect de învățare prin serviciu în folosul comunității? Cheia este modul în care etapele cunoscute ale derulării unui proiect se intercalează cu cele ale unui proces de învățare – putem delimita 5 etape în care elevii și profesorii se completează reciproc :

  1. Investigația/Analiza comunității

Bineînțeles că membrii IMPACT L.C. au avut mai multe idei expuse și argumentate în cadrul unei întâlniri speciale pe această temă, însă necesitatea reamenajării parcului a fost unanim recunoscută de către aceștia, iar după momentul votului nimeni nu a fost surprins de rezultat. (mărturie lider IMPACT Anca Rotariu, Lunca Cetățuii)

  • Copiii/tinerii fac vizite în comunitate, investighează probleme și resurse prin observație, discuții cu membrii comunității și/sau documentare, dezbat descoperirile lor și decid asupra unei probleme pe care își doresc și e realist să o rezolve;
  • Facilitatorii investighează competențele copiilor/tinerilor (ce atitudini au? ce informații au? ce pot să facă?) dar și interesele lor (ce le atrage atenția? ce îi intrigă? ce își doresc? Ce îi motivează să acționeze?).
  1. Planificarea:
  • Copiii/tineri își asumă un scop comun, stabilesc un plan de acțiune, inventariază resursele de care au nevoie, își asumă și distribuie sarcini.
  • Facilitatorii stabilesc împreună cu grupul de copiii/tineri obiective de învățare și se asigură că acestea sunt aliniate cu contextul mai larg în care este folosit proiectul de serviciu în folosul comunității.

 Planul tinerilor noștri din Lunca Cetățuii arăta cam așa (extras din planificarea lor):

Scopul proiectului este amenajarea unui spațiu care să fie deopotrivă spațiu de joacă pentru cei mici și loc de întâlnire pentru tineri și adulți. Obiectivele proiectului:

  1. Obținerea de fonduri pentru a cumpăra materialele necesare prin deschiderea unui târg de materiale confecționate cu tematica lunii Martie. În cadrul târgului vor fi prezentate și oferite spre vânzare obiecte confecționate de copii. Suma strânsă va reprezenta prima cărămidă la temelia visului nostru.
  2. Obținerea de sponsorizări din partea instituțiilor locale.
  3. Angajarea în acest amplu proces de amenajare a unui număr cât mai mare de voluntari din școala, atât elevi, cât și cadre didactice, și membri ai comunității locale.
  1. Acțiunea/Implementarea
  • Copii/tinerii renovează parcul, organizează o excursie educativă, un târg caritabil sau orice alte activități de serviciu în folosul comunității;
  • Facilitatorii se asigură că copii/tinerii sunt în siguranță, îi încurajează să-și urmărească scopul și să depășească posibile obstacole.
  1. Reflecția

Acesta a fost primul nostru proiect complex de anul acesta, pentru membrii nou intrați a fost o adevărată provocare. Însă, toate întâlnirile noastre, toate orele petrecute împreună, toate gogoșile mâncate pe nerăsuflate din lipsă de timp, au meritat cu vârf și îndesat pentru că la sfârșitul zilei de astăzi, când ne-am văzut visurile și planurile duse la bun sfârșit, am fost cei mai fericiți IMPACȚi din România.(mărturie lider IMPACT Anca Rotariu, Lunca Cetățuii)

„Am învățat să relaționez cu colegii, să colaborăm, să realizăm lucruri noi și să ne bucurăm împreună de rezultatul muncii noastre.” (mărturie membru IMPACT, Lunca Cetățuii)

  • Copiii/tinerii discută și evaluează rezultatele acțiunilor lor de serviciu în folosul comunității;
  • Copiii/tinerii analizează și discută sentimentele și emoțiile pe care le-au avut de-a lungul proiectului, momentele critice, descoperirile pe care le-au făcut ei înșiși, ceilalți sau în comunitate, lecțiile pe care le-au învățat, ce vor să schimbe în propriul comportament.
  • Facilitatorii stimulează și catalizează atât evaluarea impactului asupra comunității cât și a lecțiilor învățate de copiii/tineri.
  1. Sărbătorirea și promovarea/Demonstrarea
  • Copiii/tinerii sărbătoresc finalizarea proiectului de serviciu în folosul comunității și promovează rezultatele lor la părinți, colegi și în comunitate;
  • Facilitatorii evaluează și recunosc/recompensează (în sistemul formal prin note) rezultatele de învățare ale copiilor/tinerilor.

(sărbătorire la final de proiect, cluburile IMPACT CTSM, IMPACTIIII, Ciocoholicii)

În proiectele de învățare prin serviciu în folosul comunității copiii/tinerii sunt actorii principali în rezolvarea unei probleme de la nivel local. Pentru a folosi metoda la potențialul său maxim, este important ca deciziile să fie luate în mod democratic, la intersecţia dintre interesele tinerilor şi ale facilitatorilor (profesori, preoţi, asistenţi sociali etc.). Numai așa pot fi obținute rezultate de învățare valoroase precum cele mărturisite de un elev din Brad:

„Munca în echipă. Înainte eu preferam să fac totul singură, pentru că îmi era frică că dacă greșesc îi trag și pe ceilalți după mine și ei o să se supere, dar de când am venit la IMPACT mi-am scos din cap idea asta și m-am gândit că suntem o echipă și am scăpat de lucrul ăsta. Am învățat să colaborez, să lucrez în echipă.” (Extras din studiul Evaluarea proiectului „conectează-te la comunitate!” şi a calităţii programului educaţional impact)

Să ne bucurăm de Școala Altfel și anul viitor, dar să nu uităm de învățare! Proiectul de învățare prin serviciu în folosul comunității e doar un exemplu în care serviciu, învățarea și distracția se împletesc!

Educația – prioritatea tinerilor din România în fața ONU

David Timiș, unul dintre cei doi Delegați de Tineret ai României la ONU, și-a arătat disponibilitatea de a susține și promova inițiativa noastră legată de îmbunătățirea programului Școala Altfel.

DSCN0389

Având experiența studiului peste hotare, David Timiș crede că diferența principală față de sistemul nostru de învățământ este că în vest se pune accentul pe practică, nu pe teorie. „De asemenea, relația profesor-elev este una mult mai echilibrată, aproape aș spune că aceștia sunt pe picior de egalitate”, precizează el. Timiș crede că educația nonformală are potențialul de a revitaliza/întinerii „un sistem care este altfel, destul de <>” și consideră că propunerile făcute de grupul nostru de lucru sunt bune. „Ideea cu laboratorul de experimente îmi place, e cachy. Vă sugerez însă să vedeți ce alte exemple de best practice mai sunt pe această temă – Universitatea Alternativă sau Learnity ar fi două dintre ele”, spune el.

David Timiș precizează, de altfel, că principalele priorități ale tinerilor din România, enunțate în urmă cu două săptămâni la New York, în cadrul lucrărilor Comisiei pentru dezvoltare socială a Adunării Generale ONU, sunt pe educație, implicare civică și angajabilitate. Delegația României, din care a făcut parte pe lângă David Timiș și Anca Agachi, a subliniat necesitatea reducerii discrepanțelor dintre mediile urban și rural în cadrul sistemului de învățământ, importanţa pregătirii educaționale corespunzătoare a tinerilor pentru a face tranziția către piața muncii și nevoia elaborării unor politici publice care să faciliteze accesul tinerilor la locuri de muncă și să încurajeze antreprenoriatul. Tinerii delegați români au adus în discuție necesitatea implicării tinerilor în viața socială și politică prin conectarea lor la agenda locală și internațională și dezvoltarea unei culturi a acțiunii, înțeleasă ca mentalitate activă sau implicare individuală prin voluntariat.

Mai multe despre Comisia a III-a a Adunării Generale ONU puteți citi aici.

David Timis

David Timiș a studiat business și management la Unversity of Glasgow din Marea Britanie și integrare europeană la EM Strasbourg și a primit și două burse de studiu în India și China.

Experiența sa este una globală, având șansa să lucreze sau să facă voluntariat în nu mai puțin de opt țări, în domenii foarte variate, de la ONG-uri precum AIESEC, LSRS și Rotaract, la organizații internaționale precum Consiliul Europei.

În ultimul an a lucrat în industria FMCG pentru două multinaționale, Mars în Marea Britanie și L’Oréal în România.

Susţine-ne şi tu cu o semnătură pentru o Şcoală Altfel mai bună: http://www.petitieonline.com/saptamana_altfel 

Școala Altfel ca „plasă de siguranță pentru sărituri la înălțime”

1965025_10203824536439243_128032304120194952_n

Oana Moșoiu, lector la Universitatea din București – Facultatea de Psihologie și Științele Educației și trainer în diferite contexte de formare, fie a tinerilor și adulților, fie a diferitelor categorii de profesioniști – profesori, formatori, manageri. Activitatea sa profesională este ancorată atât în contextul formal de educație, cât și în cel nonformal, fiind legată de programul de finanțare Tineret/Erasmus+.

Este implicată în demersurile de recunoaștere a învățării dobândite prin voluntariat și în context nonformal și susține 100% demersul nostru pentru îmbunătățirea Școlii Altfel. Argumentele sale, într-un interviu acordat special blogului scoalaltfel.wordpress.ro:

Ce te leagă de Școala Altfel?

Școala Altfel constituie pentru mine unul dintre pilonii de schimbare a modului în care ne raportăm la educația din cadrul școlii – modul tradițional provocat de abordări noi, de activități și metode puse la lucru pentru a înțelege și vedea cu ochiul liber că învățarea are loc și altfel. Este o săptămână-virus introdusă în sistem pentru a porni o schimbare despre ce altceva și cum altfel pot fi învățate lucrurile în contextul școlii, dar și în afara ei, chiar în timpul orarului săptămânal.

Sunt implicată în acest demers încă de la începutul proiectului „Educație nonformală. Tot educație!” al Fundației Noi Orizonturi și am fost alături de FNO încă dinainte, elaborând Raportul de analiză şi recomandări pentru dezvoltarea unei politici publice şi a unei strategii pentru susţinerea educaţiei non formale în sistemul educaţional, care a constituit un pas premergător acestor inițiative. De altfel, fac echipă bună cu FNO în sprijinirea demersurilor lor de inovare a educației și suntem alături deja de mulți ani.

Crezi că în acest moment programul Școala Altfel are potențialul de a schimba în bine sistemul de educație? De ce?

Da, Școala Altfel este – sau poate fi, în varianta sa îmbunătățită – un „buzdugan” aruncat înainte pentru a deschide porțile inovării practicilor didactice din sala de clasă. Prin Școala Altfel se exersează modalități de autonomizare a proceselor din școală – de la luarea deciziilor împreună cu elevii, la organizarea de activități în comun între clase și profesori, organizarea de echipe pentru a implementa diferite activități, la documentarea privind tipuri de activități și metode ce pot fi utilizate în cadrul săptămânii Școala Altfel și altele. În afara limitării privind locul săptămânii Școala Altfel în calendarul anului școlar, există suficientă libertate pentru a face… orice este diferit, altfel, de interes pentru elevi și profesori, o săptămână-laborator, o săptămână de învățare-libertate, o săptămână de nonformal, adică săptămâna în care suntem parteneri în învățare, autonomi și voluntar implicați, elevi și profesori.

Din păcate, a reieșit din diferitele interacțiuni cu elevii și profesorii că lucrurile nu stau așa și că textele normative sunt lecturate în cheia interdicției sau a unor limitări. Pe fondul lipsei de experiență a cadrelor didactice privind învățarea în context nonformal, se resimt multe rezistențe cu privire la utilizarea unor metode noi sau a proiectării unor activități cu adevărat inovative. Școala Altfel a devenit acum o săptămână de excursii, de vizite – bloc la muzee, de participare la olimpiade sau chiar de vacanță/chiul organizat și permis în foarte multe școli. De asemenea, Școala Altfel a devenit o corvoadă pe care și-o asumă un număr limitat de cadre didactice dintr-o școală, apar segrerări între profesorii care se implică și cei care se feresc cu superioritate de așa „decădere”, precum și diferențe în rândul elevilor – olimpicii și ceilalți. În fapt, olimpicii nu participă niciodată la Școala Altfel care este astfel văzută ca o pierdere de timp.

În versiunea propunerii înaintate de FNO prin intermediul acestui proiect, Școala Altfel își împlinește menirea de a constitui un timp pus la dispoziția profesorilor și elevilor pentru a exersa învățarea în moduri diferite, un adevărat laborator de didactică în care profesorii propun, pe marginea unor obiective de învățare, metode noi, mai participative, mai orientate spre elev și de inspirație nonformală (pe numele ei, de inspirație constructivistă și experiențială), iar elevii contribuie și participă cu bucurie și plăcere la experiențele de învățare propuse, trăind ceea ce cu toții ne-am dori să trăiască, de altfel, în fiecare zi la școală: bucuria de a învăța și de a se dezvolta. Prin acest mod revizuit al Școlii Altfel, aceasta nu mai este o săptămână propusă din exterior sistemului, ci devine parte din sistem, o săptămână ca oricare alta din calendarul școlar, doar că modul de a propune învățarea este cu totul inovativ. Și ne dorim ca, în câțiva ani, tot calendarul școlar să fie o veritabilă școală altfel, ceea ce, din nou, observ că foarte mulți dintre noi ne dorim – o întreagă școală cu totul și cu totul altfel. Deci, noi vă propunem să începeți cu această săptămână și apoi să avem 36 de săptămâni altfel de școală.

Ce oportunități crezi că creează Școala Altfel în sistem?

Săptămâna Școala Altfel creează posibilitatea profesorilor de a pune în aplicare ceea ce învață la diferite cursuri de formare continuă, atunci când se plâng că sistemul nu le permite, prin limitările impuse de programă, să experimenteze metode noi, abordări inovative. De asemenea, permite exersarea unor relații profesori-elevi eficiente și mai funcționale, relații pe care, la fel, le deplâng ca fiind formale, impuse de formatul strict al lecțiilor sau de inabilitatea fie a profesorilor, fie a elevilor, de a manifesta empatie, deschidere în comunicare, egalitate în comunicare și nu superioritate-inferioritate, agresiune, impunere și altele despre care tot auzim. Școala Altfel permite școlii să se reinventeze fără a răsturna carul cu reforme în mijlocul curții școlii și spunând – schimbați-vă, și repede! Școala Altfel oferă oportunitatea schimbării bottom-to-top adică de la firul ierbii, că până la urma schimbarea asta implică, om-cu-om, elev-cu-elev… Și cum să ne schimbăm dacă nu încercăm încet-încet, an de an, o metodă nouă, o activitate nouă, o lecție realizată diferit, o atitudine diferită… Eu cred că Școala Altfel este un fel de plasă de siguranță pentru sărituri la înălțime. E un spațiu sigur pentru a exersa diferite viziuni educaționale. Dacă vreți să vedeți un preview al școlii viitorului, practicați cu încredere Școala Altfel, aș spune.

De ce te-ai implicat în acest demers?

Pentru că am încredere în tot ce face FNO, de mai bine de 10 ani, în sistemul educațional din România. Prin Cluburile IMPACT au dovedit că se poate schimba, prin școală, profesori și elevi, modul în care educația schimbă comunitatea. De asemenea, pentru că ni s-au intersectat drumurile și viziunile și promovăm același conținut în discursul privind schimbarea în educație – că se poate, că elementele schimbării sunt acolo, pe teren – profesorii, elevii, directorii, inspectorii. Trebuie doar să găsești cele mai potrivite modalități pentru a-i determina să provoace și să practice schimbarea. A lor în primul rând, și, prin ei, a sistemului.

Sunt convinsă că vom reuși să captăm acele energii transformaționale și vă anunțăm că mai sunt 2 teme pe masa de lucru care așteaptă să vadă lumina campaniilor de susținere!

Dacă şi voi doriţi să contribuiţi la îmbunătăţirea programului Şcoala Altfel împreună cu noi, vă invităm să semnaţi petiţia http://www.petitieonline.com/saptamana_altfel sau să ne susţineţi organizaţional, aderând la lista de adeziune, trimiţându-ne un e-mail la lidia_state@noi-orizonturi.ro.

Cum e acum și ce propunem noi în Școala Altfel

Dacă încă nu ești convins de necesitatea schimbărilor pe care le propunem în Școala Altfel, te invităm să le analizezi comparativ cu ceea ce este reglementat acum de către Ministerul Educației.

Avem nevoie de semnătura ta, așa că te invităm să o lași aici!

Dacă faci parte dintr-o organizație sau instituție care ar vrea să adere la demersul nostru, scrie-ne pe lidia_state@noi-orizonturi.ro.

Împreună facem o Școală Altfel mai bună!

ScoalaAltfel_v2-lung-01

Solomon Marcus despre Federația Educației Românești

„O întrebare fundamentală cu răspuns negativ

Școala este concepută ca o federație de discipline, fiecare mai degrabă o întreprindere pe cont propriu decât una în interacțiune cu celelalte discipline. Fiecare dintre aceste discipline livrează un bagaj de cunoștințe concretizat în programe, manuale și alte instrumente, căutând să amplifice mereu și mereu prestația elevilor. Școala este în primul rând a profesorilor, a inspectorilor, a directorilor, a sindicaliștilor și prea puțin a elevilor. Consiliul Național al Elevilor a publicat în 2015 o broșură cu titlul revoluționar “Azi vorbim noi”, cu critici aspre la adresa rânduielilor actuale, dar temându-se de represalii le-au semnat impersonal: “Elena Buzău”, “Radu Brașov” etc. E cineva printre cei care răspund de școală în România care să totalizeze pretențiile diverselor discipline și să constate discrepanță imensă dintre ceea li se cere elevilor să facă și mult mai puținul ce ar permite menținerea sănătății psiho-somatice a elevilor? Răspunsul este evident negativ. Nevoia protejării sănătății psiho-somatice a copiilor nu e treaba nimănui”.

Tired boy

Copilul tău câte manuale cară zilnic în ghiozdan?

Așa începe articolul „Copiii, sub agresiunea unei scoli care le ignora nevoile si drepturile. Cazul dramatic al clasei a V-a”, publicat de academicianul Solomon Marcus pe contributors.ro.

Din 26 ianuarie și până acum, articolul a fost vizualizat de peste 51.000 de ori și a înregistrat peste 100 de comentarii – majoritatea adevărate pledoarii pentru o școală care să pună pe primul loc școlarul (nevoia lui de învățare) și nu disciplinele, programa și examenele. „Sunt evident un ambasador al Școlii Altfel”, ne-a spus academicianul Solomon Marcus, care în ultimii ani și-a făcut un scop din promovarea unei educații care să respecte drepturile fundamentale ale copilului, inclusiv nevoia lui de a greși și de a eșua pentru a învăța ceva nou. „Copilul are o curiozitate nativă, dar curiozitatea lui operează la întâmplare. El n-are capacitatea de a discrimina direcții interesante de direcții triviale. Rolul educației este să orienteze curiozitatea lui către direcții interesante, nu să ignore această curiozitate și să-i ceară copilului să-și însușească anumite lucruri pornind de la acest imperativ al autorității. Tu ești mic, trebuie să dai crezare adultului când îți spune că trebuie să reții – acest lucru nu funcționează. Când îi ceri unui copil efortul de a acorda atenție unui lucru, el are nevoie ca recompensa pentru acel efort să apară imediat. Ăsta-i modul în care funcționează psihicul lui. Un adult, un om de 30 de poate să înțeleagă că acel lucru îi va folosi mai târziu, dar un copil nu. Ori noi forțăm pe copil să acorde atenție unui lucru numai pe baza autorității. Nu pe baza cerințelor naturale ale psihicului său. Deci nu respectăm nevoile și drepturile funamentale ale copilului. Le călcăm în picioare. De pildă nevoia lui de a greși și de a eșua pentru a învăța ceva nou. Toată educația oficială plasează erorarea și eșecul sub semnul infracțiunii și păcatului. Ceea ce e un fals ordinar. O încălcare a naturii umane”, a declarat Marcus într-un articol publicat de revista Sinteza.

Academicianul crede că rolul școlii nu este de a forma meseriași sau profesioniști în funcție de nevoile pieței muncii, ci de a dezvolta capacitatea de gândire și de acțiune a tinerilor, astfel încât aceștia să poată găsi soluții atunci când niciuna din cunoștințele acumulate nu mai e aplicabilă și să poată da sens vieții lor. „Școala nu poate fi redusă la o întreprindere de prestări de servicii constând în livrarea unor ocupanți de locuri de muncă, locuri al căror profil ar fi suficient să motiveze ce anume trebuie să învețe un școlar. Școala trebuie să dea absolventului sentimentul că viața sa are un sens concretizat într-o armonie între identitatea sa personală și națională și apartenența la cultura europeană și planetară”, mai spune Solomon Marcus în articolul publicat pe contributors.ro.

Născut la 1 martie 1925 la Bacău, matematicianul Solomon Marcus este eruditul clasic, specializat într-un domeniu – în cazul său matematica – dar cu vaste cunoștințe în poetică, lingvistică, semiotică, filosofie sau istoria științei și educației. După absolvirea studiilor liceale în orașul natal, a urmat cursurile Facultății de Matematică de la Universitatea București. A obținut ulterior titlurile științifice de doctor în matematică și doctor docent. După absolvirea facultății, a predat ca profesor la Facultatea de Matematică de la Universitatea București. Profesorul Solomon Marcus este autor a numeroase studii interdisciplinare, cărți ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în științele naturale și sociale etc. A publicat peste 50 de volume în România, cărțile sale fiind traduse în mai multe limbi și aproximativ 400 de articole în reviste științifice sau de specialitate. Opera sa a fost citată de peste 1000 de autori. A devenit membru corespondend al Academiei Române în 1993 și membru titular în 2001.

solomon-marcus - credit Matei Buță