scoli comunitare

Școala, comunitatea și un exercițiu de sinceritate

de Maria Kovacs, Fundația Noi Orizonturi, manager proiect Școli Conectate la Comunitate

Autoevaluarea nu este încă o activitate pe care instituțiile de învățământ din România să o realizeze pentru a-și îmbunătăți activitatea, ca parte a procesului lor de dezvoltare. Școlile înțeleg în prezent limitat scopul și beneficiile acestui tip de evaluare, conform unui studiu publicat recent de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Birocrația – întocmirea de documente sau completarea de formulare pentru conformare la reguli și termene limită impuse de foruri ierarhic superioare – pare să fie caracteristica dominantă a comisiilor de evaluare și asigurare a calității (CEAC). Evaluarea internă este aparent ruptă de realitatea și rostul procesului de dezvoltare instituțională în care ar trebui să fie o piesă fundamentală.

În cel puțin 30 de școli din România, cuprinse în programul Școli conectate la comunitate derulat de Fundația Noi Orizonturi începând cu 2016, lucrurile stau însă altfel. Aceste școli au ales să crească ancorându-se foarte bine în comunitate, armonizându-și eforturile de dezvoltare, gândind și proiectând împreună, întărind legăturile reciproc avantajoase cu diverși factori din comunitate.

Community Schools As Hub logo

Pentru fundamentarea clară a traiectoriei dezvoltării lor, ele au invitat reprezentanți ai unor grupuri și instituții din comunitatea lor cu care au dezbătut – pe bune, nu ținându-le cuvântări într-un limbaj pompos – ce înseamnă să se dezvolte ca școală a comunității și pentru comunitate. Au apelat la aceste grupuri pentru a primi ajutor la realizarea autoevaluării cu ajutorul unui instrument care descrie detaliat trăsăturile esențiale ale unei școli comunitare, pentru a obține o imagine cât mai clară a stadiului de dezvoltare în care se află. Degeaba considerăm noi, oamenii școlii, că școala noastră este un pilon esențial în dezvoltarea comunității, în instruirea generației care va prelua ștafeta pentru a-i asigura creșterea economică armonioasă, sustenabilă și bunăstarea cetățenilor, dacă aspectele esențiale în cursul învățării devin bifarea la timp a unor rubrici din planificarea semestrială, trecerea încă unui rând de note în catalog și completarea la timp a încă unui formular de tip „situația”. Dacă dorim să aflăm ce este important și ce ar trebui să constituie prioritate realmente în educația generației viitoare, avem nevoie să fim conectați permanent la cei pentru care îi creștem – comunitatea. Avem nevoie să împărțim cu ea responsabilitatea pentru succesul sau provocările muncii noastre.

Liderii curajoși ai școlilor comunitare din rețeaua noastră au înțeles că doar astfel își pot proiecta realist și fezabil creșterea în viitorul apropiat. Rezultatele autoevaluărilor realizate împreună cu persoane din comunitate au constituit baza unor strategii creionate împreună (nu vă imaginați un document lung și plictisitor) și a unor acțiuni considerate de importanță strategică pentru dezvoltarea școlii conectate la comunitate. Au rezultat astfel 30 de proiecte care în prezent se află în derulare în 19 județe ale țării, în șase regiuni de dezvoltare, în localități rurale, urbane mici, medii și mari, în școli gimnaziale, licee sau colegii tehnologice, dar și teoretice. Prin aceste proiecte, școlile urmăresc în paralel mai multe obiective, între care creșterea calitativă și cantitativă a implicării părinților (vizată în 13 proiecte), creșterea relevanței învățării pentru a răspunde mai bine nevoilor comunității (vizată în 12 proiecte), schimbarea culturii școlii într-una specifică școlilor comunitare (10 proiecte), creșterea și diversificarea numărului voluntarilor și a acțiunilor de voluntariat derulate de școală (9 proiecte), creșterea gradului de incluziune socială, respectiv îmbunătățirea parteneriatelor (vizate în câte 6 proiecte), sporirea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții oferite de școală (4 proiecte), îmbunătățirea și diversificarea serviciilor oferite comunității (3 proiecte), dezvoltarea comunitară (2 proiecte) și întărirea leadership-ului participativ (1 proiect).

Nu ne-a surprins faptul că, din cele 10 categorii de obiective prezentate mai sus, creșterea implicării părinților se regăsește în cele mai multe proiecte. Nu orice implicare conduce la impactul dorit în ceea ce privește rezultatele școlare ale elevilor, după cum știm  și numeroasele studii care au urmărit impactul implicării părinților în viața școlii. Joyce Epstein (The Johns Hopkins University, SUA), un nume de rezonanță în domeniul cercetării relației dintre școli, părinți și comunitate, probabil una dintre cele mai citate cercetătoare din domeniu, a semnalat, într-o publicație realizată în 2002 împreună cu o echipă de cercetători, că impactul pozitiv al implicării părinților asupra rezultatelor școlare ale elevilor se manifestă la toate ciclurile de învățământ. Experții au concluzionat trei lucruri esențiale (Epstein et al, 2002. School, family and community partnerships: Your handbook for action):

  • Implicarea părinților scade odată cu creșterea vârstei copiilor; printre alte cauze care explică acest lucru s-a identificat lipsa de pricepere a profesorilor în a-i implica pe părinții liceenilor în activități cu sens.
  • Părinții cu un statut socio-economic mai bun tind să fie implicați în viața școlii mai frecvent și în moduri mai pozitive, în timp ce părinții cu un statut mai modest și care se confruntă cu dificultăți economice au contacte limitate cu școala, de regulă legate de rezultatele (nesatisfăcătoare) și comportamentul (neadecvat) ale copiilor lor.
  • Părinții singuri, șomeri, tații și cei care locuiesc departe de școală sunt mai puțin implicați, exceptând situațiile în care școala oferă ocazii de implicare ținând cont de nevoile și circumstanțele de viață ale acestor părinți.

Deși aceste modele au fost observate în toate școlile, fenomenul implicării inegale poate fi depășit dacă școlile dezvoltă programe care caută să implice activ familiile care altminteri nu s-ar oferi să se implice. Un alt studiu a constatat că implicarea părinților are impactul cel mai semnificativ asupra rezultatelor pozitive la învățătură în cazul elevilor care provin din familii cu statut socio-economic scăzut. Implicarea părinților și a comunității în activități care se leagă direct de învățarea elevilor are un efect mai mare asupra rezultatelor școlare decât formele mai generale de implicare (de tipul participării la serbări sau la ședințe cu părinții, de exemplu). Pentru a fi eficiente, formele de implicare trebuie să urmărească îmbunătățirea rezultatelor elevilor și să fie proiectate pentru a implica familiile și elevii în dobândirea unor cunoștințe și abilități specifice.

Un raport din 2003 realizat tot de OCDE a arătat, făcând referire la numeroase alte studii precedente: „Învățarea nu se mai limitează la ceea ce se întâmplă în interiorul zidurilor școlii. Este universal acceptat în țările OECD că – dacă e să fie eficiente – școlile trebuie să aibă relații bune cu comunitatea lor. În societățile care trec prin restructurare economică și socială profundă, rolul școlii trebuie să fie legat direct de schimbările care au loc în jurul ei.” (OECD, 2003, School leaders: challenging roles and impact on teacher and school effectiveness, p. 13)

Ținând cont de faptul că în sistemul de învățământ din România relația școlii cu comunitatea este realmente impusă, nu doar recomandată, că standardele de evaluare externă includ indicatori care vizează implicarea comunității (indicatori care probabil sunt bifați la nivelul de performanță cel mai ridicat), că structurile de conducere ale școlilor sunt gândite pentru a include reprezentanții părinților, ai comunității, ai elevilor, proiectul nostru pare să fie unul aproape inutil. Diferența pe care ne-o dorim în primul rând ține însă de nuanță: noi ne dorim pe bune să facem ceea ce documentele pretind că s-ar face.

Străduința noastră este să capacităm școlile să consulte cât mai mult comunitatea, să o asculte atent, să implice reprezentanții ei într-un mod în care aceștia pot dezbate informat, să negocieze cu responsabilitate sensul schimbărilor propuse și al cuvintelor care, în absența integrității și a coerenței gândurilor exprimate, ne pot face foarte ușor să cădem în propria capcană de a pretinde că la noi la școală tuturor le e bine, că ne-am aliniat la politicile transmise de la forurile ierarhic superioare, că ne dezvoltăm profesional și că deja oricum știm să facem totul perfect.

Școala comunitară este în primul rând un proces de dezvoltare intenționat, chibzuit, imposibil în absența unei autoevaluări oneste. Este asemeni unei călătorii pe un drum fără capăt pe care, pe măsură ce înaintezi, ți se deschid noi și noi orizonturi, pe care le privești cu înțelegeri noi îmbogățite de experiența peisajelor lăsate în urmă. Școala comunitară nu e destinație; ea este o provocare perpetuă de auto-actualizare.

Anunțuri

Școală-familie-comunitate, o relație spre binele elevilor

În România, conceptul de „școală comunitară” este prea puțin cunoscut. Deși, în esență, standardele de evaluare externă prevăd ca școlile să demonstreze practici specifice în ceea ce privește mai ales legătura cu comunitatea și implicarea părinților, calitatea acestora este prea puțin discutată. Încă nu pare clar cum anume contribuie această legătură la progresul de învățare al elevilor sau cum ne poate ajuta să ne asigurăm că elevii realmente învață lucruri relevante și utile la școală; să reducem absenteismul; să combatem abandonul; să-i facem pe elevi să se simtă atrași și atașați de școală; să transformăm părinții în aliați; să co-interesăm școala să fie preocupată de învățarea tuturor membrilor comunității etc.

luncacetatuii-scoalaaltfel-41

În cadrul proiectului Școli conectate la comunitate, Fundația Noi Orizonturi și-a propus să promoveze conceptul de școală comunitară și să identifice practici promițătoare în acest domeniu. Scurta recenzie de mai jos sperăm să contribuie la mai buna înțelegere a acestui concept.

De Cătălina Rentea, coordonator proiect Școli conectate la comunitate

Articolul „Community Schools: What we know and what we need to know” a fost publicat în 2016 pe platforma SAGE (furnizor internațional de conținut inovator, de înaltă calitate, care publică anual peste 1.000 de reviste și 800 de cărți). Studiul realizat de Marieke Heers, de la Swiss Centre of Expertise in the Social Scieces (FORS); Chris Van Klaveren – de la VU University of Amsterdam, Maastricht University, Wim Groot – de la Maastricht University; Henriëtte Maassen van den Brink, de la Maastricht University, University of Amsterdam, explorează conceptul de școala comunitară și analizează rezultate obţinute în școli comunitare (în termeni de performanță școlară, părăsirea timpurie a școlii și comportament riscant) prin prisma a trei factori cheie: cooperarea cu alte instituții, implicarea părinților și activitățile extracurriculare.

Analiza s-a derulat în trei etape:

–  definirea conceptului de școală comunitară, apelând la surse care prezintă un mare grad de încredere și analiza celor trei factori cheie în relație cu rezultatele așteptate în urma implementării lor;

– evaluarea efectelor produse în școala comunitară în relație cu cei trei factori cheie;

– analiza modului prin care școlile comunitare și-au atins scopurile propuse în dorința de a crește performanța școlară, de a scădea rata de părăsire timpurie a școlii sau / și de a reduce incidența cazurilor de comportament riscant în rândul elevilor. Această parte a studiului se bazează pe meta-analiza a 6 studii experimentale sau cvazi-experimentale și 51 de studii empirice (50 de studii conțin date despre SUA, iar 7 conțin date din alte țări).

Din definirea școlii comunitare am reținut câteva idei importante. Școlile comunitare au conștientizat faptul că școlile obișnuite nu pot, de unele singure, să asigure un mediu optim pentru dezvoltarea copiilor și a familiilor din care aceștia fac parte. De aceea, s-au îndreptat spre colaborarea cu organizații externe, implicarea activă a părinților în viața școlii și organizarea de activități extracurriculare.

Cu cât o școală dispune de mai mai multe resurse, organizează diverse activități, implică mai mulți factori, cu atât mai mult este probabil ca acea școală să-și atingă obiectivele (fie prin dezvoltare de noi programe, investiții în dotările școlii, pregătirea personalului etc).

Implicarea părinților este prezentată sub multiple forme, cum ar fi implicarea în diverse activități din școală, vizite la domiciliul familiilor din partea personalului școlii, discuții ce au loc acasă între părinte-elev despre școală și educație, părinți implicați în organizații de părinți și profesori.

Gradul de implicare a părinților diferă în funcție de statutul socio-economic. Părinții cu un statut socio-economic scăzut sau cei din familii considerate marginalizate (din punct de vedere etnic, social, economic, religios, cultural etc.) se implică/sunt implicați mult mai puțin în viața școlară. Acest lucru se întâmplă din cauză că acești părinți sunt percepuți din start ca având un „deficit”. În aceeași măsură, și ei ajung să considere că nu își au locul în viața activă a școlii, pe lângă restul părinților care au statut socio-economic mai ridicat decât al lor. Drept urmare, implicarea lor în procesul educațional poate fi dificilă. Acest lucru poate fi din cauză că părinții se simt intimidați sau au avut experiențe negative legate de orice modalitate de participare școlară. Studiul a constatat că părinții sunt mai mult dispuși să se implice în viața școlara/ să viziteze școala dacă aceasta pune la dispoziție servicii precum cele medicale, psihologice sau asistență socială.

Școlile comunitare creează punți către familiile marginalizate și le privesc ca pe resurse valoroase pentru școală (cultural, lingvistic, religios etc.), și nu ca pe niște „părinți problemă”.

Activitățile extracurriculare sunt percepute a fi de interes și mai mult accesibile elevilor ce provin din familii cu statut socio economic ridicat. Cercetătorii au arătat că în comunitățile cu statut socio economic scăzut există o lipsă a oportunităților de implicare în activități extrașcolare. Cu toate acestea, elevii care provin din familii sărace au o nevoie mai mare de implicare în activități extracurriculare, iar rezultatele implicării lor sunt mult mai observabile, deoarece aceste tipuri de activități sunt generatoare de noi și noi experiențe de învățare, cu impact mai mare și pozitiv asupra vieții și educației acestor elevi, spre deosebire de elevii care provin din familii cu statut economic ridicat, care beneficiază oricum de mai multe experiențe de învățare și acces la programe educative.

În etapele de evaluare și analiză a modului în care prin cele trei acțiuni principale (cooperarea cu alte instituții, implicarea părinților și activitățile extracurriculare) școala comunitara își atinge scopul (creșterea performanței școlare, prevenirea părăsirii timpurii a școlii și a comportamentului riscant) studiul a constatat următoarele:

  1. Cooperarea între școli și alte instituții și servicii externe are o influența pozitivă în ceea ce privește îmbunătățirea performanțelor școlare ale elevilor, scăderea gradului de părăsire timpurie a școlii și reducerea/prevenirea comportamentului deviant. Prin punerea la dispoziția elevilor și familiilor acestora accesul la servicii de sănătate, comportamentul riscant este prevenit în mare măsură. Prin buna colaborare între școală, familii și comunitate elevii nu mai sunt tentați să lipsească de la ore.
  1. Implicarea părinților este un predictor mai bun în ceea ce privește creșterea performanțelor școlare, spre deosebire de statutul socio-economic al familiei. De asemenea, implicarea familiei în contextul de acasă, grija părinților dacă copiii și-au făcut temele, ghidarea copiilor, informarea cu privire la materiile și nivelul la care se află copiii lor, sunt mai importate, dau rezultate mai multe, comparativ cu părinții care își arată implicarea doar prin faptul că vizitează școala sau se informează direct de la școală.

În ceea ce privește relația implicării familiei și reducerea absenteismului, s-a observat că mai mulți elevi tind să fie mult mai implicați în activitățile școlii și să se identifice mai mult cu școala dacă și părinții lor se implică în activitățile școlare.

Grija constantă a părinților asupra activităților în care sunt implicați copiii lor și supravegherea îndeaproape a lor este corelată cu niveluri scăzute de comportamente riscante.

  1. Multe studii arată că implicarea elevilor în activități extracurriculare este asociată puternic și cu creșterea performanțelor școlare, în special pentru elevii din clasele primare. În ceea ce privește scăderea ratei de părăsire timpurie a școlii sau absenteismul, părerile cercetătorilor sunt împărțite – există o asociere pozitivă între cele două, însă asocierea nu se datorează activităților extracurriculare în sine, ci angajamentului pe care elevii îl au pentru școală prin intermediul rețelelor sociale.

Cât despre comportamentul riscant, implicarea în activități extracurriculare îl reduce, prin prisma faptului că acestea îi țin pe elevi ocupați și activi – nu simt nevoia de implicare în activități periculoase, elevii având alte priorități, alte subiecte/activități de interes.

Majoritatea studiilor recenzate au fost realizate pe comunitatea Harlem`s Children Zone (Harlem, New York) și arată o bună corelație între cele trei activități principale  pe care școlile comunitare le dezvoltă pentru a-și atinge obiectivele. Obiectivele principale ale fiecărei școli/comunități participante la studiu au fost creșterea performanțelor școlare, reducere/prevenirea părăsirii timpurii a școlii și reducerea/prevenirea comportamentelor riscante. Conform analizelor făcute, există argumente puternice că implicarea părinților, cooperarea între instituții/comunități/servicii externe și implicarea elevilor în activități extrașcolare sunt elemente cheie de care fiecare școală care își dorește să devină, să se dezvolte ca școală comunitară ar trebui să țină cont și să le vizeze strategic pe termen scurt, mediu și lung.

***

Gândiți-vă la contextul în care în România încercăm să încurajăm dezvoltarea școlilor comunitare. Știind că atragerea părinților din mediile cu statut socio-economic scăzut și combaterea abordării în care acești părinți sunt priviți ca având un „deficit” (a fi o problemă) dau cele mai bune rezultate, ce exemple bune de implicare a părinților cunoașteți în țara noastră?

Dacă nu cunoașteți astfel de exemple, ce demersuri credeți că ar fi fezabile, că ar da roade, mai ales în clasele din ciclul primar, care au o importanță majoră pentru parcursul educațional ulterior al elevilor?

Articolul original se găsește aici: http://journals.sagepub.com/doi/abs/10.3102/0034654315627365

Resurse educaționale experiențiale la distanță de un click

Din anul 2000, Fundația Noi Orizonturi împuternicește copii și tineri să devină cetățeni activi, insuflându-le valori morale precum curajul, perseverența, integritatea, solidaritatea, compasiunea, participarea și ajutându-i să-și dezvolte acele competențe și trăsături de caracter care să-i sprijine să-și atingă maximul lor potențial.

luncacetatuii-scoalaaltfel-58

În tot acești ani, lucrând intens cu școala românească prin intermediul programului IMPACT – care înseamnă cluburi de inițiativă comunitară pentru tineri deschise în școli și coordonate de cadre didactice – am identificat o  serie de provocări ale profesorilor care doresc și pot să fie mai activi, mai implicați în IMPACT sau în orice alte tipuri de activități extra-curriculare. Aceștia sunt încurajați, pe de o parte, să urmărească un curriculum național, dar în același timp să fie suficienți de autonomi, creativi, pregătiți și responsabili în găsirea și folosirea de metode participativ-interactive în procesul educațional, care să suplinească provocările curriculei naționale.

Foarte mulți profesori au motivația bună, bune intenții, dar nu au timp suficient să caute online resurse educaționale pe care să le poată adapta la clasă sau în activități voluntare extracurriculare. Pentru că, chiar dacă cele mai multe școli sunt conectate la internet, asta nu garantează și accesul la resurse educaționale de calitate în limba română – de cele mai multe ori aceste resurse sunt disparate, publicate pe mai multe site-uri, iar găsirea și adaptarea lor la nevoile copiilor și tinerilor presupune timp, adică exact resursa de care profesorii dispun cel mai puțin. Inexistența unui spațiu virtual suficient de structurat și aerisit care sa pună la dispoziție astfel de resurse și care să fie ușor accesibil ne-a determinat să căutăm o soluție, pe care am găsit-o împreună cu Telekom, care ne-a sprijinit să deschidem tuturor profesorilor din România baza noastră de resurse educaționale experiențiale.

Baza de resurse educaționale experiențiale este disponibilă aici.

Organizate pe domenii de învățare (Cetățenie Activă, Angajabilitate, Antreprenoriat social, Leadership, Dezvoltarea caracterului); pe categorii de vârstă (între 10-13 ani, 14-19 ani și peste 20 de ani); în funcție de resursele necesare pentru realizarea activității (minime sau fără resurse) aceste activități ating:

  • peste 26 de tematici între care Managementul timpului, Luarea deciziilor, A învăța să înveți, Comunicare, Diversitate, Muncă în echipă, Umanitate, Înțelepciune
  • 6 din cele 8 competențe europene: matematice, comunicare în limba maternă, exprimare culturală, a învăța să înveți, civice și sociale, antreprenoriale
  • 18 trăsături de caracter între care: discernământ, perseverență, viziune&perspectivă, creativitate, autocontrol, curiozitate, curaj, tenacitate, spirit cetățenesc, bunătate, iubire, inteligență socială, recunoștință etc

Însumate, aceste activități acoperă peste 92 de ore de învățare sau 15 zile de activități experiențiale altfel.

Prin accesul oferit facilitatorilor de învățare experiențială (cei mai mulți profesori) la această bază de resurse educaționale sperăm ca:

  • Profesorii să devină mai motivați să investească în calitatea actului educațional
  • Educația experențială să fie tot mai mult folosită în școli
  • Să crească numărul profesorilor care realizează activități de calitate în Școala Altfel, dar și gradul de recunoaștere în context formal a învățării experențiale
  • Să se dezvolte competențele digitale ale profesorilor dar și motivația lor de a lucra cu instrumente online
  • Să crească nivelul de încredere a profesorilor în capacitățile lor de educatori
  • Copii și tinerii să fie mai entuziasmați de învățare dar și mai conștienți de propriul proces de învățare
  • Să crească performanța în învățare a copiilor și tinerilor
  • Să crească nivelul de încredere al părinților în sistemul educațional din România

 Text de Maria Butyka, manager de proiect 

Prima întâlnire a viitoarelor școli comunitare și argumentul din Limba, județul Alba

60 de directori și reprezentanți ai consiliului de administrație din 30 de școli se întâlnesc în perioada 22-24 septembrie la Cluj, pentru a-și împărtăși experiența legată de conectarea școlilor și a comunităților, pentru a discuta despre valorile și managementului unei școli comunitare și pentru a învăța cum să identifice resurse folositoare în comunitate și cum să atragă suport pentru școlile lor.
Cele 30 de școli sunt din județele Arad, Cluj, Timișoara, Caraș-Severin, Hunedoara, Maramureș, Bistrița Năsăud, Harghita, Brașov, Dâmbovița, Bacău, Călărași, Constanța, Tulcea, Galați, Iași, Suceava și Neamț, plus municipiul București și au fost selectate dintr-un total de peste 80 de școli care au aplicat pentru proiectul „Școli conectate la comunitate” al Fundației Noi Orizonturi, care își propune să pună la punct prima rețea de școli comunitare din România.
De ce este importantă această inițiativă? Pentru că vrem să redăm școala comunității în care funcționează; să-i facem pe tineri să respecte trecutul și prezentul oamenilor în mijlocul cărora trăiesc și să-și croiască viitorul astfel încât să se potrivească și acolo, în locul în care s-au născut.
Credeți că este imposibil? Am găsit recent un articol care arată nu doar că se poate, ci că este chiar necesar:
„Un sat din Alba cu 150 de suflete a ajuns un exemplu despre modul în care o mică comunitate se gospodăreşte singură. Sătenii au format o asociaţie cu ajutorul căreia organizează evenimentele de suflet ale localităţii, îi ajută pe semenii care au nevoie şi chiar realizează mici investiţii necesare pentru bunul mers al comunităţii (…).
646x404
Odată cu trecerea anilor, asociaţia şi satul s-au dezvoltat şi au înfiinţat noi activităţi recreative care sunt organizate în fiecare an: concursul de pescuit, ziua pricolicilor („pricolicii” este termenul prin care se defineau „limbenii” din timpuri mult mai vechi, un fel de eternizare a faptului că se trag direct din vechii daci), petrecerea în căminul cultural a revelionului, a zilelor onomastice, hodăiţa (alungarea spiritelor rele prin aprinderea de focuri pe câmp la sfârşitul iernii), borbolatiţa, colindatul în ajunul Crăciunului şi multe altele. Din activitatea asociaţiei nu lipseşte nici şcoala, care are un rol foarte important în comunitate. În fiecare an, în cadrul activităţilor din săptămâna Şcoala Altfel, elevii desfăşoară muncă de cercetare pentru a cunoaşte istoria şi tradiţiile satului”.
Citiți mai mult aici.
Revenind la trainingul organizat de Fundația Noi Orizonturi la Cluj, acesta va fi condus de Chris Jones, directorul executiv al International Centre of Excellence for Community Schools, asistată de facilitatori locali care vor lucra ulterior cu școlile.
La întâlnire vor participa și Serban Iosifescu, președintele Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar și Simona-David Crisbasanu, coordonatorul proiectului Educație prin coaching și co-fondator al Coaliției pentru Educație.
Mai multe despre proiectul „Școli conectate la comunitate” găsiți aici.

Școală și incluziune – fiecare copil contează!

de Maria Kovacs, manager proiect Școli Conectate la Comunitate

Mă gândesc  la câteva școli (dintr-o localitate din România) unde, cu participarea unor organizații neguvernamentale și – într-o anumită măsură – a direcției de asistență socială, s-au făcut eforturi foarte mari pentru a integra un număr relativ mic de copii (circa 10), de vârstă școlară mică, proveniți din familii extrem de sărace, marginalizate din toate punctele de vedere imaginabile. În acest proces erau implicate multe persoane – fiecare cu un rol mai mult sau mai puțin clar în sprijinirea participării școlare și a învățării copiilor în cauză. Nu e de mirare că deseori apăreau sincope în colaborarea lor. Au existat succese – poate mărunte – percepute ca atare la diferite momente ale acestui proces anevoios de către adulții implicați. Din perspectiva altora, însă, pe un alt orizont de timp, procesul – suspendat parțial – s-a soldat cu eșec (la această oră un număr mult mai mic de copii se află în continuare în acele școli, deși, după câte se știe, ei merg în continuare la școală). Ce putem învăța din experiența percepțiilor diferite și a provocărilor cărora le-au făcut față părțile implicate?

Este foarte evident că un proces de incluziune socială a putut demara doar în condițiile în care conducerile școlilor respective erau extrem de dedicate cauzei și perseverente, pregătite de acțiune pe mai multe planuri, neclintite în crezul că în joc este viitorul unor copii. Pentru directori, procesul prin care au trecut a fost ocazie de învățare despre conlucrarea cu profesorii din propriile școli (deseori cea mai grea lecție), colaborarea cu organizații neguvernamentale (intențiile bune și deschiderea nu sunt suficiente), cu inspectoratul școlar (un hățiș de proceduri – nu neapărat eficiente – și asumarea limitată); comunicarea cu părinții (atât ai copiilor integrați, cât și ai copiilor din clasele în care se încerca integrarea lor); facilitarea comunicării între toate părțile implicate și … lista ar putea continua. Directorii s-au simțit provocați până la maxim, deseori singuri în încăpățânarea de a pune pe primul plan copiii – copiii tuturor părinților. Profesorii s-au simțit supraîncărcați de așteptările față de performanța lor didactică – atâția copii diferiți, necesitând atât de multă individualizare a învățării pentru a acomoda nevoile fiecăruia. Părinții s-au simțit nedreptățiți – diferite categorii de părinți din diferite motive. ONG-urile frecvent s-au simțit copleșite de situație.

Cauza incluziunii sociale într-o școală este demnă de toate eforturile necesare pentru depășirea acestor sentimente. Convingerea fermă că fiecare copil contează, că aceeași măsură nu se potrivește pentru toți, că doar comunicând și conlucrând constructiv, armonizându-ne eforturile putem depăși barierele din calea incluziunii ne oferă firul roșu pe parcurs. Performanța unei școli publice ar trebui să fie măsurată prin capacitatea sa de a șterge diferențele care rezultă din situația socio-economică a familiilor copiilor.

postare 1 iul

Fundația Noi Orizonturi dorește să vină în sprijinul școlilor comunitare care se angajează pe calea incluziunii sociale. Pentru a vă informa despre proiectul Școli conectate la comunitate, în care promovăm incluziunea socială, vă invităm să accesați pagina web a Fundației Noi Orizonturi.

Școală pentru toți cei care au nevoie de ea

„Am aflat că tații a cinci copii din școala noastră urmează să plece la lucru în Irlanda. Unul e chiar fost elev și parcă îmi amintesc că la școală a învățat franceza, ca primă limbă străină, nu engleza. Oare cum se descurcă cu engleza? Am putea să le oferim acestor persoane ajutor cu exersarea limbii engleze,” spune directorul școlii profesoarei de limba engleză. „Doamna Ionescu a primit un calculator de la fiica ei, ca să poată ține legătura mai ușor, prin Internet, să îi trimită poze, să o vadă pe nepoțica ei, pe care nu o poate vizita uşor. Nu prea se descurcă și m-a întrebat dacă aș putea să îi recomand un elev de la gimnaziu sau de la liceu care să o ajute. Tu pe cine ai recomanda?”, îl întreabă diriginta clasei a 8-a pe profesorul de tehnologia informației.

Școala comunitară oferă servicii educaționale pentru copii, tineri și adulți din comunitate, utilizând informații din diferite surse, pentru a identifica nevoile lor de învățare și interesele lor de dezvoltare personală și încurajând învățarea intergenerațională. De asemenea, școala mediază între diverși ofertanți de servicii educaționale, de exemplu, între o organizație care oferă activități de tipul cercurilor de lectură și  scriere creativă și persoanele din școală interesate să participe la astfel de activități în timpul vacanței sau după ore. Școala apreciază contribuția altor organizații la învățarea copiilor și a adulților și, pe cât posibil, stabilește legături între aceste activități de învățare și programa școlară.

postare 29 iun

Fundația Noi Orizonturi apreciază școlile care oferă sau mediază ofertarea de servicii educaționale de calitate. FNO colaborează cu școli care mediază învățarea copiilor și tinerilor prin cluburile sale IMPACT, precum și în alte inițiative. Pentru a vă informa despre proiectul FNO Școli conectate la comunitate, în care vrem să identificăm împreună și să ne conectăm și cu alte organizații care facilitează învățarea copiilor, tinerilor și adulților în comunitățile deservite de școlile comunitare, vă invităm să accesați pagina web a Fundației Noi Orizonturi.

 

Școli comunitare în sprijinul dezvoltării sustenabile a comunității

Dezvoltarea comunitară este un proces ce reunește membrii comunității care acționează împreună și generează soluții la problemele identificate în comun. Bunăstarea comunității – din punct de vedere economic, social, cultural sau al stării mediului înconjurător – este deseori rezultanta unor astfel de acțiuni inițiate de cetățeni pro-activi care colaborează la „nivelul ierbii”. Poate că materializarea acțiunilor sunt lucrări de curățire a albiei râului care inundă repetat porțiuni din localitate, sau clădirea unei stații de autobuz acoperite astfel încât atunci când plouă, oamenii – inclusiv elevii navetiști – să nu aștepte autobuzul în ploaie, sau inițierea unei întreprinderi sociale sau repararea unor clădiri de interes public sau o pagină web de promovare a agroturismului local. Oricare să fie amploarea acțiunilor, procesul participativ este esențial pentru prioritizarea cât mai bună a problemelor de rezolvat și identificarea, precum și implementarea în comun a unor soluții sustenabile.

Într-o școală comunitară, o sală de clasă se poate transforma, după cursuri, în spațiul care găzduiește întâlniri ale membrilor comunității. Profesorii și elevii pot participa la toate procesele (de consultare, de decizie, de proiectare, de implementare) mai ales în cazul în care școala este afectată direct. Școala poate ajuta oamenii din localitate să se pregătească pentru a participa constructiv la ședințele grupului de inițiativă – de exemplu, prin oferirea unor formări specifice de dezvoltare a deprinderilor de ascultare activă. Video proiectorul școlii poate fi folosit pentru a derula mai eficient întâlnirea grupului de acțiune locală. Proiectele sau planurile de acțiune ale asociației comunitare pot fi tehnoredactate de elevi care folosesc cu ușurință calculatorul. Pagina web sau pliantul de promovare a agroturismului în localitate pot fi traduse în limbi de circulație internațională la lecțiile de limbă străină, cu implicarea elevilor.

postae luni 27 iun

O școală care este dedicată bunăstării comunității sale va găsi, cu certitudine, modalitatea de a-și aduce contribuția la dezvoltarea ei. Pentru a vă informa despre proiectul „Școli conectate la comunitate”, prin care promovăm participarea școlilor la dezvoltarea comunității, vă invităm să accesați pagina web a Fundației Noi Orizonturi.

 

Învățarea ca valoare – valoarea învățării

La nivel proverbial știm că omul, cât trăiește, învață. Este însă posibil să transpunem acest dicton, conștient, în realitate? Inițiativa Fundației Noi Orizonturi de a facilita conectarea mai bună a școlilor cu comunitățile lor este realmente o invitație la învățare: învățare prin cooperare, pe parcursul întregii vieți, a fiecăruia dintre cei care participă la „viața” comunității, în sens mai îngust sau mai larg. Asta pentru că noi credem în valoarea și în relevanța învățării pentru calitatea vieții fiecărui individ, pe de o parte, și a grupurilor de indivizi, pe de altă parte.

24 iun refacut

Învățarea este un proces social. Învățăm interacționând cu mediul, comunicând, negociind sensuri cu alte persoane, direct sau mediat. Ni se pare justificat, dezirabil, ca părintele să întrebe copilul ajuns acasă de la școală: „Ce ai învățat azi?”. La fel de justificată ar fi și întrebarea adresată adultului ajuns acasă de la fermă, de la o ședință sau de la cumpărături: „Ce ai învățat azi?”. Cu alte cuvinte, ce ai observat (nou), ce conexiuni noi s-au făcut în mintea ta (de care ai devenit conștient) ca urmare a expunerii la mediul în care ai fost? Ce vei face mai bine, mai ușor, mai profitabil, mai eficient cu o proximă ocazie ca urmare a celor „învățate” azi?

Învățarea nu se măsoară în punctaje pe care le obținem la lucrări de control, la examene naționale sau la teste de aptitudini. Învățarea autentică s-ar putea măsura în gradul de încredere pe care îl avem în claritatea unei reprezentări mintale pe care ne-am creat-o despre o idee, un proces, un fenomen. Conectarea indivizilor în procesul de învățare înseamnă că ne ajutăm reciproc să percepem ideile, procesele, fenomenele cu același grad de acuitate.

În Școli conectate la comunitate, încurajăm învățarea care ne împlinește ca persoane gânditoare, responsabile, persoane cărora le pasă, persoane care înțeleg mai bine mai multe conexiuni, persoane care conștientizează, împreună, cât mai multe implicații ale acțiunilor lor, care cred că – prin puterea acțiunilor lor negociate și armonizate – pot să își facă viața mai bună și care acționează pe baza acestui crez.

Pentru a afla cum vă puteți alătura acestui proces de învățare autentică, pe tot parcursul vieții, vă invităm să accesați site-ul Fundației Noi Orizonturi  și să ne semnalați interesul vostru până în 3 iulie 2016.

Școli conectate la comunitate: voluntariat pe bune

de Maria Kovacs, manager proiect Școli conectate la comunitate, lansat în această vară de Fundația Noi Orizonturi

Generațiile crescute în anii ‘70-80 probabil că vor rezona mai ușor cu ideile de mai jos. Vă amintiți cu siguranță cum noi, la școală și la facultate, făceam voluntariat obligatoriu. Puteam folosi această sintagmă pentru a exemplifica ce este un oximoron, dar, în rest, eu una nu chiar înțelegeam de ce, cu ce scop făceam ceea ce făceam. Ce cauză serveam … Niciunul dintre profesorii mei, nici la școala generală, nici la liceu (pedagogic sau industrial), nici la facultate – nu a dat vreun sens lucrurilor pe care le făceam – în contul timpului liber sau în contul cursurilor. Doar că, fără doar și poate, trebuiau făcute … Lucrurile drăguțe care mi-au rămas în amintire sunt adunatul diverselor fructe de pădure (care – cu toate că aveam „normă”, era distractiv până la un punct), culesul frunzelor de dud pentru viermii de mătase (ca norocul, era un dud în curtea vecinei), culesul de cireșe (ne lăsau să mâncăm cât voiam). Culesul porumbului, sortarea cartofilor nu mai erau atât de distractive.

Un episod de voluntariat deosebit de kafkian s-a întâmplat când ni s-a cerut să aducem la cantina  liceului (pedagogic, dintr-o localitate din vestul țării) doi iepuri de câmp vii. O sarcină, prin excelență, provocatoare. Nu știu dacă așteptarea realistă a celor care au gândit-o a fost ca noi, adolescenții, să prindem iepurii. Nu știu nici dacă rostul exercițiului ar fi fost să scăpăm horticultura de acțiunile distructive ale iepurilor de câmp sau să asigurăm necesarul de proteine pentru cei care mâncau la cantină – poate ambele combinate – însă știu că drumul cu cei doi iepurași (de care au făcut rost părinții mei de la un unchi gospodar, pentru că sfârșitul de săptămână petrecut acasă – o dată la circa 3 luni – era mult prea valoros ca să mă pornesc în căutare de iepuri de câmp) cu personalul, de acasă până la orașul din vestul țării, timp de circa cinci ore, mi s-a părut fără de capăt. Sărmanii scoteau sunete care atrăgeau atenția celorlalți călători. Mă jenam de ei – oare ce or fi gândit? – și în același timp mă gândeam cu groază că s-ar putea ca ghemotoacele pufoase să moară înainte să ajung la destinație. Nu mi-e ușor să asociez aceste amintiri cu voluntariatul. Mai degrabă cu supunerea oarbă de teama consecințelor.

Înțeleg că unora – date fiind și aceste experiențe – ne poate fi mai greu să apreciem voluntariatul ca experiența împlinitoare de a contribui la o cauză în care credem.

Generațiile tinere de azi însă cunosc adevăratul sens al cuvântului „voluntariat”. Știu să își aleagă și cauzele la care sunt înclinați să contribuie voluntar. Tot mai multe școli și organizații încurajează și promovează voluntariatul, inclusiv ca un mijloc de învățare, de dobândire a unor experiențe valoroase. Cu sens.

Școala comunitară pe care dorim să o dezvoltăm împreună se definește prin încurajarea și facilitarea voluntariatului eficient, prin pregătirea oferită voluntarilor, prin facilitarea unor inițiative care implică voluntariat din partea elevilor, dar și a părinților, a profesorilor. Pentru binele unor cauze în care școala crede. În beneficiul învățării din experiența directă a unor acțiuni.

22 iun refacut

La fel ca în alte proiecte pe care le desfășoară, în Școli conectate la comunitate, Fundația Noi Orizonturi promovează voluntariatul. Pentru a vă informa despre cum puteți să încurajați și voi voluntariatul în cadrul școlilor comunitare, alăturându-vă inițiativei noastre, vă invităm să accesați pagina web a Fundației Noi Orizonturi.

Părinții – partenerul nr. 1 al școlii

„Părinții nici măcar nu-și trimit copiii la școală!”, „Părinților nu le pasă ce fac copiii la școală, nici măcar nu vin la ședințe!”, „Părinții vor doar note bune!”, „Părinții au doar pretenții de la noi, dar nu ne ajută cu nimic!”, „Părinții ne amenință cu reclamații!”. Auzim multe astfel de critici la adresa părinților. Toate sunt expresii ale nemulțumirilor profesorilor sau directorilor care nu reușesc să se situeze pe aceeași lungime de undă cu părinții, care asistă neputincioși la eșecurile unor elevi și – în disperare – blamează părinții acestora.

În folosul învățării și dezvoltării copiilor, este nevoie de multă răbdare și deschidere să găsim modalitatea potrivită de comunicare și colaborare cu părinții. Aceștia s-ar putea să nu înțeleagă imediat limbajul în care le vorbim; s-ar putea să nu fie disponibili când dorim noi să-i întâlnim sau pentru activitățile pe care noi le propunem; s-ar putea să ajungă la o întâlnire organizată la școală obosiți, adresându-ne mesaje formulate într-o manieră pe care noi – cei ai școlii – nu le înțelegem imediat. Cu toate acestea, știm că părinții sunt experții în materie când ne vorbesc despre copiii lor, despre ambițiile lor exprimate acasă, dar poate că nu și la școală, despre felul în care își petrec ziua în afara școlii, despre bucuriile lor, despre supărările lor … Părinții ne dau în grijă ce au ei cel mai de preț. Trebuie să onorăm această încredere cu care ne investesc a priori.

În școlile autentic conectate la comunitate, părinții, familiile elevilor sunt primii parteneri ai școlii. De fapt, părinții sunt întotdeauna primii profesori ai copiilor lor – deseori fără să fie conștienți de acest lucru. Fără ca părinții să ne încredințeze parte din educația copiilor lor, școala nu și-ar avea rostul. La fel, este lipsit de sens ca părțile atât de mult implicate în educația copiilor – părinții și școala – să transmită mesaje contradictorii acestora.

20 iun refacut

Pentru a armoniza mesajele școlii și ale părinților, școala comunitară invită părinții să afle despre oferta educațională a școlii și să își exprime punctul de vedere propriu despre această ofertă, să învețe cum pot să își sprijine copiii mai eficient și cum îi poate ajuta școala în cultivarea talentelor copiilor. Părinții sunt sprijiniți să se implice în procesul de învățare, să contribuie cu experiențele și expertiza lor în cadrul unui parteneriat funcțional, prin care aceștia devin promotori ai educației de calitate pentru toți.

Iată argumentul unui părinte în favoarea școlii comunitare: „Îmi doresc ca școala la care învață copilul meu să fie una comunitară deoarece acest lucru oferă mai multe posibilități de dezvoltare, pe foarte multe planuri, copilului meu: învață să fie activ, să fie voluntar, să accepte diversitatea, să-i ajute pe cei din jur.”

În proiectul Școli conectate la comunitate, Fundația Noi Orizonturi sprijină școlile comunitare în vederea stabilirii unor parteneriate funcționale, constructive cu părinții. Pentru a vă informa despre cum puteți să beneficiați de inițiativa noastră, vă invităm să accesați pagina web a Fundației Noi Orizonturi