serviciu în folosul comunității

Școala trebuie să fie cât mai maleabilă

Text de Alice Teodorescu, colaborator-povestitor pentru Fundația Noi Orizonturi

Cristina Hangea a ajuns profesor dintr-o întâmplare. A terminat Facultatea de Litere, Limbi Moderne Aplicate, pregătindu-se pentru meseria de traducător, însă a primit o ofertă de a fi profesor de limba engleză și de atunci predă cu drag și grijă pentru copii.

”În orice comunitate există o nevoie, și în mediul rural și în cel urban, dar la cei din mediul rural totuși nevoia e mai mare. Am avut șansa să experimentez, am început cu orașul, apoi m-am titularizat în mediul rural.”, iar acum predă la Școala Gimnazială Dumitrița din jud. Bistrița. ”Lucrez cu elevi buni, la minte și la suflet, plini de energie, dornici de comunicare și afirmare, dar cu posibilități reduse de implicare în activități care să îi ajute în procesul de „transformare” în adulți responsabili, încrezători în sine, determinați.”, adaugă ea. De aceea, crede în puterea școlii și a proiectelor, a înființat un club IMPACT și un ONG – Tineri pentru Comunitate.

Proiect Scoala ca un loc de joaca

Elevi implicați în #ServiceLearning

Se descrie în 3 cuvinte astfel: Curioasă. Prietenoasă. Responsabilă. Și spune despre școală că ”trebuie să fie cât mai maleabilă”. Crede că școala românească încă produce elite și că există mulți profesori care vor să se adapteze și să transmită informații ”astfel încât copiilor să le fie ușor de receptat”, de aceea crede în îmbinarea ”metodelor formale cu cele non-formale” pentru a forma deprinderi, pentru a-i învăța pe copii să își ia facă propriile alegeri.

Deși nu locuiește în satul în care predă, pentru că îi place să se implice și să facă multe pentru elevii ei, creează proiecte alături de elevi și își dorește să îi pregătească pentru viață: ”Poate nu întotdeauna poți să pregătești elite în disciplina ta, dar nu numai la asta se rezumă formarea elevilor, ci și la formarea personală, la creație și dezvoltare personală. Practic nu îți dai seama neapărat în cadrul proiectului, îți dai seama după aceea ce ai facut si mai vrei să faci. Tot timpul sunt tineri dupa proiect care te întreabă „ce mai facem, când mai facem?”.

Așa începe și povestea proiectului Colțul de creativitate și timp liber desfășurat în perioada martie-iunie 2017, care a avut scopul de a dezvolta un spațiu de creativitate și timp liber pentru 50 de elevi ai claselor V-VIII de la Școala Gimnazială Dumitrița. ”Nevoia acestui proiect a fost identificată de membrii Clubului Impact Micii Voluntari Dumitrița prin metode non-formale precum brainstorming, harta comunității sau arborele problemei. Mai precis, aceștia au identificat că, la nivelul școlii, elevii nu aveau un spațiu de petrecere a pauzelor, de organizare a unor evenimente educative sau culturale în aer liber și de stimulare a creativității. Exista o curte a școlii destul de mare, însă aceasta era adesea spațiul de depozitare al lemnelor pentru foc.” Mai mult decât atât, curtea avea doar două bănci pe care, adesea, copiii se certau, deși și-ar fi dorit să poată sta la povești, să se bucure cu adevărat de pauze. De aceea, și-au propus re-amenajarea spațiului prin curățarea lui, crearea unei zone destinate colțului de creativitate și timp liber prin amplasarea de cauciucuri pictate și realizarea de bănci și mese din lemn.

20171020_132103

Colțul de creativitate și timp liber

Încă de la începutul proiectului, Cristina Hangea și-a propus să fie facilitator și să îi lase pe elevi să își asume responsabilitatea: ”Ne-am organizat rapid și eficient în mai multe echipe cu diferite sarcini: echipa responsabilă de comunicarea cu autoritățile locale, echipa de cumpărături, echipa responsabilă cu evenimentele caritabile, etc. și am dat start activităților. După ce am stabilit obiectivele și ne-am împărțit, am fost lângă fiecare dintre ei și am observat schimbări, în sensul că deveneau mai responsabili, iar unii care în clasă nu prea se înțelegeau, au început să lucreze în echipă și au văzut că pot să comunice și să fie diferiți decât la clasă. La alții am observat inițiativa, veneau ei cu idei și propuneri, sugestii noi ca să putem face lucrurile să fie cât mai bine. Mulți voiau sa îi implice și pe alții, să aducă colegi din afara clubului, ceea ce au și făcut. Au înțeles că fac asta pentru ei, nu pentru note, că este ceva care le ramane lor, așa că au fost diferiți față de cum sunt la ore”.

Tot elevii au fost cei care au mobilizat comunitatea: și-au convins părinții să le dea unelte de lucru (bormașini, roabe etc.), au organizat un Târg de Prăjituri de Dragobete pentru a strânge fondurile necesare și și-au implicat bunicii cu gătitul de bunătăți, au făcut un spectacol – Talente de Primăvară – în parteneriat cu Primăria, care le-a oferit spațiu, și Școala Gimnazială Pietriș, Liceul Tehnologic Sfânta Maria și Asociația Tineri pentru Comunitate Bistrița, tot pentru strângere de fonduri, ba chiar i-au convins pe oameni să doneze cauciucuri, flori și alte lucruri necesare parcului.

”A urmat apoi partea cea mai plăcută a proiectului, în care membrii Clubului Impact Micii Voluntari Dumitrița au lucrat cot la cot alături de alți elevi din școală, profesori și părinți pentru a amenaja colțul de creativitate și timp liber în curtea școlii lor: au pictat, au plantat flori, s-au distrat, au învățat. Și…credeți că ne-am oprit aici? Nici pomeneală! Spațiul amenajat cu atâta drag, a reprezentat locul de desfășurare a unor ore de limba engleză, franceză, muzică, desen, în zilele însorite din mai-iunie 2017, precum și a unor activități non-formale precum întâlnirile de club, activități din cadrul Săptămâna Școala Altfel, Ziua Copilului. A reprezentat de fapt locul în care am realizat, noi, cei implicați în proiect, că învățarea se produce și în afara pereților sălii de clasă.” De altfel, spațiul este în continuare folosit pentru ore, dar și pentru alte activități creative.

Proces de învățare și transformare continuă

Bineînțeles că au fost momente și momente în cadrul proiectului, așa că procesul de reflecție și evaluare era parte din activitate:  ”Purtam discuții despre ce a fost bine și ce nu, scriau pe post-it-uri sau mai jucam Jenga și extrageau din turnuleț câte o piesă și spuneau ce a fost sau nu a fost bun la o activitate, făceau ei propuneri și analizam și modul în care au lucrat echipele, ce ar face mai bine pe viitor. Au fost tot felul de discuții, încercam să ne ascultăm unii pe ceilalți, să ajungem la un compromis și să mergem mai departe cu activitățile, să nu rămânem blocați din cauza unor certuri. Practic astea au fost problemele în cadrul proiectului, iar cei care erau mai motivați incercau sa îi motiveze și pe ceilalți.”

Poveste Cristina Hangea

Amenajări și voie bună la Dumitrița

În cele din urmă, au reușit să amenajeze spațiul și au descoperit câte s-au schimbat: ”Fiind o școală mică, în jur de 100 și ceva de elevi, cu toții ne implicăm în proiecte și mai ales în acest proiect toți ne-au ajutat, dintr-a V-a pana în a VIII-a, fiecare a făcut câte ceva. Fără doar și poate, am învățat cu toții o mulțime de lucruri pe care le putem aplica atât în viața de zi cu zi, cât și la clasă.”

Iar când vorbim de competențe dezvoltate, care le vor folosi în continuare, Cristina subliniază: ”Mai precis, elevii au dezvoltat abilități de comunicare, argumentare, negociere, ceea ce a fost confirmat și de profesoara de limba română, aceasta menționând că unii elevi au mai mult curaj de a răspunde la oră și își argumentează mai structurat răspunsurile. Apoi, elevii au dezvoltat abilitatea de a realiza calcule matematice, fiind nevoiți să calculeze bugetul proiectului, banii colectați la evenimentele caritabile, să facă adunări, scăderi, înmulțiri, împărțiri.  Au mai fost dezvoltate competențe în domeniul educației plastice privind combinarea culorilor la pictarea cauciucurilor, astfel încât acestea să aibă un aspect plăcut. Pe lângă aceste competențe vizate de programele școlare la disciplinele limba română, matematică, educație plastică, au fost dezvoltate atitudini (responsabilitate, atenție la detalii, implicare),valori (creativitate, curaj, curiozitate, perseverență, iubire, bunătate, echitate, recunoștință, speranță, umor) și abilități (munca în echipă, comunicare, negociere, organizare) necesare pentru o bună derulare a procesului de predare-învățare, indiferent de disciplină și programă școlară. Și este important de menționat că acestea nu au fost dezvoltate doar de către elevi ci și de către profesorul coodornator, în speță, eu, Cristina Hangea, care pot mărturisi că am devenit mai apropiată de elevii mei, comunic mai ușor cu ei, reușesc să transmit mai eficient informații la orele de limba engleză, mă organizez mult mai bine și mai rapid în condiții de stres și sunt mult mai degajată în timpul inspecțiilor școlare și a lecțiilor deschise deoarece sunt mai sigură pe mine și pe elevii mei.”

Aceasta este una dintre cele 10 experiențe câștigătoare în competiția ”Învățăm prin experiențe, transformăm școala”. Competiția este parte din proiectul ”ReSursa de Service Learning” finanțat prin programul “Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Peste 200 de cadre didactice, din 100 de școli vor accesa pachetul de formare pe Service Learning pe care îl construim în cadrul proiectului: bibliotecă online de resurse, program de formare cu două rute (ruta acreditată MEN și ruta scurtă, acreditată UBB Cluj), dar și conferința internațională de service learning.

Un pas spre schimbare

Text de Alice Teodorescu, colaborator-povestitor pentru Fundația Noi Orizonturi

Anul acesta stă sub semnul învățării relevante și al #ServiceLearning, altfel spus o ”metodă” de învățare care are puterea de a transforma școala și modul în care ne raportăm la educație în general. În plus, de efecte beneficiază o comunitate întreagă, motiv pentru care eu cred foarte tare în ceea ce poate face.

De aceea, am pornit în descoperirea unor povești despre astfel de proiecte și profesorii care le generează, sub forma unei competiții (Învățăm prin experiențe, transformăm școala) și am găsit numeroase exemple. Pe cele mai relevante 10 le-am și premiat, iar pe profesori i-am luat la întrebări, curioasă să aflu ce-i motivează, cum de au ajuns ei să facă educație și ce își doresc de la școală pe mai departe.

Astfel au ieșit 10 noi povești pe care le veți putea citi, în serie, aici. Iar pe prima vă invit să o descoperiți chiar acum:

Mirela Aurora Canonenco este învățătoare de 18 ani, fiind titulară la Triteni, în județul Cluj, din 1999. A ajuns accidental să dea la liceul pedagogic, urmându-și cea mai bună prietenă, însă a descoperit că asta este ceea ce i se potrivește cel mai bine: ”În timp am descoperit că într-adevăr e o misiune valoroasă, misiunea de învățător. Consider că e un rol atât de important în societate și în educația oamenilor pe termen lung, încât mi se pare cea mai valoroasă meserie.” A predat timp de 5 ani la o școală din Cluj, făcând o pauză de Triteni, dar s-a întors tot aici, la Școala Gimnazială ”Pavel Dan” din Tritenii de Jos, pentru că vrea să fie ”dascăl de țară, unde copiii au mai mare nevoie de mine.”

Poveste Mirela Canonenco_Marsul ecologistilor

Elevi implicați într-un marș al ecologiștilor

Crede că a fi învățător înseamnă, în primul rând, a avea grijă de latura umană și emoțională a copiilor: ”Dacă nu ești aplecat și deasupra celorlalte nevoi ale copiilor, care la urma urmei sunt baza, nu cred că învățarea poate avea loc.”, iar progresul și educația bună înseamnă să iei ”o clasă de copii, toți de I sau de S și să-i aduci la B, pe toți. Cel mai important este să vezi într-un copil că e mai bun decât ieri.” Totodată, când vine vorba de școala actuală, Mirela spune că ar trebui să se adapteze secolului 21, pentru că ”nu mai sunt aceiași copii, iar adaptabilitatea la clasă, la elevi, la vârsta fiecăruia”, tehnologia, inteligențele multiple – toate ar trebui să fie compas pentru o învățare de calitate. ”Acum că suntem în era tehnologiei, poți să îți găsești resurse pe internet, cât de multe vrei tu, ca dascăl poți să le personalizezi și să adaptezi clasei tale anumite tematici, dar e nevoie de implicare și dorință, dacă vrei să fii creativ.”

Cele 3 cuvinte care o caracterizează: Echilibru. Implicare. Ajutor. Iar când vine vorba de implicare, își aduce aminte cu drag de o zi de vineri, în luna octombrie 2016, când ”aproximativ 80 de elevi din clasele V- VIII au invadat sala în care mă aflam, dornici să afle ce ”minuni” se întâmplă la un Club de inițiativă comunitară IMPACT. ”Pfai!”, mi-am zis în acel moment, punându-mi mâinile în capul încărcat de întrebări fără răspuns: ”Cum, Doamne ne descurcăm noi (2 lideri) cu atâția copii?”, ”Cum vom putea aplica curriculum IMPACT cu un grup așa mare?”, ”Cum ne vom organiza?”, ”Cum vom lucra în echipă?” ”Cum ne vom pregăti activitățile?” etc. În primele întâlniri de club am trăit un curcubeu de emoții. Eram bucuroasă pentru că vedeam un așa număr mare de copii care doresc să învețe lucruri noi, să exploreze, să descopere, să experimenteze, să se facă utili, să se implice în viața comunității lor, dar totodată mi-era teamă că nu vom reuși să-i motivăm suficient, pentru a rămâne.”

Atelier de reutilizare creativa

Atelier de reciclare a deșeurilor – educație ecologică în comunitate

Așa începe povestea proiectului Un pas spre schimbare, un proiect de educație ecologică pe care elevii l-au ales după ce au făcut harta comunității, au vorbit cu oamenii, au aflat care sunt problemele și nevoile lor și au ales: ”Sătenii au semnalat mult mai multe probleme existente în comunitate, precum drumurile impracticabile, lipsa canalizării (în unele zone ale satului) etc. Acesta a fost momentul în care copiii au învățat să cerceteze probleme (cauze, efecte), să caute răspunsuri și să efectueze studii de caz.  A urmat apoi cel mai dificil moment pentru noi. ”Atât de multe probleme!” ,” Cu care să începem?”, ”Care sunt prioritare?” (Răspunsul copiilor: ”Toate”). Am gândit atunci: ”Ne punem întrebări? Foarte bine. E primul pas spre acțiune și implicare”. Toate aceste probleme ”aduse din comunitate” au fost din nou analizate de către copii și din lista aceea lungă le-au ales doar pe cele care pot fi rezolvate de către ei, micii cetățeni. Așa au convenit că în mai multe zone din sat există multă mizerie și gunoaie, iar ei pot contribui la menținerea unui mediu curat. Deci, au decis. Pornim la treabă!”

Comunitatea susține schimbarea?

Proiectul de educație ecologică a avut și sprijinul primăriei care a pus la ”dispoziție un mijloc de transport pentru a ”colinda” satul în vederea stabilirii zonelor pe care vrem să le igienizăm. Domnul primar ne-a fost ghid în această ”călătorie” și ne-a condus exact în locurile cele mai expuse focarelor de infecție. Am decis să stabilim o ”Zi verde” și am convocat comunitatea la acțiune prin afișe, fluturași. Am mediatizat evenimentul în mass-media locală și în ”ziua cea mare” am avut plăcuta surpriză ca un număr foarte mare de elevi, părinți, cadre didactice, membrii ai comunității să fie interesați de această acțiune. Primăria ne-a fost din nou aproape, colectând toți sacii de gunoi pe care noi i-am lăsat pe ”traseul curățeniei”. A fost un partener de nădejde și în acest moment al proiectului.”

Personalizarea cosurilor de gunoi

Personalizarea coșurilor de gunoi

De asemenea, comunitatea se implicase și în momentul în care copiii au făcut un Târg de Crăciun pentru a strânge fondurile necesare pentru coșuri de gunoi, ca parte din inițiativa ecologică: ”Acest târg s-a desfășurat sub forma unor ateliere: ”Pahare cu surprize”, ”Pictură pe față”, ”Expoziție de obiecte, cu specific de iarnă (cu vânzare)”, ”Atelier gastronomic” (turte și covrigi de cumpărat), ”Tombolă”, ”Renul și ținta”, ”Atelier de tatuaje” etc. Pentru participarea la atelierul dorit era necesară plata unui singur leu. Leu cu leu, s-au făcut 1300 la finalul târgului.”, bani cu care copiii s-au ”distrat făcând cumpărături online” pentru prima dată și obținând coșurile de gunoi dorite.

Mai mult decât atât, ”copiii au dorit să personalizeze coșurile de gunoi pentru a le face mai atractive. Au cerut ajutorul unui bunic, care i-a învățat cum să facă un șablon, cum să pregătească materialele și cum să aplice vopseaua. Fiecare copil a reușit să-și pună în valoare abilitățile practice individuale în vederea finalizării acestei acțiuni. Am transportat/ amplasat apoi coșurile de gunoi în diferite zone ale satului, cu ajutor primit din partea primăriei, din nou. Ni s-a pus la dispoziție un mijloc de transport special și îndrumați de către două persoane delegate din partea primăriei, am reușit să așezăm coșurile noastre vesele la loc de cinste. Privindu-le, te îndeamnă să le folosești.”, ne spune Mirela.

Pe lângă acestea, proiectul a inclus și un atelier creativ de reciclare a deșeurilor și un Marș al ecologiștilor, ”care a fost cea mai zgomotoasă acțiune a proiectului nostru (la propriu). Cu aprobarea primăriei și purtând toți eșarfe verzi, confecționate de noi, ne-am deplasat pe ulițele satului cu pancarte, fluiere, muzică și voci puternice. Când un bunic ne-a întrebat: ”Ce aveți mă? Ce faceți atâta gălăgie?” ne-am bucurat. Înseamnă că am fost auziți.”

Lecții învățate și transformări

”Am observat autocontrolul. Toți aveau tendința de a avea idei multe și se supărau dacă ideea lor nu era îmbrățișată de restul grupului. Am observat spre finalul anului că au început să-și mai mențină controlul asupra reacțiilor negative, nu mai făceau aprecieri critice asupra colegilor, se susțineau unii pe alții și spre târgul de Crăciun organizat au știut să-și distribuie sarcini, în funcție de talentele lor și de valorile fiecăruia.” Astfel, când au decis cine merge în audiență la primărie, au luat hotărârea printr-un joc de rol în care au simulat întâlnirea: ”A fost totul public, totul democratic, deci nu a trebuit să selectam, s-au selectat ei și nu a mai fost nici o discuție. Dupa acest joc de rol, nu au mai fost nemulțumiți, pentru că s-au autoevaluat fiecare și feedback-ul l-au primit de la colegii lor imediat, care au apreciat în mod corect abilitățile fiecăruia”.

De asemenea, când a fost timpul de a reflecta asupra ce a mers bine și ce nu a mers bine în proiect, au găsit o metodă creativă de a face procesul: uitându-se la toate pozele făcute. ”Au zis că în urma proiectului au învățat să colaboreze, să muncească în echipă, au învățat că pot fi de folos, au învățat să își cunoască colegii mai bine”. Au existat multe conflicte pe parcurs, la târgul de Crăciun, când au ales coșurile de gunoi, însă Mirela i-a lăsat să negocieze și să își rezolve problemele, pentru a învăța cum să se descurce împreună.

Igienizare

Educație ecologică și igienizare, în echipă

”Ce am fi putut face altfel în acest proiect? <<Să căutăm colaboratori din rândul unor societăți implicate în acțiuni de protejare a mediului și să invităm o televiziune pentru a filma momentele de implicare socială, în vederea promovării în mass-media a acțiunilor noastre, ca exemple de bune practici>>- au mai menționat copiii.”

Concluzia? Urmează amenajarea unui parc educațional, proiect câștigat cu susținerea unui alt club IMPACT, cu ”aparate de joacă, grădini de legume, hotel de fluturi, insecte, alei, plante aromatice… nu ne-am gândit niciodată ca locul nostru de joacă se va transforma de fapt într-un loc de relaxare, într-un parc de relaxare”. În cele din urmă, cu dorință și timp, poți face orice, iar creativitatea va veni, mai spune Mirela: ”E frumos când poți face lucruri frumoase pentru cei din jur doar cu dorința de implicare, cu atât de puține resurse uneori poți să faci atât de multe lucruri mărețe. Cred că ăsta e rolul cel mai important al IMPACT, să îi poți motiva pe copii, să fii puterea exemplului în a te implica, să nu mai aștepte să primească ceva dacă fac un lucru bun, să vină din suflet, nu condiționat”.

Competențe școlare trăite

”Am constatat că pe parcursul proiectului ne-am  exersat și îmbunătățit cunoștințele/ competențele la nivelul următoarelor discipline:

  • Limba și literatura română (utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării orale şi scrise în diverse situaţii de comunicare- redactarea scrisorilor, compunerea poeziilor, elaborarea textelor pentru afișe, fluturași, articol în ziar, intervievarea cetățenilor),
  • Matematică (realizarea bugetului proiectului, gestionarea banilor obținuți la Târgul de Crăciun),
  • TIC (realizare de afișe, fluturași, comanda on-line a coșurilor de gunoi, redactare de e-mail-uri, utilizarea rețelelor de socializare),
  • Educație socială (investigarea unor probleme, participare responsabilă la luarea deciziilor, spirit de inițiativă, colaborare, spirit critic și antreprenorial),
  • Educație tehnologică și aplicații practice (personalizarea coșurilor de gunoi și amplasarea lor),
  • Educație plastică (confecționare de felicitări/ obiecte cu specific de iarnă, pictarea pancartelor și a obiectelor din materiale reciclabile),
  • Educație ecologică (acțiunile de igienizare, atelierele de reutilizare creativă, marșul ecologiștior, amplasare coșuri),
  • Educație fizică, sport și sănătate (drumețiile),
  • Consiliere și dezvoltare personală (colaborare, muncă în echipă, autocontrol, perseverență, respect, bunătate).”

 

”Un pas spre schimbare” este una dintre cele 10 experiențe câștigătoare în competiția ”Învățăm prin experiențe, transformăm școala”. Competiția este parte din proiectul ”ReSursa de Service Learning” finanțat prin programul “Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Peste 200 de cadre didactice, din 100 de școli vor accesa pachetul de formare pe Service Learning pe care îl construim în cadrul proiectului: bibliotecă online de resurse, program de formare cu două rute (ruta acreditată MEN și ruta scurtă, acreditată UBB Cluj), dar și conferința internațională de service learning.

Păstrătorii tradițiilor moroșene

În inima ecodestinației Eco Maramureș funcționează două cluburi GreenIMPACT, la Breb și Budești. Dar zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului este promovată și de alte patru cluburi GreenIMPACT deschise în localități apropiate: unul la Sighetu Marmației, unul la Baia Sprie și două la Baia Mare. Astfel, în timp ce cluburile din Breb și Budești organizează evenimente – principalul cârlig pentru ecoturism – cluburile de la oraș duc vestea mai departe, educând și informând generațiile viitoare de ecoturiști.  Rețeta are efect imediat, dar își va arăta cu adevărat eficiența pe termen lung, consideră Edit Pop, directorul EcoLogic, asociația care administrează ecodestinația.

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

„Cluburile înființate inițial – în Breb și Budești – sunt semințe bine puse, care deja au dat lăstari. Avantajul lor este că sunt chiar în destinație, în mijlocul lucrurilor, și pot contribui activ la păstrarea și promovarea tradițiilor. Și aceasta este, de fapt, motivarea care-i aduce turiști în ecodestinația noastră. Noi nu avem munți înalți sau peisaje sălbatice; totul e mai molcom, la noi. Gutâiul nu depășește 1.400 de m. Dar avem tradițiile”, spune Edit Pop.

Clubul din Breb, care și-a luat numele „Coconii din Breb”, a organizat în luna februarie o șezătoare la care au anunțat proiectul în comunitate; un eveniment de Paști – „Joc în sat” (în aprilie) și un eveniment de lansare a unui ghid turistic al satului Breb (în iulie), în care sunt menționați meșterii populari, pensiunile și locurile unde se poate vedea/gusta/asculta ceva tradițional.

 

Clubul din Budești a organizat, la rândul său, un eveniment-festival (în mai) prin care a promovat meșterii populari, dar și portul și jocul tradiționale. Copiii din ambele cluburi s-au documentat serios pentru proiectele lor, vizitând comunitatea și făcând recensământul comorilor locale care merită promovate. În felul acesta, cluburile au reușit să mobilizeze și aducă alături de ei întregul sat – ba s-au și vizitat unele pe altele la evenimente. Acum pensiunile din Breb, de exemplu, organizează ateliere de gătit bucate tradiționale dedicate fetelor din sat, conștiente că existența unei asemenea resurse – tineri care-și cunosc valorile și le mențin vii – este de neprețuit pentru propriul business. „Brebul este ca un tren – a mobilizat întreaga comunitate. Lucrurile se așează frumos acolo. Și Budeștiul face ce trebuie – evenimentele sunt baza experienței turistice, așa că nu putem decât să ne bucurăm de inițiativele lor”, explică Edit Pop.

Cluburile din Baia Mare s-au concentrat pe promovarea ecodestinației. Astfel, clubul GreenIMPACT Nenițescu a realizat un calendar al evenimentelor organizate în ecodestinație, „Calen_DARU di pă Mara, Creasta și Cosău” (lansat în iunie și promovat în alte școli din oraș), iar clubul GreenIMPACT Barițiu a conceput un ghid turistic și o hartă interactivă prin care au promovat cele 7 localități reprezentative dintre râurile Mara și Cosău pe care de asemenea le-au promovat în școlile din oraș.

Clubul din Baia Sprie s-a concentrat pe valorificarea ariei protejate Lacul Albastru, militând pentru includerea sa în perimetrul ecodestinației, iar clubul de la Sighetul Marmației s-a ocupat de punerea în valoare a Pădurii Crăiasca, din apropierea comunei Ocna Șugatag.

Indiferent, însă, de proiectul ales, cluburile GreenIMPACT din Maramureș au făcut un lucru excepțional: au vizitat ecodestinația și s-au vizitat între ele, pentru a face schimb de experiență. Iar asta crează un teren fertil și semințelor plantate în localitățile din apropiere, pe care, concluzionează administratorul ecodestinației, „le așteptăm acum să dea și ele rod”.

Lansată în 2017, rețeaua GreenIMPACT numără acum 32 de cluburi de inițiativă comunitară pentru tineri. Înființate cu sprijinul unor parteneri care cred în valoarea acestei inițiative, Romanian-American FoundationLidl RomaniaFundatia OrangeBanca Transilvania, Trasmec și Rotary Visio, cluburile GreenIMPACT promovează programul de învățare prin serviciu în folosul comunității al Fundației Noi Orizonturi.

 

Service learning = un mod de a înțelege învățarea (partea I)

Text de Sorana Pogăcean, coordonator programe de formare la Fundația Noi Orizonturi

Scurtă radiografie a situației educației în România la ora actuală:

  • La evaluarea PISA [i]din 2015 rezultatele la nivel european au arătat că suntem pe locul 27 din 28 la științe ale naturii și citire/lectură și pe locul 26 din 28 la matematică;
  • Abandon școlar[ii]: 19-20% (dar, știm deja că fenomenul este mult mai mare decât o arată cifrele oficiale);
  • 42% dintre elevi sunt analfabeți funcționali[iii] (nu înțeleg ceea ce citesc);
  • Media ultimilor cinci ani la examenul de Bacalaureat[iv] arată că doar 64% din elevii înscriși reușesc să obțină o notă de trecere;
  • 6 din 10 angajatori din România acuză[v] lipsa de pregătire a tinerilor intrați pe piața muncii.

Deși pare că suntem mai mult în cădere liberă, decât la o răscruce, cred că încă mai putem face niște alegeri conștiente. Copiii care aduc medalii olimpice internaționale nu pot să mai compenseze sau să justifice modul în care facem astăzi educație. Nu este corect nici să dăm vina pe „generația de azi” și pe telefoanele inteligente pentru că metodele noastre nu mai funcționează. Cumva, contextul din România pare o conversație dintre Alice și pisica din Țara Minunilor:

Îmi poți spune, te rog, pe unde să o iau?”, întreabă Alice.

„Asta depinde în mare măsura de unde vrei să ajungi”, răspunde pisica. 

„Nu prea știu unde vreau să ajung”, spuse fata.

„Atunci nu contează în ce direcție o apuci”, răspunse pisica.

Atunci când Fundația Noi Orizonturi promovează proiectele de service learning nu vorbim despre „o metodă”, ci despre un mod de a înțelege învățarea. Învățarea prin experiență, proiectele sau chiar solidaritatea ca formă de învățare nu au fost inventate ieri. Mi se pare interesant că toate școlile private aleg să utilizeze învățarea bazată pe proiecte sau chiar proiectele de service learning, iar școlile publice consideră această formă de învățare potrivită doar în extracurricular și doar din bunăvoința unor profesori care sunt dispuși să stea „după ore”.

 

41839007_2258172804225017_2871689888011386880_o

Cred că sunt mai multe motive pentru care învățarea prin proiecte – și mai specific prin serviciu în folosul comunității – nu a ajuns să aibă recunoaștere și susținere mai largă.

  1. Lipsa controlului

Proiectele de service learning sunt alese, gândite și realizate de către elevi. Asta înseamnă că trebuie să avem răbdare și trebuie să fim creativi până când ei ajung să își găsească vocea și pot să articuleze soluții pertinente. Cele mai bune proiecte de service learning sunt realizate în jurul unor profesori care nu se tem de puțină gălăgie în clasă, care nu urmăresc nici o agendă personală și sunt la fel de uimiți de rezultat precum elevii lor, care își cunosc atât de bine domeniul pe care îl predau încât, atunci când citesc programa școlară, văd niște linii directoare și nu limite sau restricții.

  1. Consumă foarte mult timp

Principiul care guvernează proiectele de service learning este „servește nevoilor comunității”. Asta înseamnă că trebuie să ieșim din sala de clasă și să ne întâlnim cu „comunitatea”, să aflăm nevoile acesteia, să găsim cele mai bune soluții împreună, să construim un parteneriat real și să răspundem cu adevărat nevoilor. În plus, nu „ajutăm”, ci „ne ajutăm reciproc”. Toate acestea necesită timp. Nimic nu este predefinit, explorăm și redefinim înțelegeri comune. O școală care se împarte în segmente de 50 de minute, fără nici o legătură între ele și în care parcă tot timpul bate la ușă ceva test sau examen, nu lasă prea mult spațiu de negociere.

  1. Este dificil să urmărești progresul în învățare

Componenta de solidaritate se află într-o balanță cu cea de învățare. Nu întotdeauna într-o stare de echilibru, dar întotdeauna în căutarea acesteia. Profesorul este cel care se asigură că fiecare proiect de service learning se va concretiza în lecții învățate. Asta presupune rigurozitate pedagogică în stabilirea obiectivelor de învățare, alegerea unor activități potrivite pentru atingerea acestora, dar și monitorizare și evaluare. Dacă un proiect de service learning se realizează inter/trans disciplinar, atunci abilitățile profesorului trebuie să fie cu atât mai avansate. Nu voi comenta foarte mult acest subiect, însă doar ca și o curiozitate, în România, la ora actuală, pregătirea inițială a unui profesor necesită aproximativ 40 de ore de practică[vii]. Mă întreb sincer dacă este suficient pentru a jongla cu ușurința cu astfel de noțiuni.

invatare

Sunt multe motive pentru care nu facem progrese în direcția instituționalizării unor abordări pedagogice de tipul proiectelor de service learning. Cred, însă, că cel mai mare impediment este faptul că nu știm încotro vrem să mergem: ca școală, ca țară. Proiectele de service learning nu sunt răspunsul, ci o cale. Suntem pregătiți să ne asumăm o altfel de direcție? Explorăm săptămâna viitoare posibile opțiuni.

Note

[i] http://www.oecd.org/

[ii] https://ec.europa.eu/education/policy/school/early-school-leavers_ro

[iii] http://ceae.ro/wp-content/uploads/2015/10/Raport-Scaderea-analfabetismului-functional.pdf

[iv] www.edu.ro

[v] https://www.zf.ro/profesii/sase-din-zece-angajatori-romani-sunt-nemultumiti-de-pregatirea-tinerilor-15264431

[vii] Analiza ofertei online a celor mai mari 4 universități publice din România

Gardienii Colinelor Transilvaniei

Proiectul GreenIMPACT s-a născut cu cinci cluburi pilot deschise la începutul anului 2017 în ecodestinația Colinele Transilvaniei. Acum peste 200 de copii din Alțîna, Biertan, Chirpăr, Făgăraș, Merghindeal, Moșna, Nemșa, Saschiz, Rănișari, Roșia, Ruși își descoperă cu drag comunitatea și comorile sale și realizează că este posibil să îți croiești un rost și acasă.

Proiectele lor de serviciu în folosul comunității – de la organizarea de brunch-uri sau tururi ghidate până la amenajarea unor locuri de popas sau fabricarea manuală de suveniruri – arată cât de mult îi încântă rolul pe care și-l pot asuma: acela de gardian și promotor al patrimoniului local.

Administratorul ecodestinației, Asociația Mioritics, a înțeles mai repede acest lucru și a răspuns fiecarei solicitări pe care a primit-o din partea cluburilor sau a Fundației Noi Orizonturi pentru a le asigura greenimpacților ghidajul necesar în explorarea potențialului Colinelor. După aproape doi ani de când au apărut cluburile, Mihai Dragomir, directorul Mioritics, aproape că nu (mai) vede viitorul ecodestinației fără cluburile GreenIMPACT. A explicat de ce într-un interviu pe care ni l-a acordat în vară, la un training de antreprenoriat social dedicat liderilor de cluburi GreenIMPACT.

training antreprenoriat

Lideri GreenIMPACT învățând despre antreprenoriatul social.

Mihai, care este, personal, proiectul preferat făcut de cluburile GreenIMPACT în Coline?

Mai aproape de profilul meu și al asociației Mioritics sunt proiectele făcute de copiii de la Moșna (organizarea unui brunch) și Biertan (amenajarea unui traseu de bicicletă și a unui loc de popas). De aceste proiecte am fost cumva mai legați. Dar nu înseamnă că Saschizul, de exemplu, nu face lucruri minunate. La Moșna, ideea de brunch s-a mulat pe o valoare pe care și noi o cultivăm  și la fel s-a întâmplat la Biertan, cu marcajul traseelor de bicicletă.

Ceea ce au făcut copiii la Biertan ne și motivează, datorită pasiunii cu care și-au făcut treaba. Iar faptul că nu s-au lăsat doborâți, în ciuda a ceea ce au pătimit (înainte cu o zi de lansare, locul lor de popas a fost vandalizat – n.r.) ne face pe noi să nu mai avem nicio scuză – că am obosit, că nu mai avem energie, că de ce să facem asta…

mihai-dragomir-e1536756103269.jpg

Mihai Dragomir (centru) la o discuție despre GreenIMPACT.

Proiectul de Biertan a mai făcut ceva – a aprins scânteia unui conflict care tot mocnea în ecodestinație, un conflict între noi, cei care facem trasee, și Ocolul Silvic. Pentru că în timp ce amenajau ei traseul, așa cum știau ei, unul dintre copii – mai activ și cu spirit civic – a văzut niște lucruri și le-a reclamat. Și așa a început un conflict care inițial ne-a pus într-o situație delicată, dar mulțumită căruia a avut loc prima întâlnire dintre mai multe asociații și Ocolul Silvic. Întâlnire care nu se întâmplase niciodată până atunci, pentru că fiecare prefera să meargă pe drumul lui; Ocolul Silvic se făcea că nu ne vede, iar noi ne vedeam de treabă fără să-i întrebăm prea multe, pentru că știam că ne pun piedici. Inițial am spus – aoleo, nu vrem asta. Genul ăsta de conflict nu ne ajută… Dar de fapt noi amânam ceva ce tot avea să se întâmple, la un moment dat. Ei s-a întâmplat, ne-am spus fiecare punctul de vedere și acum depinde de noi să construim pe treaba asta și să nu o lăsăm așa.

Pe termen lung care crezi că va fi efectul acestui proiect care a reușit să lanseze 32 de cluburi funcționale, ceea ce înseamnă vreo 700 de copii care învață despre ecoturism și despre cum să-și prețuiască comorile?

Vorbim la modul general, noi, administratorii de ecodestinații, o să ne blocăm, la un moment dat. Pentru că, deși avem idei bune, deși suntem susținuți să facem treburi bune, ceva se întâmplă în aceste comunități, care nu depinde de noi – depopularea. Și din păcate pleacă oamenii care erau activi, cu care puteam să facem câte ceva. Deja începem să realizăm că nu mai avem cu cine să lucrăm, nici în organizație, nici pe teren. Noi avem nevoie de cetățeni activi pe termen lung și aici intervin cluburile GreenIMPACT, care asta pregătesc. Acoperă zona asta de educație pe care noi nu avem timp și experiență s-o facem. Pe termen lung acesta este, de fapt, rezultatul: acești copii își vor găsi un rost în comunitățile lor; vor deveni oamenii pe care se va baza destinația. E simplu. De fapt, fără acești oameni ne-am prăbuși.

Pentru voi, ca ecodestinație, care ar fi cea mai potrivită modalitate prin care să continue acest proiect?

Cluburile GreenIMPACT pot deveni furnizorii noștri de servicii, pe bază contractuală, comercială, asigurându-și în acest fel și finanțarea pentru propriile proiecte de la club. Pentru că noi avem nevoie de oameni în teren, avem activități de marcare, de monitorizare, organizăm evenimente….,  iar ei ar putea fi partenerii noștri locali. Acum avem doi oameni care umblă în destinație toată ziua ca să rezolve probleme. De ce să mai deplasăm oameni, care să consume timp și gaz, când lucrurile astea le pot face niște tineri într-o localitate?

PROIECTELE DIN COLINELE TRANSILVANIEI

Cavalerii Turnului Înclinat Ruși

Proiect: Promovarea Turnului Ȋnclinat din Ruși – cel mai înclinat turn din lume dupa cel din Pisa – prin  amplasarea unor panouri informative în trei limbi și amenajarea unui mic popas ȋn imediata apropiere.

Parteneri: Primǎria și Consiliul Local al comunei Slimnic, prin achiziţionarea panourilor informative şi furnizarea coșurilor de gunoi ce vor fi montate; Biblioteca scolii, pǎrinți voluntari pentru furnizarea și transportarea materialelor lemnoase necesare amenajǎrii popasului.

GreenIMPACT Roșia

Proiect: Promovarea turistică a satului Nou prin punerea în valoare a  rețetelor vechi și a poveștilor locale prin publicarea unui ghid culinar și a unei culegeri de povești.

Parteneri: Pastorul Eginald Schlattner, Pastorul Cornel Fogoroșiu, Asociatia „Elijah”, Toacse Sorin-profesor voluntar pentru realizarea și tipărirea ghidurilor, Primăria Roșia. 

GreenIMPACT Rășinari

Proiect: Promovarea stânelor prin realizarea unui circuit care să ofere turiștilor posibilitatea de a asista și participa la activități specifice și de a degusta produse tradiționale. Circuitul se află pe un panou în centrul comunei.

Parteneri:  Primăria Rășinari, Centrul de Informare Turistică și pensiuni agroturistice.

GreenIMPACT Merghindeal

Proiect: Reînvierea, păstrarea și continuarea tradițiilor legate de dansul popular din zonă prin înființarea unei academii de dans popular pentru copii.

Parteneri:  Primăria, 2 eleve care fac parte din ansamblul Cununa Agnita (ajutor la repetiții), învățătoarea Barbu Adela (instructor).

GreenIMPACT Chirpăr

Proiect: Organizarea unui festival culinar (numit brunch în Transilvania) care să valorifice preparatele tradiționale obținute din produsele naturale ale comunei Chirpăr.

Parteneri:  Ana Gabriel – reprezentanta părinților în Consiliul de Administrație a școlii; Chirion Stanulț – antreprenor local și membru-fondator al ansamblului de dansuri populare din Chirpăr; Primăria; cluburile din Alțîna și Merghindeal, 4 producători locali (telemea, miere, rachiu, lavandă), 10 voluntari pentru realizarea preparatelor culinare.

GreenIMPACT Moșna

Proiect: Valorificarea unor rețete tradiționale locale prin organizarea unui  brunch în curtea Bisericii Evanghelice.

Parteneri: Primăria.

GreenIMPACT Făgăraș

Proiect 1: Promovarea patrimoniului cultural al Țării Făgărașului prin realizarea unei expoziții de obiecte tradiționale, costume populare, carte de rețete vechi, broșura cu povești și legende, harta localitățlor din Țara Făgărașului, materiale video.

Proiect 2: Organizarea unor ateliere de confecționat jucării, unde copiii vor putea confecționa propriile jucării alături de părinți, bunici sau educatoare/ învățătoare.

Parteneri: Youth Bank

GreenIMPACT Saschiz

Proiect 1. Amenajarea unui loc de agrement (loc de campare pentru turiști, loc de picnic pentru localnici)  pe un platou în apropiere de vatra satului.

Proiect 2: Organizarea unor șezători de unde turiștii vor putea pleca cu un produs cusut de ei după un model românesc sau săsesc din Saschiz.

Pareneri: Asociația Pro Vobis, Grupul de Acțiune Locală GAL Dealurile Târnavelor, Fundația Adept.

GreenIMPACT Alțîna

Proiect: Realizarea de produse tip suvenir (broșură cu legende locale, vederi pictate, magneți, semne de carte din lut) cu imagini ale obiectivelor de patrimoniu cultural (costume populare românești și săsești), cu imprimarea pe lut a speciilor de floră locală.

Parteneri: Muzeul Interetnic al Văii Hârtibaciului, Biserica Evanghelică.

GreenIMPACT Biertan

Proiect 1: Amenajarea unui traseu pentru bicicletă și drumeție pe dealul de Est al satului Biertan și a unui loc de popas în punctul de belvedere.

Proiect 2: Valorificarea unui simbol local – Donarium-ul (piesă creștină din sec. IV descoperită în Biertan) – prin transformarea lui în medalion de mărțișor, „Mărțișorul de Biertan”. 

Parteneri: Primăria Biertan, Mioritics, Ocolul Silvic Dumbrăveni.

Lansată în 2017, rețeaua GreenIMPACT numără acum 32 de cluburi de inițiativă comunitară pentru tineri. Înființate cu sprijinul unor parteneri care cred în valoarea acestei inițiative, Romanian-American Foundation, Lidl Romania, Fundația Orange, Banca Transilvania, Trasmec și Rotary Visio, cluburile GreenIMPACT promovează programul de învățare prin serviciu în folosul comunității al Fundației Noi Orizonturi.

Asul din mâneca promotorilor ecoturismului

În 2014, Fundația pentru Parteneriat semna cu Romanian-American Foundation un parteneriat pentru dezvoltarea destinațiilor ecoturistice* în România, prin care își propunea ca până în 2019 să sprijine înființarea și consolidarea unei rețele naționale de ecoturism în vederea dezvoltării durabile la nivel local și protejării naturii în cel puțin 7 micro-regiuni ale României. Realizată împreună cu Asociația de Ecoturism din România, inițiativa a câștigat în 2017 un aliat surprinzător, Fundația Noi Orizonturi, care contribuie prin educație la succesul proiectului. Implicarea a fost posibilă mulțumită Romanian-American Fundation, care, sprijinind financiar programele ambelor fundații, a întrezărit potențialul unei colaborări. Drept urmare, din 2017 și până acum au fost înființate în ecodestinațiile Pădurea Craiului (Bihor), Eco-Maramureș, Ţara Dornelor (Suceava), Ţara Haţegului-Retezat (Hunedoara), Ţinutul Zimbrului (Neamţ) și Colinele Transilvaniei peste 30 de cluburi GreenIMPACT, în care tinerii învață despre patrimoniul cultural și natural al zonelor în care trăiesc prin proiecte de serviciu în folosul comunității. Dezvoltată cu sprijinul unor parteneri care cred în valoarea acestei inițiative – Romanian-American FoundationLidl RomaniaBanca Transilvania, Dimeco și Rotary Visio, rețeaua GreenIMPACT implică peste 700 de copii.

Care sunt, după un an și jumătate, efectele alianței cu tinerii dornici să contribuie la dezvoltarea comunităților lor? Răspunde Potozky László, director Fundația pentru Parteneriat, la finalul unui curs de antreprenoriat social dedicat cluburilor GreenIMPACT.

_DSC0454

Potozky László a susținut un atelier de bird watching la Laboratorul de antreprenoriat verde dedicat, la început de iulie, cluburilor GreenIMPACT

Cum au colaborat administratorii de eco-destinații cu tinerii din cluburile GreenIMPACT?

Luna asta am fost în toate cele șapte destinații pe care le monitorizez și Ținutul Zimbrului, Eco Maramureș, Pădurea Craiului și Colinele Transilvaniei apreciază foarte tare ceea ce fac cluburile GreenIMPACT. Nu putem vorbi de aceeași rată de succes în toate ecodestinațiile… multe dintre organizațiile care se ocupă de managementul destinației au o istorie îndelungată pe ceea ce înseamnă educația de mediu în destinațiile respective și probabil au simțit că această inițiativă nu face decât să dubleze efortul lor; în alte cazuri poate nu au văzut potențialul implicării tinerilor… Mie îmi place ideea de GreenIMPACT , mai ales ca om de mediu, fiindcă cred cu desăvârșire că pe tineri îi putem educa mai ușor în spiritul protejării mediului și preservării comorilor locale și prin ei putem ajunge mai ușor și la părinți. Dacă intervenim direct la părinți foarte rar obținem rezultate.

De ce se întâmplă asta?

Fiindcă odată formate și dezvoltate, mentalitățile se schimbă greu. Oamenii care nu sunt interesați de cele mai elementare lucruri legate de mediu vor accepta cu greu ceea ce le spune un ong-ist, un politician sau un jurnalist. Dar lucrurile se schimbă dacă asta vine de la copii lor.  Dacă avem niște copii implicați și ei se formează ca oameni eco-conștienți, la următoarea plimbare când tata aruncă ceva pe jos el îi spune – Tata, nu e bine. Dacă mai are o fărâmă de bun-simț, atunci tatăl lui realizează și își modelează comportamentul. Rată de succes prin copii nu este de 100%, dar este mult mai mare  decât altfel.

În momentul acesta sunt funcționale 32 de cluburi GreenIMPACT, ceea ce înseamnă peste 700 de copii. Este semnificativă această cifră?

700 nu e un număr mic. Dar nu contează numărul, ci contează cu ce ieșim din acest număr. Pentru că eu cred că există o valoare de multiplicare. Acești peste 700 de copii – poate nu chiar toți, că nu obții niciodată rezultate 100% – vor deveni lideri în comunitățile lor. Și atunci vom fi siguri că acestea vor avea un model corect pe care să-l urmeze. Și nici nu este nevoie să așteptăm până atunci – chiar acum, când ei se întorc în clasele lor, în școlile lor, în cartierele lor contribuie la promovarea conceptului de ecoturism și ecodestinație  doar prin simplul fapt că încep să povestească  despre ceea ce fac ei la club. Ei înlesnesc astfel interesul altor copii pentru asta.

 

Ce avantaj oferă eco-destinației existența unui club GreenIMPACT?

În primul rând deja sunt acolo niște copii care trăiesc cu conștiința noțiunii de ecoturism – ce înseamnă ecoturismul, ce înseamnă ecodestinația. Poate câțiva dintre ei nu o să plece din țara asta, nu o să plece din regiunile lor, ci se vor gândi să facă o mică afacere, să devină mici antreprenori locali. Sau poate părinții lor au deja un mic business și ei se decid să rămână să-i ajute să-l facă atractiv pentru ecoturiști. Astfel le fac o bucurie și părinților și turiștilor. Ecoturismul este foarte puțin cunoscut în România și cu fiecare persoană care aude și multiplică mesajul mai facem un ps către ceea ce ne dorim.

Cum ar putea eco-destinațiile să profite mai mult de existența cluburilor?

Eu sper ca aceste cluburi să continue să fie active și să lucreze și pe viitor cu ecodestinațiile. Dincolo de promovare, nevoile ecodestinațiilor sunt diverse și foarte concrete. De exemplu, una din principalele greutăți pe care le întâmpină majoritatea administratorilor este mentenanța traseelor. Iar acești copii, fiind formați prin club – unii chiar s-au implicat în activități similare – pot deveni voluntari ai ecodestinației, ai ariei protejate și să asigure mentenanța și monitorizarea ei. În acest moment tocmai se desfășoară în ecodestinații monitorizarea fluxului de turiști. Nu ne gândeam că va fi atât de greu să găsim voluntari pentru asta… dar la vorbă foarte mulți se bagă și când vine vorba de practică nu mai pare nimeni dispus să-și sacrifice un weekend ca să facă interviurile de traseu. Asta ar putea fi o altă activitate vitală pentru destinație, la care acești tineri ar putea contribui. La o adică ei ar putea deveni și educatori care să lucreze cu organizații de mediu din destinație, cu rezervațiile naturale… Posibilitățile sunt largi.

*O destinație ecoturistică reprezintă o micro-regiune cu avantaje naturale și culturale remarcabile, unde, prin oferirea de experiențe integrate cu un impact minim asupra mediului, turismul sustenabil poate fi gestionat prin agregarea unei rețele de furnizori de servicii de ecoturism complementare sub umbrela aceleași strategii comune de marketing și dezvoltare. Destinația trebuie coordonată de o entitate – o unitate de management a destinațiilor ecoturistice – delegată de către comunitate cu puterea de a coordona și implementa planurile acesteia.
Despre Fundația pentru Parteneriat

Fundația pentru Parteneriat a fost înființată în 1998 ca fundație independentă și face parte din Parteneriatul pentru Mediu, care sprijină proiecte de îmbunătățirea mediului și dezvoltarea comunităţilor în cinci țari din Europa Centrală și de Est. Organizația dezvoltă și implementează o gamă largă de programe și instrumente care includ finanțările, asistența tehnică, instruirea precum și programe operaționale specifice. Atât programele de finanțare cât și cele operaționale au fost elaborate și implementate în așa fel încât să corespundă principiilor dezvoltării durabile. Programele au ca grupuri țintă majoritatea segmentelor societății : ONG-urile, comunitățile și autoritățile locale, sfera de afaceri, mass-media etc.
În cei 14 ani de activitate peste 775 de proiecte ale peste 350 de organizații au obținut finanțare în valoare totală de  13,2 milioane RON.

„Noi suntem țara pe care ne-am creat-o!”

Avocat de profesie, Simona Țimonea (43 de ani), s-a înscris anul trecut la Academia de service learning organizată de Fundația Noi Orizonturi la Râșnov și a devenit astfel membru în cea mai mare rețea de traineri voluntari din România.

La doar câteva săptămâni a avut ocazia să pună în practică ceea ce a aflat despre învățarea prin proiecte de serviciu în folosul comunității, la o școală din orașul în care locuiește – Caransebeș și la una din Drobeta Turnu Severin. Iar asta a făcut-o să se simtă ca în perioada de stagiatură: „când apăream în fața completului, în primii cinci ani, îmi făceam griji”. A trecut peste emoții mulțumită prietenei sale Mihaela Pral, colaborator vechi și de încredere al Fundației Noi Orizonturi, care i-a și spus, de altfel, despre cursul de formare de la Râșnov.

imgp4212-e1529918640927.jpg

La Râșnov, Simona s-a pregătit pentru a putea asista elevi în programarea și implementarea unor proiecte de serviciu în folosul comunității.

Am provocat-o pe Simona să ne povestească despre experiența de trainer voluntar în educație și a ieșit un articol numai bun de motivat oameni să se înscrie la Academia de antreprenoriat verde. 

Oamenii spun că avocații sunt prea ocupați să facă voluntariat. La tine cum a fost? Când ai început?

Acum 5 ani. Nici nu știu de unde mi-a venit nevoia asta… Eu am ajuns la un anumit nivel în care nu mai am nevoie de nimic în afară de sănătate. Așa simt. Că am ajuns într-un punct în care pot să dau. Așa am început. Deși am o agendă încărcată și programul meu este aproape la secundă. Dar încerc să le fac pe toate. Fetițele mele sunt deja mari, Iulia are 15 ani și Maria 11, deci se descurcă.  Am început cu Atelierul anti-plictiseală deschis oricărui copil din Caransebeș și lucrez și cu copiii de la Centrul Kolping, care oferă servicii comunitare și facilitează integrarea socială a persoanelor cu dizabilități. Poate a fost și nevoia mea, pentru că îmi place foarte mult să lucrez alături de copii… La Atelierul anti-plictiseală am început cu lucru manual, dar am ajuns să facem tot felul de activități… Am ieșit în natură, am făcut tablouri din frunzele și crenguțele de pe jos. Au fost super-încântați!

Ce a fost neașteptat la cursul de service learning?

Metoda și instrumentele – cartonașele cu valori, harta experiențelor , harta comunității…. Mi-a plăcut foarte mult că voi știați ce aveați de făcut, noi cumva am fost puși în temă. Deși la fața locului, în școlile unde am susținut trainiguri, am fost nevoiți să improvizăm, pentru că ne-am dat seama că era foarte greu să ne încadrăm într-un modul de o oră. Copiii oboseau foarte repede. Dar instrumentul cu harta… Erau pe jos și puneau toate simbolurile acelea… Foarte fain! Mă distram și eu să le prezint. Mi-au mai plăcut foarte mult cărțile cu valori: dădeau trăire și sens lucrurilor învățate. M-am bucurat foarte tare când am primit și eu un set, pentru mine!Apoi am primit cadou, iar acum am și eu setul meu.

Vrând, nevrând, ai avut ocazia să cunoști puțin sistemul de învățământ din România. Ce ți se pare că lipsește? Sau ce ar putea fi îmbunătățit?

În primul rând mi se pare că lipsesc activitățile practice la științele exacte, fizică, chimie.Învăț cu fiica mea cea mare, este în clasa a opta și are note mici, a luat și cinci, și șase, la fizică și chimie, pentru că nu înțelege fenomenul. L a fizică, unde eu îmi aduc aminte din școală, ne învățau forța de frecare pe plan înclinat. Păi efectiv ni se punea un corp și îi dădea drumul, să înțeleg, că nu realizai care este fenomenul. Iarăși la chimie, dacă nu faci experimente, să pui substanțele alea, să vezi ce se întâmplă, nu înțelegi. Și profesorul: vine la și 20, îi aruncă două formule pe tablă, zice „învățați din carte” și după aceea îi dă test din probleme. Păi ea ce să știe? Deci cred că laboratoarele sunt extrem de importante!

Deci crezi că ar trebui să fie mai mult pe experiență, practic decât teoretic?

DA, DA, DA!

Crezi că genul acesta de proiecte pentru comunitate, au valoare educativă pentru tineri?

Da, sigur, pentru că îi învață se se implice în comunitate mai mult.

Crezi că sunt conștienți că ar putea să facă ceva?

Nu-și dau seama că ar putea să facă ceva. Sau, dacă știu, nu cred că stă în puterea lor. Nu realizează că pot face diferența; că ei, împreună, pot să facă ceva vizibil în comunitate. Până la urmă tot de noi depinde, de adulți, să îi ghidăm. Și cred că școala tradițională nu face asta.

simona timonea

Care sunt planurile tale de viitor în privința voluntariatului?

Am înființat o asociație împreuna cu Mihaela și cu Mihai, soțul meu, ca să avem un cadru legal pentru parteneriate și sponsorizări. Mie mi-a pus Dumnezeu pe suflet copiii de la Centrul de Plasament din Zăgujeni, unde au fost ceva probleme (un tânăr s-a spânzurat, aici, în toamna anului 2017). Doamna care este la conducerea direcției vrea să facă o schimbare, o schimbare în bine, zic eu, pentru copii – încearcă să-i plaseze în familii, să schimbe măsura de plasament, din centru în familii maternale și a reușit cu copiii sub 12 ani. Cu cei mari e mai greu…

Te vezi vreodată oprindu-te din voluntariat?

Nu. În schimb să știi că m-am văzut renunțând la avocatură. Sună ciudat, dar mă gândeam… Doamne! Dacă reușesc să îmi acopăr nevoile lunare!Nu fac excese, nu îmi trebuie nu știu câți bani… Atunci m-aș vedea renunțând, pentru că atâtea aș vrea să fac și nu am timp!

Care sunt cele mai importante lucruri pe care vrei să le faci în viitor?

În primul rând aș vrea să găsesc timp să-l petrec cu copiii mei, pentru că ăsta este reversul medaliei – nu mai am așa de mult timp pentru ele. Deși credeam că Iulia, cea mare, nu resimte, îmi mai spune câteodată că „sunt mai importanți pentru tine copiii de la Zăgujeni”, că „eu sunt responsabilitatea ta, nu ei” ceva de genul. La asta mă gândesc mereu și încerc să caut timp și pentru ele. Separat una de cealaltă, pentru că sunt complet diferite și au nevoi diferite. În al doilea rând, mă gândesc tot timpul la copiii aceștia de la Zăgujeni, cum să fac să le fie bine. Sunt multe abuzuri, sunt îngrijitori care agresează copiii, dar nimeni nu merge în față să declare. Eu am aflat de la copii chestiunile astea și nu știu cum să fac să fie bine… Mă mai gândesc mereu să avem un loc al nostru, pentru asociație. Mi-ar plăcea să am și o florărie, o librărie și o cafenea – ar merge și făcute într-un singur loc 🙂

Dacă ar fi să convingi pe cineva de ce să facă voluntariat în educație, ce i-ai spune?

Primul lucru care mi-a venit în minte poate suna ca un clișeu, dar până la urmă este o investiție în viitor. Viitorul țării nostre depinde de cum îi îndrumăm pe copiii de astăzi, pentru că degeaba sunt câțiva care fac protest în Sibiu sau în Cluj… Este nevoie de asta pentru schimbarea viitorului nostru! Noi suntem țara pe care ne-am creat-o!

 

Proiecte de service learning accesibile tuturor

Text de Anamaria Boghean, Fundația Noi Orizonturi

În România trăiesc aproximativ 800.000 de persoane cu dizabilități – cât populația din Iași, Cluj și Râmnicu-Vâlcea la un loc. Câte asemenea persoane vedeți în spațiul public? Câte au beneficiat de proiectele voastre de serviciu în folosul comunității? Câte ați văzut în public la un eveniment de-al vostru?

Adelina și Teodora de la clubul de inițiativă comunitară pentru tineri GreenIMPACT Baia Sprie au participat, la jumătatea lunii mai, la conferința „Natură și dizabilitate”, organizată la Baia Mare de asociațiile Reper21 din București (în domeniul naturii) și Esperando din Baia Mare (în domeniul dizabilității) – și EQUI SENS și Connected by nature din Franța (în domeniul terapiei cu cai și al naturii). Fetele au venit împreună cu unul din liderii clubului, Iolanda, pentru a afla cum putem să facem natura accesibilă persoanelor cu dizabilități.  La final ele au promis că vor prezenta colegilor lucrurile pe care le-au aflat și au semnat o cartă prin care se angajează să aplice la club ceea ce au învățat despre incluziunea persoanelor cu dizabilități.

Natura si handicap - Baia Mare 17 mai (1)

Vedeți multe persoane cu dizabilități în spațiul public ? Puneți-vă în locul unei persoane imobilizată într-un scaun cu rotile. Ce traseu ați alege pentru a ajunge la școală? Cum o să vă urcați în autobuz, să luați masa la un restaurant, să faceți cumpărături, să mergeți într-o excursie sau la o expoziție? Cum credeți că procedează un nevăzător dacă vrea să mănânce la restaurant? Îl roagă pe chelner să-i citească tot meniul și toate ingredientele fiecărui fel de mâncare? Impacții de la Clubul IMPACȚIIII, de la liceul clujean Onisifor Ghibu s-au gândit la asta și au lansat în 2017 un proiect de service learning intitulat Feel your city, prin care și-au propus să accesibilizeze orașul persoanelor cu dizabilități. Una dintre cele mai vizibile acțiuni ale lor a fost lansarea, în premieră, a unui meniu în Braille (limbajul în care scriu nevăzătorii) într-un lanț de restaurante din Cluj-Napoca.

Dizabilitatea nu ar trebui să decidă dacă o persoană poate sau nu se se bucure de viața publică. Societatea are datoria de a crea facilități pentru aceste persoane, iar din societate facem parte și noi, impacții!

Ce putem face pentru ca și persoanele cu dizabilități să se poată bucura de proiectele noastre de serviciu în folosul comunității? Putem începe prin câțiva pași simpli :

  1. Să ne informăm despre câte tipuri de dizabilități există (dizabilitățile sunt împărțite pe categorii: senzoriale – afectare vizuală sau auditivă; fizice – incapacitatea de a merge sau constrângeri în mișcare; intelectuale – afectare a funcțiilor intelectuale și cognitive; psihice – tulburări de personalitate, tulburări de dezvoltare, probleme de sănătate mintală).
  2. Să aflăm ce fel de persoane cu dizabilități trăiesc în comunitatea noastră. În acest sens putem apela la asociațiile care se luptă pentru drepturile persoanele cu dizabilități. Vor fi bucuroase să ne ajute.
  3. Să stabilim dacă și în ce măsură o persoană cu dizabilități poate să beneficieze de proiectul nostru. Dacă, de exemplu, avem de organizat un eveniment public, am putea să ne asigurăm că:
  • Pe parcursul desfășurării evenimentului există voluntari pregătiți să ofere sprijin unei persoane care are o dizabilitate (să conducă un nevăzător în perimetrul evenimentului; să ghideze o persoană în căruciuor către un loc optim etc.
  • Accesul la toaletă și la o sursă de apă potabilă se face ușor (o persoană în cărucior găsește mai greu un magazin cu rampă, pentru a-și lua apă în drum spre locul unde are loc evenimentul vostru).

Dincolo de aceste exemple punctuale, putem să ne luăm un agajament permanent față de persoanele cu dizabilită și să:

  1. Organizăm campanii publice de conștientizare asupra drepturilor persoanelor cu dizabilități (bibliotecă vie, flash-mob, teatru labirint);
  2. Convingem organizatorii de evenimente publice să adauge explicații în Braille (alfabet pentru nevăzători) și ghiduri auditive în materialele informative (putem sugera folosirea inovațiilor tehnologice precum aplicațiile care „citesc cu voce tare”);
  3. Facem advocacy către autorități pentru a amplasa rampe de acces în spațiile publice din comunitatea noastră.
3

Accesul la NATURA – un drept universal. Natura ne face bine tuturor. Contactul cu peisajele și cu ființele vii are efecte pozitive asupra sănătății noastre fizice și mentale. Pentru persoanele cu dizabilități, accesul la natură poate să ofere experiențe senzoriale puternice, care să-i ajute să privească mai optimist viața.

Dacă realizăm proiecte pe tema naturii, putem să contribuim și noi la bunăstarea acestor persoane. Și nu este greu! Putem să ne inspirăm din acest ghid cu activități care fac natura mai accesibilă.

Toată lumea are dreptul să se bucure de proiectele noastre, fie că este vorba despre amenajarea unui spațiu (exterior sau interior), de punerea în valoare a culturii locale (festivaluri, muzee, gastronomie), de sensibilizarea comunității cu privire la o anumită temă (natura, diversitatea umană, persoanele vulnerabile).

 

Două roți, o farfurie și o comunitate fericită

Text de Lidia Bondiuc coordonatorul rețelei de cluburi IMPACT, deschise cu sprijinul Fundației Noi Orizonturi

Joi, 17 mai 2018. Josenii Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud.

În curtea școlii, veselie. Elevi și profesori se pregătesc de inaugurarea unui traseu cicloturistic de 8 km realizat de clubul IMPACT „Aripi în văzduh”. Peste tot – tricouri albastre: „Eu sunt de IMPACT. Care este super-puterea ta?”, inclusiv pe umerii directoarei Felicia Măjeri, care-i susține pe impacți chiar și atunci când nici ei nu mai au încredere că pot.

IMGP0028

În fața Școlii Gimnaziale Josenii Bârgăului a fost instalat un panou cu harta traseului „După deal”, care începe și se termină la școală.

Ceilalți participanți, elevi, profesori, contabila și secretara școlii, au venit îmbrăcați cum se cuvine, cu echipament de drumeție și haine de ploaie. Impacții au avut grijă se pună în bagaje saci mari de plastic, pentru cei care n-au apucat să verifice prognoza, înainte să pornească de-acasă de dimineață. Toată lumea așteaptă să se termine orele, să pornească în drumeția de inaugurare a traseului cicloturistic „După deal” marcat de impacţi împreună cu „băieții de la salvamont” Para, Crețu și Năşcuţu.

Denumit „Două roţi şi-o farfurie”, proiectul impacților a primit o finanțare de 400 de lei – bani de sămânță –  în competiţia naţională „Elevi de serviciu în folosul comunităţii 3”, pe care am lansat-o în anul Centenarului din dorinţa de a scoate la iveală comori locale cu valoare națională.

traineri.jpgÎn cadrul unui workshop de Service Learning susținut de Simona şi Cristi (foto), de la Asociația Ruralis și traineri voluntari ai Fundaţiei Noi Orizonturi, impacţii au făcut harta comunității lor, pentru a descoperi care sunt provocările dar și atuurile. La final au hotărât prin vot ideea de proiect care să scoată în evidență comorile de care se simt mândri. Au avut de ales între acțiuni de plantare și împădurire, promovarea semnificației numelor tradiționale, realizarea unui traseu de bicicletă, igienizarea cursurilor apelor, promovarea și conservarea tradițiilor, a rețetelor şi mâncărurilor tradiționale sau realizarea unui parc de relaxare pentru comunitate. Ținând cont de pasiunile și interesele lor, tinerii au optat pentru realizarea unui traseu ciclo-turistic şi promovarea rețetelor tradiționale. Chiar dacă aparent cele două obiective nu au nimic în comun, ei au găsit o variantă ingenioasă de a le îmbina.

Cum argumentează necesitatea acestui proiect? „Comuna Josenii Bîrgăului este situată într-o zonă de munte, la granița dintre Bucovina și Transilvania, aproape de pasul Tihuța. Fiind o așezare veche, atestată de la 1390, are potențial turistic, mai ales pe partea de natură, trasee, peisaje etc. Acest potențial nu  a fost valorificat așa cum merită”. Pentru a aduce cât mai mulți turiști în zona lor dar și pentru a le oferi localnicilor un context interesant de petrecere a timpului liber, ei au marcat un traseu de drumeție, accesibil și pentru bicicliștii mai aventuroși, pe o distanţă de aproximativ 8 km, punând lângă marcaje, din loc în loc, numele unor mâncăruri vechi bîrgăuane. La finalul traseului, turistul poate descoperi „comoara” culinară sub forma unor rețete detaliate cuprinse într-o revistă: ratotă, cartofi rântăliţi, plăcintă cu brânză sărată și ceapă, balmoș, găluște cu păsat… De unde această pasiune culinară? „Ce face ca țara, regiunea sau satul să fie cu adevărat frumoase și speciale? E simplu: comunitatea, oamenii, tradițiile. (…) Unul dintre lucrurile cele mai de preț pe care le are după mine Valea Bîrgăului este minunata gastronomie, simplă dar complexă în același timp. Când zic simplă, nu mă refer la faptul că este ușor de gătit și conține ingrediente mereu la îndemână. Orice preparat ați gusta de pe Valea Bîrgăului, sentimentul că ați gustat dintr-o bucată de rai, persistă”, spune Elena Ciot-Monda, o impactă de-a VII-a, în revista pe care școala a dedicat-o proiectului „Două roți și-o farfurie”, ca model de bună practică în educația nonformală.

Impacții își doresc ca traseul „După deal” să intre în circuitul turistic al zonei, să se lege cu alte trasee care deja atrag turiști, sportivi, oameni iubitori de natură, de mișcare și de mâncare tradițională românească.

La drumeția de lansare a traseului au participat peste 70 de persoane: profesori, elevi ai școlii gimnaziale, directorul școlii din comuna apropiată, salvamont-ul – care i-a vegheat pas cu pas și reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Bistrița – inspector general Camelia Tabără și inspector de sector Smaranda Florean, care au văzut evenimentul pe Facebook și și-au dorit să-și petreacă după-amiaza pe dealuri, alături de impacţi și de ceilalți drumeți. Și primarul localității, Vrâncean Nicolae, a fost prezent la eveniment, iar la final i-a invitat pe toți participanții la o petrecere câmpenească, la o cabană pe deal, cu bucate alese, realizate cu ajutorul părinților și prietenilor impacților: sarmale, gulaș cu carne de mistreț, pâine de caș, brânză, jumeri, ceapă, slănină, caș și turtă dulce.

Parcurgerea traseului nu a fost chiar așa de simplă. Elevii mai întâmpinau câte un obstacol pe care îl depășeau dacă reușeau să răspundă la întrebări de la diferite materii… limba română (Ce este o personificare? Uitați-vă la un element din natură și personificați-l), educație fizică (Unde s-au ținut prima dată Jocurile Olimpice? Unde se va ține campionatul mondial de fotbal din 2018?), geografie (Știți cum se numesc satele pe care le vedeți în vale? Ce înălțime are vârful Heniu Mare?). Profu’ de geogra, un pasionat de alegatul pe munți (nu, nu este o metaforă), le-a explicat copiilor mai multe despre specificul geografic al zonei și despre munții care stau de veghe la poalele Bîrgăului.

„Așa trebuie să fie școala – …profesorii, părintii, primăria și biserica braț la braț, cu toții trebuie să se implice în educația copiilor, ca o comunitate unită”, a spus mama unuia dintre copii, mândră nevoie mare de ceea ce au reușit impacții. „Eu nu sunt de acord că elevii și profesorii nu vor să facă nimic, nu vor să se implice în nimic… Ei au nevoie să știe că cineva este alături de ei și le oferă contextul și încurajarea necesară de a face diverse lucruri. Eu sunt și profesor de sport și ca director uneori mai întârzii la orele mele, deoarece apar tot felul de situații. În 5 minute copiii sunt în fața biroului meu, să mă cheme la oră. Când intru în curtea școlii, în fiecare dimineață, copii îmi sar în brațe. Ei au nevoie doar de cineva care să fie acolo pentru ei…”, a spus și directorul școlii gimnaziale din Bistrița Bârgăului, Viorel Popandrone, invitat și el la eveniment.

În acest proiect elevii au organizat activități de strângere de fonduri (au pregătit ceai, ciocolată caldă, prăjituri) și astfel au dublat finanțarea primită. Au făcut o vânătoare de rețete străvechi de la bunici și vecini și au decis care sunt cele mai reprezentative pentru satul lor, au marcat traseul și au lucrat îndeaproape cu experți pentru generarea hărții și pentru parcurgerea primului drum de recunoaștere: salvamontist șef echipă Horațiu Miron, voluntar salvamont Vasile Girigan. Panoul turistic cu harta instalat lângă școală, unde începe și se termină traseul a fost realizat cu ajutorul unui voluntar destoinic, Andrei Bălan. Și impacții au ținut să mai menționeze numele unor voluntari din comunitate care le-au fost alături: Augustin Bujor a ajutat la montarea panoului iar Maria Gavri, Maria Budăcan, Elena Ciot-Monda, Geta Vrânceanu și Ovidiu Verdeş au bucătărit pentru toți drumeții.

imgp0353.jpg

„La nici o săptămână de la derularea proiectului, oamenii din comunitate ne abordează adresându-ne cuvinte de laudă și încurajare pentru continuarea și realizarea pe viitor de proiecte similare. Asemenea momente îți aduc satisfacție și te impulsionează, fiind un imbold în realizarea altor activități de acest gen. Datorită succesului obținut prin derularea acestui proiect, doresc ca la cercul pedagogic care se va desfășura în școala noastră să prezint și colegilor mei de educație fizică ceea ce am realizat pentru a da un exemplu de bună practică în domeniul educației non-formale”, spune Adriana Tabără lider de club IMPACT și profesor de Educație Fizică (foto, alături de celălalt lider de club, Veronica Bălan). În urma acestor activități, elevii au devenit mai omenoși, mult mai uniți, se ajută între ei și asta reiese din comportamentul lor. Mai mult decât dezvoltarea potențialului turistic, acest proiect a reprezentat mai ales un context în care comunitatea a lucrat împreună pentru un scop comun. „Am parcurs traseul ca prin vis. Mereu cu gândul la oamenii veniți special pentru asta, mereu cu inima gata să-mi sară din piept la urcuș. A fost greu din multe privințe – și fizic, și psihic. Cu fiecare pas, îi vedeam pe ceilalți fericiți, iar povara mi se diminua. Și în cap îmi stăruia o întrebare: ce am vrut să realizăm cu acest proiect, până la urmă? Am privit în jur și răspunsul nu a întârziat să apară – am unit oameni de vârste diferite, cu ocupații diverse, copii și maturi într-o călătorie plină de sens. Am înțeles ce înseamnă a învăța. Înseamnă bucurie, bucuria de a descoperi, de a experimenta, de a împărtăși cu ceilalți idei și sentimente”, spune și celălalt lider de club, Veronica Bălan, profesor de limba română. Și pentru că poți scoate proful din școală, dar nu poți scoate româna dintr-o profă de limba română, Veronica i-a provocat la final pe elevi să scrie câte o compunere despre drumeția de inaugurare, astfel încât experiența trăită să le dezvolte și competențe de comunicare în scris 🙂

imgp0312.jpg

Un an în copacul devenirii

Text de Elena Nicolae, specialist comunicare la Fundația Noi Orizonturi și contributor la revista Sinteza

Cum am putea să-i facem pe tineri conștienți de comorile existente în comunitățile lor? Care ar fi metodele potrivite pentru a le trezi mândria față de ceea ce au moștenit? Ce ar trebui să le oferim să nu-și mai proiecteze viitorul departe de acasă? La aceste întrebări am încercat să răspundem prin GreenIMPACT – o rețea de cluburi de inițiativă comunitară pentru tineri deschise cu sprijinul Fundației Noi Orizonturi în zone eco-turistice, cu scopul de a promova patrimoniul local. Zilele acestea, primele cluburi GreenIMPACT împlinesc un an de la înființare. E suficient sau e prea puțin pentru a proba utilitatea demersului nostru?

Clubul GreenIMPACT din Biertan a aniversat un an de existență la mijloc de februarie, la biblioteca din localitate. La începutul întâlnirii, liderii de club i-au invitat pe toți cei prezenți la un joc de cunoaștere: invitații s-au așezat în cerc, cu fața la exterior, iar membri clubului i-au înconjurat printr-un alt cerc, așezați cu fața spre ei, pentru a putea vorbi de la om la om. La un anume interval de timp, cercul din exterior s-a tot mutat cu câte o persoană, până când fiecare invitat a avut ocazia să discute cu fiecare impact.

Această prezentare necesită JavaScript.

Al doilea moment, la care au participat doar impacții, sub privirile curioase ale invitaților, a fost de reflecție și împărtășire. Fiecare membru al clubului a primit o foaie de hârtie pe care erau desenați niște omuleți cățărați într-un copac, în diferite ipostaze – unul încercând să ridice ceva, altul ținându-și brațele în sus a bucurie, doi stând așezați unul lângă altul pe o creangă etc. Provocarea a fost ca fiecare impact să deseneze omulețul care descrie cel mai bine felul în care se simte, după un an de GreenIMPACT. Care a fost cel mai desenat omuleț?

Puțini impacți s-au limitat să deseneze unul singur și majoritatea l-au ales pe cel care-și ridică brațele în aer, bucuros. „Sunt fericit la club, pentru că mi-am făcut prieteni și ne simțim bine împreună”. „I-am desenat pe cei doi oameni care stau unul lângă altul, pentru că la club am învățat să ne ajutăm și să lucrăm în echipă”. Sunt doar două dintre mărturisirile care s-au auzit cel mai des și care au făcut ca tortul servit la finalul întâlnirii să fie și mai dulce.

Drumul până aici nu a fost ușor. Primul proiect gândit de impacți – un traseu de biciclete prin pădure cu loc de belvedere – a eșuat, pentru că cineva a furat indicatoarele și bucăți din mobilierul de la locul de popas, chiar înainte de inaugurare. Acest lucru i-a întristat pe copii, dar a și trezit în ei simțul civic – de exemplu, chiar înainte de aniversarea unui an de existență, Clubul GreenIMPACT a fost subiect de discuții în Consiliul Local, pentru că unul dintre copii a sesizat instituțiile abilitate că se fură lemne din pădure. Iar discuțiile nu au fost tocmai de apreciere, semn că nu toți membri comunității apreciază faptul că tinerii sunt împuterniciți să-și facă vocea auzită.

Prezent la aniversarea de la bibliotecă, primarul comunei, Mircea-Mihai Dragomir, s-a arătat însă încântat de existența clubului, care i-a solicitat deja două audiențe. „A mai fost o singură dată o inițiativă similară, cu copii de grădiniță care au venit să vadă cum funcționează Primăria. Am făcut atunci un exercițiu, i-am invitat să  spună ce probleme ar vrea să fie rezolvate și cel care a avut cele mai interesante idei a fost ales primarul copiilor. A fost primul meu contact în calitate de reprezentant al Primăriei cu copiii”, spune Mircea Dragomir (foto de vorbă cu impacții, la exercițiul de cunoaștere).

Impacții i-au solicitat ajutorul în proiectul legat de biciclete – „au venit să mă întrebe dacă pot să le ofer un spațiu să deschidă un punct de închiriere. Eu le-am explicat calea legală. Pentru că, în calitate de primar, este datoria mea să le spun ce se poate și ce nu se poate face. Le-am explicat că ceea ce vor ei să facă este foarte bine, pentru că Biertanul are nevoie de așa ceva, dar că cineva trebuie să-și asume activitatea, un adult sau o firmă. Pentru că, dacă se întâmplă un accident sau cineva vrea să facă o reclamație, trebuie să știm cine răspunde. În plus, pentru așa ceva se plătesc impozite, iar activitatea pe care o desfășori trebuie să fie autorizată”, explică primarul, care precizează că deși au fost inițial dezamăgiți, impacții s-au arătat dornici să afle care sunt alternativele. „Se vede că acești copii au făcut multe lucruri împreună, se vede și după cum se exprimă – ei deja știu ce înseamnă un proiect, să socializezi, să lucrezi în echipă… Și asta face mai mult decât nu știu câte ore de școală. Când sunt implicați efectiv într-un proiect, ei se pregătesc, de fapt, să dea piept cu societatea. Colegii lor o să trăiască asta de-abia când termină școala și, față de ei, copiii din club o să fie mai pregătiți. Și din punct de vedere civic ei sunt mai pregătiți. Se observă, dacă discuți cu ei, pentru că pun tot felul de întrebări”, adaugă Mircea Dragomir, care a petrecut până acum aproape patru ore stând de vorbă cu acești mini-cetățeni.  „Eu la vârsta lor, dacă-l vedeam pe primar, nu știam cum să mă fac mai mic; mă înroșeam tot. Ei au venit și am povestit așa – ca de la egal la egal, iar asta chiar m-a emoționat! Cred că ei nici nu-și dau seama cât de mult îi ajută proiectul ăsta. Dar eu sunt sigur că o să iasă niște oameni mai buni din ei, mai pregătiți de viață”, concluzionează el.

Acest lucru este clar și pentru cei trei lideri de club – Codruța Schneider, Ramona Soportocean și Semida Dani.

IMGP8130

De la stânga la dreapta – Semida, Codruța și Ramona.

„Pentru copii, clubul înseamnă foarte mult. Le place să vină aici, le plac activitățile pe care le facem împreună. Cea mai bună dovadă: sunt părinți care le spun că nu-i lasă să vină club, dacă nu sunt cuminți”, spune Codruța. Ea este referent la biblioteca din localitate, care funcționează și ca punct de informare turistică și găzduiește și întâlnirile clubul GreenIMPACT. Ei i s-a alăturat una dintre mamele copiilor, Ramona Soportocean, pentru care clubul are și o semnificație personală foarte puternică. „Dintotdeauna mi-am dorit să lucrez cu copii. Să fiu educatoare. Dar totodată mi-a fost și foarte teamă de eșec. Clubul m-a ajutat să-mi dau drumul și să cunosc mai bine oamenii din comună”, spune Ramona, care, din Alba fiind, s-a mutat în Biertan în urmă cu 13 ani, dar a continuat să-și petreacă majoritatea weekendurilor la Alba-Iulia sau Mediaș, unde stau prietenii ei. La câteva luni după ce a devenit lider de club, Ramonei i s-a oferit șansa de a ocupa un post de învățătoare la școala din comună. Și poate dacă în urmă cu câțiva ani și-ar fi făcut tot felul de probleme, acum a acceptat fără ezitare, convinsă că se va descurca. Semida Dani, la rândul său, deși nu poate participa la toate întâlnirile clubului, a vrut să fie mai mult decât un simplu ambasador, pentru că și pe ea întâlnirile cu impacții o încarcă de energie.

Și încă un lucru pare foarte clar: anul viitor, pe aceeași vreme, la biblioteca din Biertan se va mânca din nou tort.