serviciu în folosul comunității

O VIAȚĂ cu IMPACT

În primăvara lui 2015, o mână de tineri din București, majoritatea corporatiști, au pus la cale o serie de evenimente cu dublu rol – de socializare pentru ei și de adunare de fonduri pentru o cauză nobilă. Îi lega un detaliu extrem de important: fiecare participase, la un moment dat, la programele Fundației Noi Orizonturi, IMPACT și/sau VIAȚA. Câteva săptămâni mai târziu, pe final de august, o parte din ei s-au deplasat la Straja, Hunedoara, pentru a participa la experiența de o zi în VIAȚA pe care au reușit astfel să o ofere câtorva copii de la Centrul de Plasament din Lupeni.

10847175_1027630400596323_3329794941288022994_o

 

Alumnii, cum au fost numiți la Noi Orizonturi, au continuat și în 2016 să se întâlnească pentru a face serviciu în folosul comunității, iar acest lucru ne-a dat serios de gândit și ne-a făcut să ne întrebăm dacă nu se poate măsura, cumva, felul în care participarea la IMPACT și/sau VIAȚA a contribuit la transformarea lor în cetățeni responsabili și activi, plini de compasiune și dragoste pentru cei aflați în nevoie. O parte din răspuns l-am primit odată cu studiul de mai jos:

Făcând o diferență: studierea efectelor pe termen lung ale programelor Noi Orizonturi

Date colectate și compilate de Dr. Jennifer S. Feenstra, Colegiul Northwestern, Orange City Iowa, SUA. Cu sprijinul Octaviei Borș și al altor persoane din Fundația Noi Orizonturi

Studiul a fost conceput pentru a investiga impactul pe termen lung al programelor Fundației Noi Orizonturi asupra tinerilor români, prin urmărirea lor după unul până la 14 ani de la momentul în care au participat la ele. 70 de absolvenți ai IMPACT (sau Kaizen, cum au fost numite pentru o scurtă perioadă de timp cluburile de inițiativă comunitară pentru tineri) și VIAȚA au fost chestionați utilizând un sondaj online în 2015-2016, iar un grup de comparație de șaizeci și cinci de tineri adulți români a fost chestionat în 2016. Participanții aveau între 18 și 32 de ani.

Rezultatele indică:

  • Respondenții implicați în programele Noi Orizonturi și-au evaluat mai bine performanțele la locul de muncă decât cei care nu au fost implicați, dar au evaluat că nu le va fi ușor să-și găsească rapid o altă slujbă, dacă rămân fără loc de muncă.
  • Participanții în programele Noi Orizonturi s-au prezentat mai degrabă la vot decât cei din grupul de control (90.0% față de 75.4%), deși nu au manifestat un interes mai mare pentru politică sau opoziția față de guvern.
  • Participanții la programale Noi Orizonturi au raportat activități de voluntariat mai recente decât non-participanții (91.4%, față de 75.4%)
  • Respondenții care au fost implicați în IMPACT sau VIAȚA au indicat mai multă încredere în alte persoane decât cei care nu au fost implicați.
  • Participanții IMPACT sau VIAȚA au raportat un angajament mai mare față de onestitate și integritate decât non-participanți.
  • Adulții tineri care au fost implicați în programele Noi Orizonturi au arătat o preocupare mai mare pentru generația următoare decât cei care nu au fost implicați în programele Noi Orizonturi.
  • Participanții la programele Noi Orizonturi au manifestat o autonomie sporită, stăpânirea mediului, dezvoltare personală, sens al scopului în viață și o acceptare de sine mai mare față de non-participanți.

În ansamblu, respondenții implicați în programele IMPACT și VIAȚA ale Noi Orizonturi au prezentat o viziune mai pozitivă asupra vieții și un angajament mai mare față de comportamentul prosocial decât cei care nu au fost implicați în programele Noi Orizonturi.

10630653_776113005795370_2838435246089994436_o

Studiul poate fi consultat aici: FNO Alumni Report Making a Difference Spring 2017.

Învățarea prin serviciu în folosul comunității și cei 3C

de Dana Bates, director executiv și co-fondator Noi Orizonturi

Care este scopul educației? De ce ne trimitem copiii la școală? De ce investesc guvernele un procent diferit în educație (2.6 % în Romania în 2012; 7,4% în Suedia)?

Pentru mare parte din țările occidentale, răspunsul este clar: acumularea de cunoștințe. Scopul educației este de a crește pur și simplu stocul de cunoștințe, indiferent dacă acestea sunt științifice, geografice sau literare. Nu contează dacă sunt folositoare, dacă aduc beneficii sau dăunează societății. Acumularea de cunoștințe se auto-justifică.

Cu toate acestea, filosofi precum John Dewey sau Paulo Freire văd educația ca având un scop moral și social. În această viziune, educația nu poate fi detașată de rolul ei în construcția unei societăți mai bune. Această viziune asupra educației este cea pe care Fundația Noi Orizonturi o promovează prin conceptul de educație pentru transformare”.

dewey-education-life-itself

De asemenea, Fundația Noi Orizonturi consideră că educația prin experiență (și în mod special educația prin serviciu în folosul comunității) este cea mai promițătoare strategie pentru a descrie „educația ca transformare”. În acest articol aș vrea să spun câteva cuvinte cu privire la învățarea prin serviciu în folosul comunității – ca filosofie educațională – și apoi, pornind de aici, să pun în discuție rezultatele pe care le aduce acest tip de învățare. Și asta pentru că, atunci când vorbim de învățare prin serviciu în folosul comunității ca mijloc al „educației pentru transformare”, dobândim o mai bună înțelegere cu privire la așteptările și promisiunile unei asemenea pedagogii.

Deci, ce este învățarea prin serviciu în folosul comunității? O definiție semnificativă cu privire la ceea ce reprezintă învățarea prin serviciul în folosul comunității o găsim în Learn and Serve America”:

Învățarea prin serviciu în folosul comunității este o strategie de predare și învățare, care integrează munca în folosul comunității cu instruirea și reflecția, pentru a îmbogăți experiența de învățare, pentru a dezvolta responsabilitatea civică și pentru a consolida comunitățile”.

După cum se vede din definiție, învățarea prin serviciu în folosul comunității nu este doar o pedagogie de tipul „a învăța făcând” (learning by doing), ca în cazul „învățării pe bază de proiecte”, unde obiectivele de învățare sunt legate de lucrul la un proiect. Învățarea prin serviciu în folosul comunității merge dincolo – este o pedagogie de tipul “a învăța făcând binele” (learning by doing good) unde scopul proiectului este de a contribui la binele comun într-un mod tangibil. În învățarea prin serviciul în folosul comunității, obiectivele educaționale sunt integrate în proiectul de serviciu în folosul comunității, dar și decurg din el. Așa cum subliniază și Nieves Tapia, fondatoarea CLAYSS (liderul mișcării învățării prin serviciul în folosul comunității în America Latină): proiectul crează curricula. În situațiile cele mai bune, pe lângă obiectivele de învățare conectate la un serviciu în folosul comunității, este importantă de asemenea vocea tinerilor, reflecția constantă asupra lecțiilor învățate și încercarea proiectului de a răspunde la o nevoie reală a comunității (nevoie identificată în mod ideal în dialog cu comunitatea). Acestea sunt ingredientele învățării prin serviciu în folosul comunității. Există dovezi puternice că această învățare contribuie chiar și la îmbunătățirea rezultatelor academice (Billig 2010). Se poate vedea, din definiția de mai sus, că învățarea prin serviciul în folosul comunității nu urmărește doar un singur tip de rezultate. Care îi sunt deci scopurile? În cele ce urmează încercăm să aducem mai multă claritate rezultatelor pe care le implică învățarea prin serviciul în folosul comunității.

Transformarea prin serviciu 

Deci, dacă scopul educației este transformarea, iar învățarea prin serviciu în folosul comunității este una din expresiile sale de bază, care este natura acestei transformări? În ciuda definiției de mai sus, nu există de fapt, un acord cu privire la învățarea prin serviciu în folosul comunității.

Ca să exemplificăm, într-un articol din  2012 intitulat „De ce folosim învățarea prin serviciul în folosul comunității” s-a argumentat că există foarte multă confuzie în rândul comunității de practicieni din cauza urmăririi unor rezultate diferite. Aceste rezultate „diferite” sunt fie (a) dezvoltarea dispozițiilor civice, fie (b) practicarea unui set de abilități, fie (c) un activism pentru dreptate socială (Britt 2012). Autorul argumentează că aceste scopuri separate trebuie să fie explicite și simplificate, astfel încât raționamentele acestor „abordări relativ distincte“ să poate fi clarificate. În timp ce acest lucru este util pentru a explica varietatea de utilizări ale învățării prin serviciu în folosul comunității, o poziție diferită și mai integratoare, probabil, ar trebui luată în calcul.

Argumentul nostru este că, dincolo de a fi distincte ca abordare sau raționament, aceste trei tipuri de rezultate pot și trebuie să fie văzute ca fiind interdependente și implicându-se reciproc – descrierea sau examinarea unuia nu poate fi făcută fără celelalte. Folosind o altă terminologie, dar cu același sens ca în definiția de mai sus, argumentăm că tipurile de rezultate pe care le produce învățarea prin serviciu în folosul comunității pot fi reduse la trei nivele ireductibile:

Caracter

Competențe

Contribuție

Caracterul corespunde dispozițiilor civice; contribuția o reprezintă însuși proiectul de serviciu în folosul comunității, ca expresie a activismului pentru dreptate socială, iar competențele nu reprezintă altceva decât „practicarea unui set de abilități”. Deci, dincolo de a fi rezultate separate și distincte, realitatea este că nu poți examina sau descrie unul dintre aceste rezultate fără a solicita sau interfera cu celelalte. De exemplu, caracterul se dezvoltă prin „a învăța făcând”, necesitând practică sau activism (contribuție, în limbajul celor 3C). Acest activism, dacă cu adevărat urmărește să fie transformator, solicită exercitarea unui set de abilități și cunoștințe – ceea ce nu reprezintă altceva decât competențele. Și așa mai departe. În timp ce aceste concepte nu ar trebui reduse la ele însele, nu putem discuta coerent despre unul fără referire la celelalte.

Să aruncăm acum o privire mai în profunzime asupra învățării prin serviciu în folosul comunității, la rezultatele înregistrate și la interdependența dintre cei 3 C.

Caracterul

Caracterul este terenul valorilor, al virtuților, al trăsăturilor pozitive considerate dezirabile (cum ar fi onestitatea, responsabilitatea, curajul etc.).[1] În prezent, în literatura de specialitate acestea sunt numite și abilități „non-cognitive” (Tim Kautz 2014) sau abilități „inter-personale și emoționale” însă discuțiile pe tema valorilor ne trimit înapoi la Aristotel care, în  Etica Nicomahică menționa:

“Viziunea corectă este că (…), în cazul comportamentului, în cele din urmă nu este importantă acumularea de cunoștințe teoretice (despre valori – nt.tr), ci mai degrabă în punerea în practică a acestora” (Aristotle 2004, p. 277).

Caracterul implică nu cunoașterea teoretică, ci domeniul comportamentului și al punerii cunoașterii în practică, al „învățării aplicate”. Aceste trăsături de caracter sunt larg recunoscute în literature de specialitate ca elemente cheie ale succesului atât din perspectiva angajabilității, cât mai ales al bunăstării generale (Wade 1997; Kielsmeier 2004; Billig 2010; Furco 2010; Kielsmeier 2011).

Considerăm că orice noțiune semnificativă legată de „educația pentru transformare”, având învățarea prin serviciul în folosul comunității ca strategie de bază, poate și ar trebui să aibă ca rezultat principal dezvoltarea caracterului. Indiferent că se numește responsabilitate civică (vezi mai sus), cetățenie activă sau abilități interpersonale și emoționale, este vorba în cele din urmă despre acest tip de „caracter” strâns legat de anumite valori, în special cele care tind spre a face ceva pentru binele comun. Interesant, Aristotel numea dreptatea cea mai mare dintre trăsăturile de caracter (virtuți) pentru că urmărește binele nu pentru sine, ci pentru alții.

Contribuția

Dar cum se formează caracterul? Această întrebare ne conduce către al doilea C:  contribuția. Este evident cum învățarea prin serviciu în folosul comunității poate fi un exemplu de contribuție. Cu toate acestea, ceea ce încercăm să arătăm aici este legătura dintre caracter și contribuție. Această legătură este foarte bine prezentată de Thomas Lickona:

„Pentru a-și dezvolta responsabilitatea, tinerii  trebuie să aibă responsabilități, pentru a învăța să poarte de grijă, trebuie să participe la activități în care să îngrijească, pentru a învăța să le pese de binele comun, trebuie să contribuie la acesta” (Lickona 1991, p. 312).

Nimeni nu-și poate dezvolta caracterul fără o contribuție activă. Faptele contribuie la formarea obiceiurilor, iar obiceiurile formează caracterul. Contribuția, astfel, nu este altceva decât aceste fapte de serviciu în folosul comunității, care sunt ele însele rezultatele urmărite sau scopurile „educației pentru transformare” dar, în același timp, mijloace sau instrumente pentru dezvoltarea caracterului.

Contribuția din învățarea prin serviciu în folosul comunității se reflectă cel mai bine în  „rezolvarea problemelor”, urmărind să lucreze pentru binele comun.[2] Iar viziunea nu este asociată deloc cu „tinerii ca probleme” ci cu „tinerii ca resurse”.[3] John Dewey, părintele educației prin experiență, spune că: „…problemele sunt un stimul pentru gândire… creșterea depinde de prezența unei dificultăți ce trebuie depășită prin exercitarea inteligenței”. În ce privește natura acestor probleme, folositoare din punct de vedere pedagogic, Dewey menționează:

“În primul rând, problema crește în condițiile experienței avute și a capacității elevilor; în al doilea rând, este de așa natură, că trezește în cel care învață căutarea activă de informații și producerea de idei noi” (Dewey 1963, p. 79).

Descrierea făcută de Dewey ne conduce inevitabil către noțiunea de competență – al treilea element cheie, indispensabil, alături de caracter și contribuție, din „educația pentru transformare”.

Competențele

Înțelegem deci ce este contribuția în domeniul învățării prin serviciu în folosul comunității și modul în care este legată de caracter. Însă ce este învățarea în această pedagogie de tipul  „a învăța făcând”? Este doar dezvoltarea unor trăsături precum onestitatea sau perseverența? Nu. De fapt, învățarea prin serviciu în folosul comunității presupune nu doar „a face”, ci a face lucrurile bine, a lucra eficient, pentru a transforma comunități, iar această cerință solicită nu doar trăsături de caracter precum integritatea, ci și cunoștințe și abilități specifice. Spre deosebire de caracter, ce intră în sfera „non-cognitivului”, competențele sunt abilități cognitive aplicate. Există o adevărată componentă a cunoștințelor și abilităților ce trebuie dezvoltată pentru implementarea cu succes a unui proiect de învățare prin serviciu în folosul comunității.

De ce este așa de important? De ce ne trebuie și competențe pentru a completa caracterul și contribuția? Sunt câteva motive. În primul rând, bunele intenții (caracterul) nu sunt suficiente. Adevărata transformare în comunitate presupune cercetare, cunoștințe, învățare despre aspecte specifice precum poluarea apei, aspecte politice, sau orice este necesar pentru implementarea cu succes a unui proiect de învățare prin serviciu în folosul comunității. Ele pot fi privite în contextul proiectului ca fiind  cunoștințe, abilități și atitudini ce sunt necesare pentru, dar și prin proiecte sociale transformatoare.

În al doilea rând, „competențele” – în special în contextul Uniunii Europene – reprezintă domeniul unor obiective educaționale riguroase. „Competențele” sunt un vehicul adecvat pentru învățarea prin serviciu în folosul comunității, din moment ce noțiunea de competență solicită „învățare aplicată”- (aspect ce nu este clar în definiția de mai sus, cu privire la învățarea prin serviciu în folosul comunității). Include, dar merge dincolo de producerea de producția de cunoștințe. Include, dar merge dincolo de caracter. Definiția propusă de Weinert ne ajută în această direcție:

„Competența se referă la acea combinație de abilități cognitive, motivaționale, morale, sau sociale de care dispune (sau pe care le poate învăța) o persoană… ce arată înțelegere și stăpânire cu succes o unei game largi de cerințe, sarcini, probleme și scopuri” (Weinart 2001, p. 243).

Dezvoltarea competențelor reprezintă un rezultat al învățării prin serviciu în folosul comunității, deoarece poate menține perspectiva „educației pentru transformare” pe care acumularea de cunoștințe nu poate să o facă. Prin această abordare, includerea noțiunii de  „competență” în rezultatele educaționale ale învățării prin serviciu în folosul comunității  conferă validitate metodei, dar și rigoare academică, lucru care-i dă credibilitatea replicabilității.

Învățarea prin serviciu în folosul comunității poate fi o pedagogie transformatoare și integrată în sistemul educațional doar prin operaționalizarea obiectivelor educaționale din perspectiva “dezvoltării competențelor”. Cu alte cuvinte, dacă această educație se centrează doar pe caracter și contribuție, scopul său de a fi un instrument pentru transformare va rămâne neîmplinit.[4]

Susținem că educația ar trebui să fie pentru transformare și că învățarea prin serviciu în folosul comunității este cea mai promițătoare modalitate de a operaționaliza acest lucru. De asemenea, considerăm că tipurile de rezultate ale învățării prin serviciu în folosul comunității sunt nu una, nu două, ci trei: caracter, contribuție și competențe – interdependente. În conformitate cu argumentul general, despre necesitatea fiecăruia dintre aceste trei: nu se poate vorbi despre caracter fără a vorbi despre contribuție – o contribuție pentru cazuri și context specific; și nu poți vorbi despre contribuție fără a vorbi despre competențe – acele cunoștințe și abilități specifice necesare pentru implementarea unui proiect de învățare prin serviciul în folosul comunității. Fiecare din acestea este și scop și mijloc în același timp pentru celelalte două. Toate trei funcționează împreună pentru a define scopul final al „educației pentru transformare”.

Și un cuvânt de final: această abordare a celor 3C, dincolo de faptul că este ușor de memorat, îndeplinește principiul „Goldilox”:  nici prea mult,[5] nici prea puțin, exact cât trebuie; simplu dar nu simplist.  Este explicită și oferă precizie interdependenței dintre rezultatele învățării prin serviciu în folosul comunității și oferă un conținut concret viziunii cu privire la  „educația pentru transformare”.

Bibliografie

Aristotle (2004). The Nichomachean Ethics. New York, Penguin Books.

Billig, S. H. (2010). „Why Service Learning is Such a Good Idea.” Colleagues 5(1): 5-7.

Britt, L. L. (2012). „Why We Use Service-Learning:  A Report Outlining a Typology of Three Approaches to This Form of Communication Pedagogy.” Communication Education 61(1): 80-88.

Dewey, J. (1963). Experience & Education. New York, Macmillan Publishing Company.

Furco, A. (2010). A Research Agenda for K-12 School-based Service-Learning:  Academic Achievement and School Success. 10th Annual International Research Conference on Service-learning and Community Engagement. Indianapolis.

Kielsmeier, J. (2011) „Service-Learning:  The Time is Now.” The Prevention Researcher 18, 3-7.

Kielsmeier, J. C. (2004). Recasting the Role of Youths in the 21st Century: Rebuilding Civil Society Through Service-Learning and Civic Engagement. Service Learning and Social Capital. Cluj, Romania, National Youth Leadership Council.

Lerner, R. M., J. V. Lerner, et al. (2013). The Positive Development of Youth: Comprehensive Findings from the 4-h Study of Positive Youth Development. Medford MA, Institute for Applied Research in Youth Development.

Lickona, T. (1991). Educating for Character. New York, Bantam Books.

Peterson, C. and M. E. P. Seligman (2004). Character Strengths and Virtues:  A Handbook and Classification. Oxford, Oxford University Press.

Sen, A. K. (1999). Development as Freedom. Oxford, Oxford University Press.

Tim Kautz, J. J. H., Ron Diris, Bas ter Weel, Lex Borghansy (2014). „Fostering and Measuring Skills: Improving Cognitive and Non-Cognitive Skills to Promote Lifetime Success.”

Wade, R. C. (1997). Community Service Learning:  A Guide to Including Service in the Public School Curriculum. Albany, State University New York.

Weinart, F. E. (2001). Competencies and Key Competencies: Educational Perspective. International Encyclopedia of the Social and Behavioral Sciences. N. J. Smelser and P. B. Baltes. Amsterdam, Elsevier. 4: 2433–2436.

––––––––––––––––––––––––––

[1] Cu toate acestea, pentru a clarifica acest domeniu („ale cui valori?”), folosim ca referință sistemul de „valori în acțiune” (VIA), sistem ce abordează trăsăturile pozitive de caracter propuse de psihologia pozitivă, cu validare internațională pe scală largă. (Peterson and Seligman 2004).[1] Există șase grupuri principale de valori: (iar acest cadru, cum se poate vedea mai jos, ne poate informa și oferi un conținut robust pentru  „valorile” CVA [Cunoștințe, Valori/Atitudini, Abilități] din competențe)

[2]Învățarea pe bază de proiecte este o metodă de învățare prin care elevii dobândesc cunoștințe și abilități care-i ajută să investigheze, într-o o anumită perioadă de timp, o problemă, o întrebare, o provocare” . Vezi și:  http://bie.org/about/what_pbl

[3] Această „rezolvare de probleme” este menționată de câștigătorul premiului Nobel, economistul Amartya Sen, cu noțiunea de  „eliminarea ne-libertății”, obstacole care limitează dezvoltarea umană (Sen 1999).

[4] Cel puțin în contextul Uniunii Europene, educația a început să se mute din direcția achiziției de cunoștințe la aplicarea acestor cunoștințe sau competențe, reprezentate prin CVA (Cunoștințe, Valori, Abilități). Vezi și http://ec.europa.eu/education/policy/school/competences_en.htm

[5] Abordarea 3C a fost inspirată de (dar și ca o critică apreciativă) de abordarea 5C din Lerner and Positive Youth Development (Lerner, Lerner et al. 2013).  Lerner argumentează că cei 5C (caracther, confidence, competence, connection, and caring) conduc la contribuție. Poate fi argumentat că grija și încrederea (caring and confidence) sunt componente ale caracterului dar și că acesta se dezvoltă cel mai bine prin contribuție .

Service learning ca strategie cheie în educația pentru transformare

screenshot_2

Text de Dana Bates, director Executiv şi Co-fondator Fundația Noi Orizonturi

Am avut recent onoarea să fiu invitat să particip și să vorbesc la unul dintre cele mai importante evenimente mondiale dedicate învățării prin serviciu în folosul comunității – cea de-a 19-a ediție a Conferinței Internaționale de Service-Learning, organizată de CLAYSS – Centrul Latino-american de Service-Learning, cu suportul Ministerului Educației și Sportului din Argentina și a Organizației Statelor Ibero-Americane (OEI).

Înainte, însă, de a spune câte ceva despre conferință și rolul nostru în ea, trebuie să spun că este foarte greu pentru noi, în România – și îndrăznesc să spun chiar în Europa – să ne imaginăm această conferință, scopul ei, energia ei, numărul și rangul invitaților.

Pentru a înțelege amploarea acestui eveniment, care a găzduit în jur de 1.000 de participanți, trebuie să înțelegeți că serviciul în folosul comunității este atât de main-stream în America de Sud, fiind integrat perfect în procesul de învățare și în tot ceea ce înseamnă spirit, încât te lasă cu gura căscată. Asta se datorează în mare măsură muncii de pionierat făcute de Paulo Freire (Pedagogy of the Opressed) și perspectivei sale transformaționale asupra educației, sau ceea ce noi, la Fundația Noi Orizonturi numim „Educație pentru transformare”.

Principala idee aici este că educația nu există doar pentru a produce cunoștințe, ci pentru a transforma societatea. Educația are un scop social, moral și chiar spiritual.

Așa cum o arată și borșura conferinței, scopul întâlnirii a fost:

  • Să ofere training profesional și oportunități focusate pe propuneri pedagogice adresate educatorilor, coordonatorilor și elevilor de la toate nivelurile educaționale și, de asemenea, membrilor și liderilor din organizații comunitare și societatea civilă.
  • Să promoveze schimburile internaționale de idei și experiențe între școli, instituții terțiare, universități și organizații sociale din Argentina, MERCOSUR (bloc format din Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay și Venezuela, cu Bolivia, Chile, Peru, Colombia, Ecuador și Suriname ca țări asociate și Noua Zeelandă și Mexic ca observatori) și Iberoamerica.
  • Să extindă spațiile articulare între organizațiile societății civile și sistemul de educație formal în beneficiul echității educaționale și de calitate.

Au fost literalmente aproape 1.000 de participanți, de la Ministerul Educației din Columbia, precum și din Argentina, la profesori care lucrează în Amazon.

Desigur, cel mai important subiect a fost învățarea prin serviciu în folosul comunității. Dar nota de la subsol a fost că în Columbia, care tocmai a trecut cu bine printr-un proces de pace, service-learning-ul a fost instrument-cheie în reconstruirea societății.

În termeni de idei principale, concluzii etc, conferința a fost asemeni unui raliu, pentru că le-a reamintit participanților toate lucrurile esențiale, de la bazele service-learning-ului la cheia succesului șamd. Importantă pentru toate aceste lucruri a fost vocea profesorului Maria Nieves Tapia, director și fondator al CLAYSS, care a lucrat în Ministerul Educației timp de mai mulți ani și este în mare parte responsabilă de faptul că ministerul a sprijinit conferința.

 

 

14114902_10154425432843416_6138069202735127803_o

 

Ce-am căutat noi, Fundația Noi Orizonturi, la această conferință?

Am fost invitați să vorbim despre service-learning în Europa de Est (într-un alt post o să scriu mai multe despre prezentarea mea focusată pe cei 3C – caracter, competență, contribuție, ca „teorie a rezultatelor” serviciului în folosul comunității). Am fost invitați pentru că chiar și într-un loc atât de îndepărtat cum pare Buenos Aires, Fundația Noi Orizonturi este văzută ca unul dintre pionierii service-learning-ului, dacă nu în toată Europa de Est, atunci cu siguranță în România. Cu Nieves Tapia sunt în legătură încă din 2004, și am fost contactat de ea din nou, legat de ceea ce urmează să vă povestesc. Pentru că, interesant, călătoria la Buenos Aires are legătură cu numeroase vizite pe care atât Tapia, cât și eu le-am făcut la Viena. O importantă fundație sprijină CLAYSS să promoveze service learning-ul în Estul Europei, iar noi – Fundația Noi Orizonturi – suntem un ingredient cheie în această combinație. Dezvoltăm cursuri on-line și discutăm strategii legate de modul în care service-learning-ul ar putea să avanseze în Europa de Est și sperăm să lansăm o conferință importantă pe acest subiect în România, în 2018. O să vă ținem la curent!

Dar, în general, conferința de la Buenos Aires a fost o sursă de inspirație: o viziune a ceea ce se poate întâmpla dacă întregul sistem îmbrățișează perspectiva transformațională a educației și rolul service learning-ului ca strategie-cheie în acest sens.

Cum ajutăm un tânăr să ştie, să vrea și să producă schimbare?

screenshot_1

Text de Laura Borbe, profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu Cluj-Napoca și specialist programe educaționale la Fundația Noi Orizonturi

„Spune-mi și voi uita. Arată-mi și îmi amintesc. Implică-mă și voi înțelege”, Confucius

Vorbim deseori despre rolul şcolii în formarea şi dezvoltarea comportamentului civic în societate, despre apatie socială vs. implicare. Uneori, ducem acest gând mai departe şi realizăm împreună cu elevii mici proiecte de interes comunitar prin care sperăm ca ei să înveţe ceva şi să simtă că îşi ajută comunitatea. Cu siguranţă aţi organizat cel puţin o acţiune de strângere de fonduri pentru diverse grupuri dezavantajate (copii, seniori, persoane cu diferite dificultăţi) sau aţi iesit cu elevii la o acţiune de ecologizare. Dar, sunt aceste acţiuni punctuale suficiente pentru a dezvolta valori şi competenţe pro-sociale? Care sunt elementele care transformă un proiect comunitar într-un proiect de ÎNVĂŢARE? Cât este de dificil să foloseşti această metodă la clasă? Şi mai ales, cum pot eu ca profesor să introduc acest tip de proiect la clasa mea? Iată câteva întrebări la care merită să răspundem pe parcursul acestui articol.

Ce este Proiectul de Învăţare prin Serviciul în Folosul Comunităţii?

Proiectul de Învăţare prin Serviciul în Folosul Comunităţii[1] sau proiectul de service-learning este o metodă pedagogică care se bazează pe principiile învăţării prin experienţă. În linii mari, învățarea prin experienţă este orice învățare care sprijină elevii în transferul cunoștințelor teoretice spre rezolvarea problemelor din lumea reală sau situații în care profesorul direcționează și facilitează învățarea. Sala de clasă sau chiar curtea şcolii pot servi drept cadru pentru învățarea experiențială prin activități integrate, cum ar fi jocurile, studiile de caz, proiectele de cercetare, simulările, experimentele etc. (Wurdinger & Carlson, 2010). Cu toate acestea, atunci când elevii au posibilitatea de trece graniţa dintre teorie şi viaţa reală, învățarea devine mult mai puternică. Şi aici intervine proiectul de service-learning, care permite punerea în practică a noţiunilor dobândite la clasă într-un mod cât se poate de autentic şi cu beneficii reale asupra comunităţii.

grafic-laura-pentru-blog

Un proiect de service-learning se află la intersecția dintre două nevoi: cea de învățare a elevului și cea de sprijin a comunității.

Nevoia de învăţare: printr-un proiect de service-learning elevii îşi formează şi dezvoltă o serie întreagă de competenţe (de comunicare, de management de proiect etc) specifice subiectului predat, dar învaţă în acelaşi timp să fie responsabili şi perseverenţi, trăiesc experienţa compasiunii şi învaţă cum trebuie să acţioneze pentru ca binele pe care îl doresc celorlalţi să fie pus în practică corect.

Nevoia comunităţii: elevii identifică o nevoie reală a comunităţii lor şcolare (poate fi din domeniul mediului, sănătăţii, educaţiei etc) şi propun şi implementează o soluţie care este sustenabilă (adică  are un impact pozitiv asupra comunităţii).

De exemplu, un grup de elevi alături de 2 profesori din Zalău au dezvoltat un sistem de catering în şcoala lor, prin care oferă tuturor colegilor posibilitatea de a mânca hrană caldă, gătită, în pauza de prânz. Ei au lansat şi bucătăria IMPACT, unde elevii îşi pot pregăti sucuri naturale din fructele şi legumele pe care și le aduc de acasă. În urma iniţiativei lor antreprenoriale, din profitul obţinut, au asigurat hrană caldă, în fiecare zi, pentru 10 colegi aflaţi într-o situaţie financiară precară şi au oferit tuturor elevilor și profesorilor posibilitatea să mănânce mai sănătos pe durata programului şcolar. Pentru acest proiect tinerii au gândit un bussines plan, au realizat un plan de promovare pentru a câştiga clienţi, au făcut bugetul pentru a putea stabili preţul serviciilor lor, astfel încât să fie accesibile elevilor, dar să obţină şi profit, au încheiat parteneriate cu firme locale pentru a le pregăti meniurile comandate, au negociat preţuri, au convins direcţiunea şcolii de necesitatea unui astfel de sistem în şcoala lor, au gândit un sistem de preluare a comenzilor şi au stabilit responsabili pentru distribuirea produselor în fiecare zi.

Iată cum, printr-un proiect de service-learning, aceşti elevi au avut oportunitatea să dobândească competenţe de antreprenoriat, de negociere şi de comunicare, au exersat valori precum responsabilitatea, perseverenţa şi curajul, dar în acelaşi timp au răspuns unei nevoi reale din şcoala lor: aceea de a oferi hrană sănătoasă elevilor în timp orelor de curs.

Din păcate, acest gen de iniţiative sunt implementate , în România după orele de şcoală şi nu sunt parte integată a învăţării la clasă. De exemplu acest proiect poate fi o oportunitate excelentă de transfer a cunoştinţelor acumulate la ora de economie. Să poţi să pregăteşti un plan de business, să calculezi pragul de rentabilitate, să înţelegi conceptele de cerere versus ofertă ca urmare a pregătirii teoretice, iată câte beneficii concrete aduce această metodă educaţională. Nu este nevoie să aşteptăm schimbarea structurii şcolare (un proces lung şi complicat), ci sugerez să ne aventurăm, alături de tineri, în construcţia unor asemenea proiecte. La orele de curs, pornind de la această experienţă, am putea să le propunem să înveţe teorii, legi, reguli, formule care să le uşureze munca în proiect (la matematică, biologie, economie, educaţie antreprenorială etc); să discutăm despre principii şi valori şi despre cum arată o viaţă care pune în acţiune aceste valori (la cultură civică, psihologie, sociologie, filosofie sau religie), să îi ajutăm să reflecteze la experienţa trăită şi la ce anume au învăţat sau se poate învăţa din ea (la dirigenţie, psihologie, cultură civică) etc. Toate aceste deschideri mă conduc spre a doua întrebare:

De ce proiecte de service-learning?

În diferite şcoli şi universităţi din lume acest tip de proiect apare ca activitate integrată în curriculumulul obligatoriu. În România, proiectele de service-learning se desfăşoară sub forma activităţilor extraşcolare sau în mediul ONG şi apare definit drept o metodă a educaţiei nonformale. Cu toate acestea la nivel internaţional această metodă îşi dovedeşte eficacitatea şi în învăţământul formal de masă: 62de studii[2]  indică faptul că la elevii care se implică în realizarea proiectelor de service-learning se observă modificări semnificative la nivelul: stimei de sine (0.28*), atitudinii faţă de şcoală şi învăţare (0.28*), implicării civice (0.27*) şi aptitudinilor sociale (0.30*), dar şi la nivelul performanţei academice (0.43*)[3].

Unele dintre aceste studii[4] oferă recomandări pentru a putea construi proiecte de service-learning de calitate, adică proiecte care produc atât schimbări pozitive în comunitate, cât şi la nivelul învăţării:

  • Proiectul ar trebui corelat cu obiectivele de învăţare din curriculum-ul obligatoriu
  • Proiectul ar trebui să țină cont de vocea tinerilor, adică a celor implicaţi în proiect
  • Proiectul ar trebui să includă comunitatea, prin relaţii de parteneriat reale
  • În întreg procesul de elaborare, organizare, implementare şi evaluare ar trebui create momente de reflecţie asupra învăţării (20 din 21 de studii)

În prezent, se recunoaşte faptul că educația nu ar trebui să vizeze în primul rând producția de cunoștințe în sine, ci mai degrabă o învățare aplicată care urmărește transformarea și promovarea generală a bunăstării societății. Mai mult decât atât, în cadrul acestei viziuni largi despre „educație pentru transformare”, proiectul de service-learning apare ca o metodă cheie în promovarea acestei viziuni educaționale[5] cu reale avantaje pentru elevi, profesori şi comunitate. Iată câteva (ce pot fi citite raportat la exemplul dat în articol):

Avantaje pentru elevi: învăţarea este a lor şi ei controlează cât, cum şi pentru ce învaţă (cu condiţia să fi avut loc o investigare corectă a nevoilor şi intereselor lor de învăţare) şi de la cine (pot apela la învăţarea în grup, în pereche, pot apela la specialişti în domeniile de interes pentru ei, pot învăţa învăţându-i pe alţii), descoperă valori şi reguli şi apoi le însuşesc prin practică.

Avantaje pentru profesori: un asemenea proiect, adus la cunoştinţa tuturor profesorilor din şcoală, poate fi considerat un element motivator pentru învăţare. Ne plângem mereu că elevii nu vor să înveţe, că se întreabă mereu: de ce să ştie ceva? de ce să rezolve probleme? etc. Participând activ la realizarea acestor proiecte, ei descoperă ce nu ştiu şi află ce vor să ştie, pentru că îşi doresc ca proiectul lor să fie unul de succes. Legile, regulile, formulele devin instrumente utile, iar învăţarea acestora nu mai înseamnă memorare, ci înţelegere şi aplicare.

Avantaje pentru comunitate: un asemenea proiect (cu condiţia să fi avut loc o analiză a nevoilor comunităţii, corectă) constribuie la schimbarea în bine a vieţii. A avea tineri activi şi competenţi, care ştiu, vor şi pot face schimbări în bine în comunitate este, în sine, un prim câştig. Dincolo de asta, rezultatele proiectelor lor înseamnă vieţi mai bune, mai uşoare, mai curate, mai confortabile, mai cinstite.

Dacă toate acestea v-au pus cumva pe gânduri, iată acum câteva sugestii despre cum putem realiza proiecte de service-learning în şcoli:

  • cunoaşterea nevoilor şi intereselor de învăţare ale grupului de elevi (recomandăm un grup format voluntar)
  • analiza nevoilor comunităţii şi identificarea mai multor probleme reale ale comunităţii
  • luarea deciziei în mod participativ şi utilizând anumite criterii (cât de mult serveşte interesele comunităţii, realismul, sustenabilitatea, abordabil cu forţele lor etc), de către grupul de elevi (nu de către profesor) cu privire la proiectul pe care vor să-l realizeze
  • realizarea proiectului, urmând paşii specifici managementului de proiect şi implicând parteneri relevanţi pentru proiect, din comunitate
  • reflecţia asupra experienţei trăite, pentru a vedea, individual şi în grup, ce s-a învăţat şi ce poate fi învăţat în continuare, prin alte proiecte

Aproape în fiecare şcoală există grupuri de elevi interesaţi de voluntariat şi profesori care doresc să se implice, important e să înţelegem că există o mare diferenţă între proiecte în serviciul comunităţii şi proiecte de învăţare prin servicii aduse comunităţii. E adevărat că din orice proiect se poate învăţa, dar, dacă nu e un proiect condus corect, nu ştim, ca profesori, nici cine, nici ce şi nici cât sau cât de bine a învăţat fiecare elev, iar evaluarea proiectului doar din prisma avantajelor comunităţii nu îi va putea mobiliza pe elevi, în viitor, să practice voluntariatul şi nici să găsească utilă învăţarea regulilor, legilor, formulelor etc. Din acest motiv, am să închei articolul cu două intervenţii: una de tip atenţie la, iar a doua cu link-uri către resurse utile sau inspiraţionale.

Atenţie la:  Tinerii construiesc, noi adulţii facilităm!

Tinerii au nevoie să se cunoască. Dacă tinerii reflectează la: „cine sunt ei, ce pot, ce vor, ce îi interesează, ce vor să devină, cum pot să devină, care sunt valorile lor, cum pot să se descopere şi să descopere ce e bine să facă în viaţă şi cu viaţa lor”, atunci se aşează motivaţi pe calea învăţării. Hai să îi ajutăm să se descopere!

Tinerii au nevoie să descopere singuri nevoile comunităţii lor şi să decidă, aşa cum fac unii adulţi, pornind de la importanţa, relevanţa, urgenţa unor nevoi, în ce se implică şi cum. Hai să le oferim câteva instrumente şi să îi lăsăm să le exerseze!

Tinerii au nevoie să greşească într-un mediu sigur (noi construim acest mediu sigur), să îşi asume greşelile, să caute soluţii de rezolvare. Ei au nevoie să vadă ce şi cum din ce gândim, funcţionează; să decopere ce înseamnă un proiect sustenabil, să vadă cât de uşor sau dificil se obţine ceva. Hai să îi lăsăm să greşească, să le fim alaături când suferă şi să îi încurajăm să încerce ceva nou!

Tinerii au nevoie să practice compasiunea. Numai aşa vor înţelege măsura binelui. Hai să practicăm împreună cu ei compasiunea, pas cu pas, să începem cu noi şi să ne extindem aria înspre comunitate!

Resurse utile:

Fundația Noi Orizonturi

Buck Institute for Education

Edutopia 

[1] Cu scuzele de rigoare, am să folosesc pe tot parcursul articolului proiect de service-learning din motive de eficienţă.

[2] Celio Ch.I, Durlak J, Dymnicki A., (2011) A Meta-analysis of the Impact of Service-Learning on Students, Journal of Experiential Education, Volume 34, No. 2, pp. 164–181

[3] Notă: valori care depăşesc pragul (0.05*) indică modificări reale, semnificative.

[4] idem 3

[5] document în lucru al FNO, ce va fi publicat în curând.

Elevi de serviciu în folosul comunității – povestea unui succes

Cluburile IMPACT de inițiativă comunitară pentru tineri, deschise de Fundația Noi Orizonturi în peste 130 de școli din România au fost provocate să promoveze învățarea prin proiecte de serviciu în folosul comunității și voluntariat pe parcursul Școlii Altfel 2016. 45 de cluburi au câștigat câte o finanțare de 400 de lei să-și implementeze proiectele (cu sprijinul Ciclaton și Rotary Visio Cluj-Napoca) și alte șase cluburi și-au pus în practică ideile cu fonduri proprii.Noi Orizonturi - Raport Rotary Cliclaton R copyDomeniile de intervenție la nivelul comunităților locale au fost la alegere, cu condiția ca în proiecte să fie implicați și alți elevi și profesori din școală. Finanțarea a fost asigurată de clubul Rotary Visio Cluj-Napoca, o organizație de profesioniști din diverse domenii care, asemeni impacților, își pun împreună resursele pentru a dezvolta proiecte de serviciu în folosul comunității și Ciclaton, primul eveniment ciclist de strângere de fonduri din România dedicat exclusiv susținerii educației. Una dintre cele mai mari realizări ale acestui proiect este că, în medie, cluburile IMPACT au dublat sumele primite ca finanțare.

Șase din cele 51 de proiecte realizate de impacți au ajuns în faza națională a competiției „O activitate de succes în Școala Altfel”, susținută de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. De altfel, Ministerul Educației a inclus competiția „Elev de serviciu în folosul comunității” în Calendarul Activităților Educaționale Naționale pe anul 2016. Dincolo de aceste recunoașteri formale, proiectele impacților au dus la rezultate concrete și lecții valoroase pe care le luăm cu noi, până la următoarea ediție:

  • Un parc în comuna ieșeană Lunca Cetăţuii
  • O sală pentru activităţile extraşcolare într-o şcoală din Găeşti
  • Coridoare puse la punct într-o școală din Petroşani
  • Sală de joacă la secția de pediatrie a Spitalului din Lupeni
  • Grădini aranjate în șase școli din Galaţi, Iaşi, Constanţa şi Cluj-Napoca
  • O seră în curtea şcolii gimnaziale din Mintiu Gherlii
  • 3.868 de persoane se bucură de spaţii publice mai curate
  • 1.298 elevi au făcut sport şi au învăţat despre un stil de viaţă sănătos
  • 750 de elevi au învăţat să ofere primul ajutor
  • 516 elevi din cinci școli au beneficiat de programe educaţionale realizate de elevii din IMPACT
  • 440 de tineri au participat la programe de orientare în carieră
  • 348 de vârstnici şi copii orfani, cu dizabilități sau bolnavi au fost sprijiniţi cu donaţii în bani, alimente, jucării, îmbrăcăminte şi timp petrecut alături de ei

„Am învățat să ne valorificăm resursele umane locale, să apreciem mai mult pe cei ce au muncit să ajungă să facă ce fac și să fie ce sunt… am învățat că o meserie e ceva esențial”, Arnăutu Denisa, membru Club IMPACT Ţibăneşti, Iași

„Nici o activitate nu m-a impresionat atât de mult ca momentele de lectură de la spital, acolo unde copiii erau în așteptarea unei persoane care să le mângâie suferința. Nu voiau să mai plecăm, le-a plăcut foarte mult! Abia aștept să revin cu noi povești!”, membru club IMPACT Vasiliada, Iaşi

“Am rămas impresionată să văd că membrii IMPACT sunt ca o familie; aceşti colegi m-au învăţat să comunic, să lucrez în echipă şi să am încredre în mine şi în ceilalţi”, Dana, voluntar implicat în proiectul Clubului IMPACT InfoPet Petroşani, Hunedoara

„Am fost uimită să văd atâta dedicare, organizare, coordonare, sincronizare într-un grup format din copii” – Cristina Iorga, profesor Clubul Copiilor, despre proiectul clubului IMPACT CNVS, Găești, Dâmbovița

Succesul acestei competiții ne-a făcut să sperăm că suntem tot mai aproape de ziua în care învățarea prin proiecte de serviciu în folosul comunității va fi la îndemâna fiecărui elev din România!

O săptămână ALTFEL. O săptămână cu IMPACT

Ce-și doresc să învețe elevii pe parcursul Săptămânii Altfel, când programa școlară intră în vacanță, iar cataloagele sunt închise în sertarele din cancelarie? Surprinzător, nu-și doresc doar excursii, shopping la mall și meniuri Mc Donald’s, ci și să învețe lucruri importante despre viață, care să vină în întâmpinarea unor nevoi reale – a lor sau a celor din jur.

foto mare

Astfel, voluntarii din cele 45 de cluburi IMPACT care au participat la competiția „Elev de serviciu în folosul comunității”, și-au propus să-i implice și pe colegii lor în proiecte care promovează voluntariatul și serviciul în folosul comunității, iar proiectele gândite de ai au atins mai multe domenii de interes: educație, sănătate, implicare socială etc. Competiția a asigurat cluburilor aplicante o finanțare de câte 400 de lei cu ajutorul unor susținători inimoși – Clubul Rotary Visio și Ciclaton, dar majoritatea impacților au suplimentat aceste sume prin organizarea unor evenimente de adunare de fonduri.

Despre sănătate și alte bogății

Clubul IMPACT Life4Life din Şcoala Gimnazială „Calistrat Hogaş”, din Roman, coordonat de profesoarele Alina Neagu, Loredana Moise și Luminița Boloca, au implementat în timpul săptămânii Altfel proiectul „Prima bogăţie e sănătatea. E mai uşor să previi decât să tratezi”. Proiectul a fost organizat de impacţi pentru aproximativ 230 de elevi între 6 şi 14 ani, colegi de-ai lor, pentru a-i încuraja să adopte un stil de viaţă sănătos. Astfel ei au pregătit ateliere în care elevii au învățat să gătească rețete săntoase de sandwich-uri şi salate de fructe şi au organizat circuite sportive care să încurajeze mişcarea. Au avut ca invitat un medic nutriţionist, Delia Ştefănescu, care a făcut o prezentare despre alimentaţia sănătoasă. „Peste 80% dintre elevi au predilecție pentru gustările nesănătoase, de tip fast food. Ne propunem să conștientizăm comunitatea școlară asupra efectelor negative ale acestui tip de hrană”, spune unul dintre profesorii coordonatori ai clubului.

Impacții de la Clubul VOX, de la Colegiul Național C.D. Loga din Caransebeș au reușit să mobilizeze în Săptămâna Altfel peste 300 de tineri să iasă în stradă, pentru a participa la un miting împotriva consumului de alcool, tutun și droguri în rândul tinerilor.

caransebes

Săptămâna a început în forță, luni, 18 aprilie, cu o dezbatere pe aceeași temă, organizată la Casa de Cultură George Suru, la care au participat aproximativ 200 de elevi de la Colegiul Național C.D. Loga, Colegiul Național Traian Doda, Liceul Tehnologic Dacia, Liceul Tehnologic Decebal, Liceul Tehnologic Trandafir Cocarla toate din Caransebeș și 15 profesori. La marșul antidrog de a doua zi au participat încă și mai mulți tineri, dar și reprezentanţi ai Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Caraş-Severin, subcomisarul de poliție Sorin Andritoi și primarul orașului, Marcel Vela. „Sunt foarte mândru de mesajul transmis de tinerii din cetatea spirituală a Banatului Montan, tineri frumoși, curați, care vor clădi mai departe Caransebeșul. Sunt sigur că mesajul lor de astăzi, acela că drogul este o soluție imorală, ilegală, se va face auzit. Ca părinte, bunic și prieten le spun tinerilor că drogurile sunt o falsă alternativă, care creează iluzii și fericiri false care nu au nicio legătură cu realitatea”, a ținut să spună primarul Marcel Vela.

Clubul IMPACT The next generation din Colegiul Național Mircea cel Bătrân, Râmnicu Vâlcea, coordonat de profesoarele Mirela Tămaş şi Mălina Loghin, au implementat în timpul Școlii Altfel proiectul „The Real Games”, prin care au promovat sportul în rândul colegilor lor din clasele primare, în total 120 de elevi. Prin acest proiect dorim ca măcar pentru câteva zile elevii din ciclu primar şi gimnazial să facă sport şi să beneficieze de informare corectă cu privire la o viaţă sănătoasă. Sportul aduce benficii celor care îl practică, pentru că nu clădește doar un corp sănătos ci și caraterul și prsonalitatea”, susţin membrii clubului. „Am ajutat copiii în comunicarea dintre clase şi dezvoltarea gândirii outside of the box, prin ghicitorile de la căutarea de comori, dar şi pe noi – ne-am îmbunătățit capacitatea de coordonare, de organizare, dar și încrederea și curajul de a vorbi în fața unui grup, nu neapărat din postura de lider”, spune voluntarul IMPACT Albert Stanca.

Raze de soare într-o țară a minunilor

Clubul IMPACT Simpacticii de la Școala Gimnaziala Sînandrei, județul Timiș, coordonat de profesoarele Elena Adriana Iovanel, Sorina Nicolicin, Daniela Dineș a implementat proiectul “O mână întinsă – o rază de soare într-un suflet”, prin care și-a îndreptat atenția, înaintea Paștilor, către cei 48 de membri ai comunităților de la Casa de copii Ioana de Antida şi de la Azilul de la Checea. Astfel, impacţii au făcut schimb de experienţe între generaţii, dar i-au şi ajutat, pregătindu-le pacheţele cu bunătăţuri specifice sărbătorilor pascale. Înainte, însă, au organizat un eveniment caritabil în două ediții (3 aprilie la Sînandrei şi 7 aprilie la Carani) pentru a strânge banii de care au avut nevoie pentru cadouri. Evenimentul a constat într-un spectacol, o şezătoare populară şi o licitaţie cu obiecte confecţionate de copii: icoane pe sticlă, ştergare, ornamente de Paşte, expoziţie cu mâncăruri de post. În total s-au strâns 3.970 de lei şi diverse bunuri (DVD-uri cu desene animate, alimente şi haine). „Voluntarii au simțit apartenența la comunitate, atașamentul de grup. Au descoperit  că sunt capabili să abordeze lucruri nemaiîncercate și, cu îndrumare și voință, le pot realiza și uneori chiar excela. Au învățat să prețuiască timpul liber, dar și lucrul în echipă, respectul pentru munca altuia. Au înțeles cât de important este să te sfătuiești cu persoana potrivită atunci când iei o decizie, cât de important este să respecți cuvântul dat/promisiunea făcută”, mărturisește liderul Elena Adriana Iovanel.

Și impacții de la Clubul IMPACT Fire, de la Școala Gimnazială Traian Dârjan din, Cluj-Napoca, coordonat de profesoarele Elena Mocanu şi Szasz Tunde Zsuzsanna, a implementat un proiect în beneficiul copiilor de copii de la Centrul de zi „Țara minunilor”, pentru că, au constatat ei, aceștia au nevoie de suport emoțional și afectiv. Astfel, în săptămâna Şcoala Altfel au pregătit mici cadouri pentru copiii de la centru, cu fonduri obținute prin organizarea, la Școală și la Primăria Someșeni, a unui spectacol – minisceneta „Povestea iepurașului Bunny”, cu păpuși confecționate de ei și a unor expoziții cu vânzare de obiecte lucrate manual.

fire

Școală vie – lecții asumate

Impacții de la Clubul Area, Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Petroşani, coordonat de Szakacs Gabriela şi Oana Dinca, au organizat pentru concetățenii lor o Bibliotecă Vie (în care cărțile sunt de fapt oameni care-și spun povestea în fața „cititorului”) cu scopul de a-i ajuta să renunțe la diferitele prejudecăți pe care le au. Pe parcursul a trei zile, Biblioteca Vie a deschis „paginile” a  22 de cărţi vii, în fața a aproximativ 250 de cititori, dintre care foarte puţini au ales să citească  o singură carte. Mai multe despre felul în care au gândit evenimentul găsiți aici.

Coordonaţi de profesoarele Gabriela Roșa, Ionela Iacob şi Șoimița Komives, impacții de la Clubul C@muflaj, de la Școala Gimnazială Nicolae Titulescu, au organizat o vânătoare de comori care să-i ajute pe elevii din clasele V – VIII, secția română și secția maghiară, să colaboreze, să-și descopere interese comune, să se împrietenească. Ce a ieșit? Ce ne-am dorit și ce ne-a bucurat: interacțiunea, colaborarea, comunicarea, competiția, fair-play-ul, distracția, alergarea, râsetele, provocarea, perseverența, răbdarea, adaptarea, spontaneitatea, munca în echipă,  acceptarea ideii că într-un concurs există doar un loc întâi, și vorbele, și faptele, implicarea directă a opt profesori, care nu sunt membri IMPACT, ajutorul direct a 12 elevi care nu sunt membri ai clubului. Ce s-a câștigat? Dincolo de însemnele palpabile de IMPACT, câștigul adevărat e spiritul de IMPACT, a cărui prezență a fost puternic și vizibil resimțită. Am mai câștigat al cincilea anotimp: al prieteniei și al lipsei de prejudecăți. Ce mai e de făcut? Să continuăm să fim de IMPACT, alături de cei apropiați pe care i-am descoperit astăzi”, spune liderul Gabriela Roșa.

La Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Călăraşi, voluntarii din Clubul IMPACT LTME, coordonați de profesorii Mihaela Felea, Liliana Dăscălița, Mirela Tudone și Daniela Perpelea, au organizat activități menite să aducă împreună elevi de gimnaziu cu elevi de liceu și să-i familiarizeze cu modelul educațional IMPACT (jocuri de cunoaștere de team-building, de creativitate, competiție sau povestiri).

ltme

Proiectul lor s-a numit „O săptămână de IMPACT” și a reunit 32 de membri IMPACT și (aproximativ ) 20 voluntari și 236 de elevi și cadre didactice. „Problema pe care noi am identificat-o constă în lipsa unei viziuni unitare a ceea ce ar trebui să însemne Școala Altfel și lipsa unor activități bine organizate, care să elevi și cadre didactice deopotrivă, într-o proporție echilibrată. Pentru că doar astfel se poate realiza un schimb de experiență benefic de la profesor la elev sau invers”, spune liderul Mihaela Felea. Ce au învățat tinerii? „Impacții au învățat două lecții importante: responsabilitatea față de cei mai mici și ce înseamnă să fii lider, să coordonezi activități de educație nonformală, să interacționezi cu elevi de vârste diferite. Sunt convinsă că nu a fost o experiență ușoară și că, de acum, se vor raporta altfel la felul în care învață sau față de profesorii lor”, adaugă Mihaela Felea.

În afara competiției „Elev de serviciu în folosul comunității”, voluntarii de la Clubul IMPACTIIII de la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu din Cluj-Napoca au pregătit la librăria Cărturești din Iulius Mall o serie de ateliere educaţionale pe tot parcursul Săptămânii Altfel, deschise tuturor liceenilor din oraș. Peste 250 de elevi din licee precum Şincai, Racoviţă, Bălcescu, Brâncuşi, Coşbuc s-au înscris la activităţi de teambuilding pentru a se cunoaşte mai bine; s-au bucurat de quizz-uri pe teme precum legende şi mituri sau istoria cărţilor de joc; au aflat mai multe despre tradiţiile populare în cadrul atelierelor de Arts & Crafts și au pictat împreună trăistuţe cu motive tradiţionale; au învăţat despre bunele maiere şi au testat mersul într-o postură elegantă şi corectă, inclusiv cu o carte pe cap :). „Mi-a făcut plăcere să lucrez cu adolescenți, dar cred că cel mai mult mi-a plăcut să văd cum copiii sunt deschiși la activități, ieșind din zona de confort. Am asimilat experiență și m-am și distrat în același timp”, spune voluntarul IMPACT Carla Moldovan. „Această experiență ne-a ajutat să învățăm cât de important este să fim organizați, să nu ne fie teamă să venim cu idei îndrăznețe, să ne ajutăm unii pe alții”, spune și voluntarul Stanca Onac.

 

Manifest pentru învățare… în Școala Altfel, în comunitate!

E aproape imposibil să nu vă fi întâlnit săptămâna aceasta cu cel puțin un grup de copiii/tineri zumzăind pe trotuar sau în autobuz și urmăriți cu coada ochiului de unu-doi profesori. Astăzi e ultima zi din săptămâna în care elevii învață altfel și în care noi ne reamintim cât de energici, colorați și plini de viață sunt copiii și tinerii!

În Școala Altfel, în limita siguranței elevilor, totul este permis: părinții sau doctorul din localitate ia locul profesorilor la catedră, elevii merg în vizită la fabrica de pâine din cartier, la muzee, în centre comerciale, în biblioteci; fac voluntariat și se implică în comunitate; participă la ateliere artistice, de mediu sau de dezvoltare personală. Un singur lucru nu este permis în Școala Altfel, să uităm de învățare, să vizităm de dragul vizitei, să participăm de dragul participării, să mergem în excursie de dragul excursiei, să confundăm învățarea altfel cu lipsa învățării! Ce înseamnă asta? Înseamnă că indiferent de ceea ce se întâmplă în Școala Altfel, oricât de distractiv sau neobișnuit, e necesar și un moment de REFLECȚIE, când elevii analizează experiența pe care au parcurs-o și extrag morala/lecțiile relevante pentru ei.

Anul acesta, pe parcursul Școlii Altfel, cluburile IMPACT din România au implementat activități de serviciu în folosul comunității. În satul Lunca Cetățuii, comuna Ciurea, Jud. Iași nu există un parc de joacă amenajat pentru copiii de toate vârstele ce locuiesc aici. Satul este unul dezvoltat, are un cartier de blocuri, un număr mare de locuitori dar îi lipsea un parc atractiv amenajat. În timpul săptămânii Școala Altfel, membrii IMPACT și-au propus să reamenajeze vechiul parc astfel încât să cuprindă un spațiu de joacă pentru cei mici și un loc de întâlnire pentru tineri și adulți. Care este legătura dintre acțiunile membrilor IMPACT (au strâns fonduri, au plantat flori, au pictat bănci, au cumpărat ghivece) și învățarea?

Profesorul coordonator din Lunca Cetățuii și-a asumat o sarcină mai grea decât aceea de a-și coordona  elevii să implementeze activități imediate, directe (ex. plantarea florilor), a avut curajul de a-i însoți pe un drum mai lung și mai complex, cel al punerii în practică a unui proiect de învățare prin serviciu în folosul comunității. La sfârșitul acestui drum se vor auzi mărturii precum:

„Înainte nu îmi plăcea să fac proiecte sau să vorbesc sau să mă implic cu oameni care nu erau în grupul de zi cu zi, adică clasă sau familie, eram mai rușinoasă, mai retrasă, dar acum nu am nici o problemă să fac echipă cu ei.” (Extras din studiul Evaluarea proiectului „conectează-te la comunitate!” şi a calităţii programului educaţional impact)

Și totuși ce se întâmplă atât de special în cadrul unui proiect de învățare prin serviciu în folosul comunității? Cheia este modul în care etapele cunoscute ale derulării unui proiect se intercalează cu cele ale unui proces de învățare – putem delimita 5 etape în care elevii și profesorii se completează reciproc :

  1. Investigația/Analiza comunității

Bineînțeles că membrii IMPACT L.C. au avut mai multe idei expuse și argumentate în cadrul unei întâlniri speciale pe această temă, însă necesitatea reamenajării parcului a fost unanim recunoscută de către aceștia, iar după momentul votului nimeni nu a fost surprins de rezultat. (mărturie lider IMPACT Anca Rotariu, Lunca Cetățuii)

  • Copiii/tinerii fac vizite în comunitate, investighează probleme și resurse prin observație, discuții cu membrii comunității și/sau documentare, dezbat descoperirile lor și decid asupra unei probleme pe care își doresc și e realist să o rezolve;
  • Facilitatorii investighează competențele copiilor/tinerilor (ce atitudini au? ce informații au? ce pot să facă?) dar și interesele lor (ce le atrage atenția? ce îi intrigă? ce își doresc? Ce îi motivează să acționeze?).
  1. Planificarea:
  • Copiii/tineri își asumă un scop comun, stabilesc un plan de acțiune, inventariază resursele de care au nevoie, își asumă și distribuie sarcini.
  • Facilitatorii stabilesc împreună cu grupul de copiii/tineri obiective de învățare și se asigură că acestea sunt aliniate cu contextul mai larg în care este folosit proiectul de serviciu în folosul comunității.

 Planul tinerilor noștri din Lunca Cetățuii arăta cam așa (extras din planificarea lor):

Scopul proiectului este amenajarea unui spațiu care să fie deopotrivă spațiu de joacă pentru cei mici și loc de întâlnire pentru tineri și adulți. Obiectivele proiectului:

  1. Obținerea de fonduri pentru a cumpăra materialele necesare prin deschiderea unui târg de materiale confecționate cu tematica lunii Martie. În cadrul târgului vor fi prezentate și oferite spre vânzare obiecte confecționate de copii. Suma strânsă va reprezenta prima cărămidă la temelia visului nostru.
  2. Obținerea de sponsorizări din partea instituțiilor locale.
  3. Angajarea în acest amplu proces de amenajare a unui număr cât mai mare de voluntari din școala, atât elevi, cât și cadre didactice, și membri ai comunității locale.
  1. Acțiunea/Implementarea
  • Copii/tinerii renovează parcul, organizează o excursie educativă, un târg caritabil sau orice alte activități de serviciu în folosul comunității;
  • Facilitatorii se asigură că copii/tinerii sunt în siguranță, îi încurajează să-și urmărească scopul și să depășească posibile obstacole.
  1. Reflecția

Acesta a fost primul nostru proiect complex de anul acesta, pentru membrii nou intrați a fost o adevărată provocare. Însă, toate întâlnirile noastre, toate orele petrecute împreună, toate gogoșile mâncate pe nerăsuflate din lipsă de timp, au meritat cu vârf și îndesat pentru că la sfârșitul zilei de astăzi, când ne-am văzut visurile și planurile duse la bun sfârșit, am fost cei mai fericiți IMPACȚi din România.(mărturie lider IMPACT Anca Rotariu, Lunca Cetățuii)

„Am învățat să relaționez cu colegii, să colaborăm, să realizăm lucruri noi și să ne bucurăm împreună de rezultatul muncii noastre.” (mărturie membru IMPACT, Lunca Cetățuii)

  • Copiii/tinerii discută și evaluează rezultatele acțiunilor lor de serviciu în folosul comunității;
  • Copiii/tinerii analizează și discută sentimentele și emoțiile pe care le-au avut de-a lungul proiectului, momentele critice, descoperirile pe care le-au făcut ei înșiși, ceilalți sau în comunitate, lecțiile pe care le-au învățat, ce vor să schimbe în propriul comportament.
  • Facilitatorii stimulează și catalizează atât evaluarea impactului asupra comunității cât și a lecțiilor învățate de copiii/tineri.
  1. Sărbătorirea și promovarea/Demonstrarea
  • Copiii/tinerii sărbătoresc finalizarea proiectului de serviciu în folosul comunității și promovează rezultatele lor la părinți, colegi și în comunitate;
  • Facilitatorii evaluează și recunosc/recompensează (în sistemul formal prin note) rezultatele de învățare ale copiilor/tinerilor.

(sărbătorire la final de proiect, cluburile IMPACT CTSM, IMPACTIIII, Ciocoholicii)

În proiectele de învățare prin serviciu în folosul comunității copiii/tinerii sunt actorii principali în rezolvarea unei probleme de la nivel local. Pentru a folosi metoda la potențialul său maxim, este important ca deciziile să fie luate în mod democratic, la intersecţia dintre interesele tinerilor şi ale facilitatorilor (profesori, preoţi, asistenţi sociali etc.). Numai așa pot fi obținute rezultate de învățare valoroase precum cele mărturisite de un elev din Brad:

„Munca în echipă. Înainte eu preferam să fac totul singură, pentru că îmi era frică că dacă greșesc îi trag și pe ceilalți după mine și ei o să se supere, dar de când am venit la IMPACT mi-am scos din cap idea asta și m-am gândit că suntem o echipă și am scăpat de lucrul ăsta. Am învățat să colaborez, să lucrez în echipă.” (Extras din studiul Evaluarea proiectului „conectează-te la comunitate!” şi a calităţii programului educaţional impact)

Să ne bucurăm de Școala Altfel și anul viitor, dar să nu uităm de învățare! Proiectul de învățare prin serviciu în folosul comunității e doar un exemplu în care serviciu, învățarea și distracția se împletesc!