colegiul national cd loga cransebes

Reforma în educație pornește de la mine

Text de Ariana Covaci, profesor de limba și literatura română și consilier educativ la Colegiul Național „C.D. Loga” din Caransebeș

Eu sunt… ceea ce sunt. Dascăl. Am știut de la 6 ani că asta voi face, iar restul existenței mi-am petrecut-o formându-mă. Am absolvit profilul pedagogic, am urmat cursurile unei facultăți, iar norocul a făcut să mă întorc în școala care m-a plămădit, din punct de vedere profesional: Colegiul Național „C. D. Loga” din Caransebeș. Sunt mândră de elevii mei și îmi stimez colegii. Iubesc această școală, cu istoria ei, cu toți oamenii care au construit experiența de a fi la una dintre cele mai vechi „școli de dăscălie” din țară.

ariana-covaci-si-gabriela-pheifer.jpg

Ariana Covaci (stânga) și directoarea Colegiului Național „C.D. Loga”

Astăzi sunt extrem de mândră de o nouă reușită. O reușită care a însemnat muncă în echipă, dar și norocul de a cunoaște oameni deosebiți, care ne-au întins o mână de profesionist, modelatoare, oameni care ne-au făcut să ne (re)descoperim pe noi înșine. E vorba despre formatorii Fundației Noi Orizonturi. Dar să o luăm cu începutul…

De câțiva ani, în școală funcționează un club IMPACT, deschis tot cu sprijinul acestei fundații. Inițiativa i-a aparținut unui dascăl dedicat, care a înțeles că educația nu se face numai cu metode formale. Și i-a reușit: un număr impresionant de elevi, voluntari, profesori muncesc în acest club, sunt fericiți și – cel mai important! – îi fac pe alții fericiți în experiența învățării. În urmă cu doi ani, școala noastră s-a înscris într-un alt proiect al Fundației Noi Orizonturi, „Școli conectate la comunitate”, care a însemnat alți dascăli, alți elevi (uneori, aceeași), alte reușite.

Decizia de a fi selectați, anul acesta, și în proiectul „Se poate Altfel!” a venit relativ natural. Am fost incluși în acest program național, alături de alte două școli din țară, una din Bistrița și una din Suceava, în urma muncii bine-făcute de colegele noastre de la IMPACT și „Școli conectate la comunitate”. La început, nu am înțeles prea bine ce vrea să însemne, ce vor cei de la Noi Orizonturi să ne învețe – că doar noi trecusem prin asemenea săptămâni mulți ani la rând, fără să simțim vreun beneficiu real adus învățării! Totuși… Alta era povestea, de data aceasta. Altfel gândită, cu analiză a metodologiei venite de la minister, cu interpretare a ghidului de bune practici, cu întâlniri de formare, atât în școală, cât și în afara ei, pentru care am muncit serios și la finalul cărora am fost testați la fel de serios. Hopa! Se schimbase situația.

Am fost întrebați, undeva prin noiembrie-decembrie 2017, dacă în anii precedenți am chestionat elevii în legătură cu ce anume vor să dezvolte la ei înșiși, prin activitățile din această săptămână. „Păi, cum?”, ne întrebam noi, ”Cum să facem asta? Oricum ei nu vor să învețe în plus. Ei își doresc excursii, pizza, film… dintr-astea”. Dar, pentru că eram incluși în program, i-am întrebat, că nu aveam de ales. Și, mirare! Elevii au ordonat, ca interese principale, creativitatea, capacitatea de a rezolva probleme de viață, de a controla emoțiile, de a lucra în echipă, de a face față provocărilor…

În februarie, câte cinci reprezentanți din fiecare școală inclusă în program – un părinte, un elev, consilierul educativ, un profesor și directorul școlii – au fost chemați la un training, la Cluj. Eu am participat la training în calitate de consilier educativ. Acolo, timp de trei zile, am fost cobaii unui proces de reeducare privind principiile de organizare a unei săptămâni reușite de „Școală altfel”. M-am întors, recunosc, cu altă perspectivă asupra sistemului de educație și asupra rolului meu în interiorul lui. Am înțeles unde am greșit. Am recunoscut, mai întâi față de mine însămi, că pot mai mult. Că eu sunt, la bază, cel care pornește reforma. Eu, colegii mei din cancelarie, partenerii de drum de la colegiul din Bistrița și de la școala din Suceava, colegii din țară care au găsit, deja, singuri, drumul pe care noi abia acum l-am zărit.

Ne-am apucat de lucru. Am gândit ateliere diverse și atractive care să răspundă intereselor elevilor. Am format echipe cu părinți și voluntari din comunitate. Am gândit un program care ne-a încărcat de emoții și așteptări: 19 ateliere pentru ciclul primar, 20 de ateliere pentru elevii de gimnaziu și 27 de ateliere pentru cei de liceu.

Ne-am depășit pe noi, cei din trecut, prin implicarea, suportul, dinamica, efortul, creativitatea și câte altele – Doamne! – pe care le-am putut arăta în perioada de elaborare, dar, mai ales, în timpul acestei săptămâni, 26-30 martie 2018. Au fost puse la cale, cu devotament, activități de câte două ore, susținute de două ori pe zi, timp de cinci zile, cu teme și titluri dintre cele mai atractive: „Penelul fermecat: Artă vie – o nebunie!”, „Magia lucrărilor  din quilling”, „Idei creative. Tehnica origami”, „Fii propriul designer”, „Fantezie și culoare”, „Universul smartphone-ului văzut prin ochii micilor artiști”, „Pictură religioasă”, „Creații muzicale specifice Romantismului muzical”, „Team building”, „Tu alegi – cheia e la tine!”, „Cât de bine te cunoști?”, „Controlez emoțiile – sunt competitiv”, „Cafeneaua experimentelor”, „Doctor strange”, „Da! Baschet!”, „Fărâmituri de zâmbet și cuvânt”, „Unde se duc banii?”, „Ardeleană și dă doi – hai și tu în joc cu noi!”, „Cunoașterea, învățarea și promovarea dansului popular din Banatul Montan”, „Jobul de vacanță”, „Shopping, nutriție și bună dispoziție”, „Cine sunt eu?”, „Stop bullying-ului”, „Decorate your party!”, „În căutarea armoniei – introducere în filosofia FENG-SHUI”, „Turism economic”, „Alege să fii fericit, simțindu-te bine!”, „Bani pentru școala ta”, „Știrile false în mediul on-line”, „Fii cool, fii tu însuți!”, „Ia atitudine! Spune Nu drogurilor!”, „Clubul iubitorilor de literatură și artă”, „The Japonese Culture from the Perspective of a Japonese”, „Curs de educație financiară – pentru începători”, „Da! Pot altfel!”, „Iepurași, ouă, coronițe”, „Deși ești altfel, învăț să te accept”, „Prețuim viața în coordonate astronomice”…

A fost o experiență de cunoaștere. Nu au fost puțini dascălii care mi-au împărtășit sentimentele frumoase,  provocările, uimirea încercate în această săptămână. Elevii de la „C. D. Loga” nu au mai trăit ceva similar. Ne-au spus-o ei. S-au simțit importanți și responsabili. Au avut șansa de a-și alege individual atelierele pe care să le urmeze, fără a mai fi amintită obligația de a-și urma dirigintele sau profesorul de la clasă sau colegii înspre o anumită activitate, cum se întâmplase în anii precedenți. Au putut participa la zece ateliere diferite, susținute de profesori pe care, altfel, nu ar fi avut ocazia să îi cunoască la catedră. Au ales să învețe ceea ce îi interesa. Au reformat „Școala altfel” sau, cel puțin asta cred eu!

IMGP8905

Drumul a fost anevoios, cum adeseori se întâmplă, când e vorba de lucruri mărețe. Ne-au fost sprijin cei de la Fundația Noi Orizonturi și de la Raiffeisen Bank – care au finanțat proiectul. Dar pașii i-am făcut noi, barierele tot noi le-am înlăturat. Sunt tare mândră de voi, bunii și frumoșii și talentații și cutezătorii mei colegi și elevi din Colegiul Național „C. D. Loga” Caransebeș! Cu voi, mă simt și eu importantă!

Reclame

Chestionarea intereselor elevilor

Text de Laura Borbe, formator Fundația Noi Orizonturi și profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj-Napoca

Motto: nu există oameni demotivaţi, există doar oameni motivaţi de altceva decât vrem noi.

Eveniment National IMPACT 2

Programul Școala Altfel reprezintă o șansă de a experimenta diferite lucruri pe care nu le putem face (deși nu ne împiedică nimeni…) în restul anului. Unul din aceste lucruri, care pot fi experimentate, exersate (metodă, strategie, interpretare rezultate etc) este chestionarea intereselor elevilor. Despre nevoia de învățare și cum poate fi ea activată, am mai scris, acum încerc să răspund la întrebările: De ce să aflăm ce îi interesează pe elevi? și Ce am putea face cu această informație?

Interesele noastre vorbesc despre motivație. În mod obișnuit, spunem că dacă un om este interesat de ceva anume va avea și motivația de a obține ceea ce îl interesează. Acum câțiva ani, cei de la Institutul de Științe ale Educației (IȘE) au publicat un studiu. Aici am descoperit, de exemplu, că 24% dintre elevi și-ar dori ca la școală să se desfășoare activități de recreere, 20% și-ar dori activități sportive, 19% ar participa la diferite activități care presupun un anume talent (dans, informatică), 11% s-ar implica în proiecte și tot 11% în activități de voluntariat etc.

Un alt studiu al IȘE ne oferă alte informații interesante despre elevi. La întrebarea: Ce îi ajută pe elevi să fie mai motivați? elevii au răspuns:

  • ore atractive 35%
  • lecții aplicative 54%
  • climat 53% (p. 29)

La întrebarea: Ce poate face profesorul pentru ameliorarea nivelului de motivație? sunt enumerate mai multe, dintre ele rețin pentru acest subiect: investigarea nivelului de motivație pentru învățare în școală și a modului în care elevii doresc să li se predea și evaluarea interesului fiecărui elev pentru disciplina predată. (p.34)

În același studiu, conform lui R.Viau, pentru ca o activitate de învățare să stimuleze motivația, activitatea e de dorit:

  • să fie semnificativă, adică să corespundă intereselor, preocupărilor și să se armonizeze cu proiectele personale ale elevilor;
  • să fie diversificată şi integrată altor activităţi;
  • să reprezinte o provocare pentru elev (nici prea dificilă, nici prea uşoară);
  • să fie autentică (să ducă la o realizare/ produs/ rezultat asemănător cu ceva din viața reală);
  • să solicite angajamentul cognitiv al elevului;
  • să-l responsabilizeze pe elev, permițându-i să facă alegeri;
  • să-i permită elevului să interacționeze și să colaboreze cu ceilalți (pentru atingerea unui scop comun). Cooperarea suscită, în general, motivația elevilor, pentru că favorizează percepția despre propriile competențe și despre capacitatea lor de a controla activitatea de învățare. Activitățile axate pe competiție nu-i pot motiva decât pe cei mai puternici, adică pe aceia care au șansa de a câștiga; cei cu nivel mediu sau slabi au tendința să abandoneze.
  • să aibă un caracter interdisciplinar (conexiunea cu alte domenii de studiu).
  • să formuleze cerințele și condițiile în care se va desfășura activitatea (necesare pentru angajamentul și perseverența elevului în sarcină).
  • să se desfășoare într-o perioadă de timp suficientă. (p. 41-42)

Pornind de la toate aceste informații, este evident că ceea ce putem face în această perioadă (premergătoare Şcolii Altfel) este să investigăm interesele lor, pentru a folosi  rezultatele obținute în direcția îmbunătățirii strategiilor de predare la disciplinele noastre.

Un asemenea demers s-a petrecut deja la Colegiul Naţional Liviu Rebreanu, din Bistriţa, școală inclusă în proiectul „Se poate și Altfel!”, implementat de Fundația Noi Orizonturi și susținut de Raiffeisen Bank Romania prin Programul de granturi Raiffeisen Comunități 2017.

Prin acest demers ne propunem să sprijinim trei școli din România să devină un centru de pilotare al unui proiect integrat și coerent de educație, conform Metodologiei Programului Școala Altfel; să pregătim echipa de coordonare a Programului Şcoala Altfel în elaborarea un proiect de educație pentru cetățenie economică și să susținem demersurile școlilor de promovare a know-how-lui obținut în urma conceperii, planificării, implementării și evaluării proiectului.

În urma aplicării unui chestionar, la Colegiul Național Liviu Rebreanu s-au obținut următoarele rezultate:                    

grafic 1

Dacă citim rezultatele, observăm că aproximativ 40% dintre elevii de gimnaziu doresc să își dezvolte creativitatea. Ce înseamnă asta, ce putem face cu această informație? În Școala Altfel, probabil, am putea propune diferite activități care dezvoltă creativitatea (și să îi observăm pe elevi în acest mediu de siguranță, cum reacționează, cât de creativi sunt), apoi, la clasă, la disciplinele predate, am putea face o schimbare semnificativă în modul în care solicităm rezolvarea de probleme: am putea alege demersuri euristice mai des, am putea utiliza metode și strategii care dezvoltă creativitatea sau cel puțin nu împiedică dezvoltarea ei.

grafic 2

În a doua figură vedem că 33,4% dintre elevii de liceu doresc să își dezvolte stima de sine. În Școala Altfel putem propune ateliere care să atingă subiectul sau chiar activități prin care se dezvoltă stima de sine, dar ceea ce ar fi cu adevărat valoros, ar fi să vedem ce anume din modul în care lucrăm la ore, la disciplinele noastre favorizează, sau nu, dezvoltarea stimei de sine. Poate modul în care formulăm feedback-ul, poate felul în care realizăm evaluarea sau poate tipurile de activități în care sunt implicați elevii pe parcursul orelor nu le permit să ia decizii, să își asume riscuri, să comunice în grup, să își exprime opinia… acestea fiind modalități prin care un om își poate dezvolta stima de sine.

În consecință, chestionarea intereselor elevilor este extrem de importantă, modalitățile prin care o putem face sunt variante, exemple și explicații despre cine, cum, când se poate face sunt și în Ghidul de implementare al Şcolii Altfel, (p 28-29), dar cel mai important lucru este să folosim ceea ce am descoperit prin chestionarea lor pentru a îmbunătăți activitatea la disciplinele noastre.

Închei cu o observație: e bine să fim atenți la modul în care formulăm întrebările. De cele mai multe ori ele sună așa: ce ai vrea să faci în Şcoala Altfel sau ce ai vrea să înveţi? La ele, elevii  răspund, de regulă: să ne distrăm (exemplificând ce i-ar distra) sau nimic (nu mai vor să învețe, pentru că învățatul, nu-i așa, e ceva plictisitor, ori Şcoala Altfel este, pentru majoritatea elevilor și profesorilor, o săptămână în care, în cel mai fericit caz, se produce învățare informală). Acest tip de răspuns este previzibil. Ceea ce e de dorit a se schimba este formularea întrebării.

Anul acesta, elevii de la Colegiul Național C.D. Loga, Caransebeș, inclus și el în proiectul „Se poate altfel” au procedat într-un alt mod. Iată ce mărturisește Oana Rîcă, elevă în clasa a XI, profilul filologie: „în anii anteriori, la ora de dirigenție, doamna dirigintă ne întreba ce vrem să facem și erau puține idei, cele mai multe fără legătură cu învățarea: voiam la film sau la o pizza… Au fost profesori care ne-au întrebat ce am vrea să învățam la disciplina lor, în Școala Altfel. De exemplu, la fizică am spus că am vrea să facem experimente, iar doamna profesoară s-a pregătit în acest sens și a fost foarte frumos. Anul acesta, la începutul orei de TIC, doamna profesoară ne-a invitat să răspundem la un chestionar. Ne-a plăcut faptul că am fost întrebați în ce direcție vrem să ne dezvoltăm (cunoștințe, aptitudini, atitudini) și am avut de ales 3 direcții din 30-40 de variante, ceea ce e foarte motivant”. De precizat că chestionarul utilizat de ei a fost realizat de o echipă de profesori din Colegiul Național Liviu Rebreanu Bistrița – iar acesta este un model de cooperare între școli numai bun de urmat! 🙂