colegiul national liviu rebreanu bistrita

Școala și merele de aur

Text de Lorena Lădar, studentă la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării și jurnalist voluntar în timpul Școlii Altfel la Colegiul Național Liviu Rebreanu din Bistrița

Am întrebat o fetiță de clasa întâi ce-i cu merele uriașe cu care e decorată Bistrița. „Nu știu. Nu încă!”, mi-a răspuns ea, înveselită, dintr-o dată, de perspectiva tuturor lucrurilor care-o așteaptă să le învețe

Trei medalii de aur obținute de-a lungul anilor la Olimpiada Internațională de Informatică, 1.700 de elevi, 100 de cadre didactice. Acestea ar fi, poate, cele mai relevante cifre legate de Colegiul Național Liviu Rebreanu din Bistrița, școală care anul acesta a trimis la etapa națională a olimpiadelor nu mai puțin de 68 de elevi, la diferite discipline. O școală bună nu este, însă, doar despre rezultatele academice ale elevilor, motiv pentru care profesorii de aici acceptă mereu provocări noi. Anul acesta, de exemplu, au vrut să vadă ce înseamnă să organizezi o altfel de Școală Altfel, așa că s-au înscris în proiectul „Se poate și altfel!” al Fundației Noi Orizonturi, susținut de Raiffeisen Bank România, prin Programul de granturi Raiffeisen Comunități 2017. Scopul acestui proiect a fost de a pune în practică noua metodologie a programului Școala Altfel, care insistă pe experimentarea unor metode participative de învățare și pe implicarea tuturor profesorilor din școală, dar și a elevilor, părinților și – de ce nu – a altor membri ai comunității.imgp8613.jpg

Din acest punct de vedere, chiar și o școală precum Colegiul Liviu Rebreanu a avut de depășit anumite provocări. ”Este foarte complicată comunicarea la noi în școală. Poate că nici noi, cei din echipa de organizare, nu respectăm întocmai regulile comunicării eficiente… Nu pot să-mi dau seama… Am avut multe canale, începând cu grupul de facebook, sau catalogul online, care ne-au permis să le trimitem mesaje în timp real profesorilor, lucru pe care chiar l-am făcut, însă cred că ne-au lipsit întâlnirile față în față. Disponibilitatea de a sta la discuții o jumătate de oră. Anul viitor aș vrea să lucrăm mai mult la comunicare în interior”, spune Alina Creț, consilier educativ al acestei instituții și coordonator al echipei de organizare a Școlii Altfel. Conform proiectului „Se poate altfel!”, această echipă trebuia formată din 5 oameni – directorul, consilierul educativ, un profesor, un părinte, un elev. Așa a și fost doar că, după cum recunoaște Alina, nu toți s-au implicat la fel, iar profesorii din școală nu s-au mobilizat, nici ei, în aceeași măsură.

Bomboane pentru feedback

Ce s-a întâmplat în școală în timpul Școlii Altfel? Am avut ocazia să văd cu ochii mei marți, 27 martie, când le-am făcut o vizită. Am găsit o coordonatoare de echipă – Alina – agitată, care se plimba de la o clasă la alta pentru a se asigura de bunul mers al lucrurilor: ”Ieri totul a mers foarte frumos – au fost mulți copii la ateliere. Astăzi parcă sunt mai puțini… Poate și din cauza ploii”. Pentru a ignora vremea mohorâtă de afară, am decis ca primul atelier vizitat să fie cel de „5 minute de muzică clasică”. M-au convins și sunetele unei piese simfonice care răzbăteau pe coridorul de la intrare. Înăuntru atmosfera era destul de formală – elevii în bănci, profesor în fața clasei, în picioare, ținând un monolog. Încercările profesorului de muzică Mihăiță Purcil de a porni un dialog sau de a-i provoca pe elevi să pună întrebări nu au dus la niciun rezultat. Chiar și așa, am aflat lucruri noi, mai ales că profesorul s-a străduit să faciliteze memorarea: „Beethoven, în cei 57 de ani de viață, a compus 66 de lucrări, pe când Mozart, care a trăit doar 35 de ani, a compus – aflați dacă puneți un doi între cei doi șase ai lui Beethoven –  626 de lucrări!”. Puțin descurajată de atitudinea pasivă a elevilor, am decis să încerc un alt laborator. Tema lui era anunțată pe afișul lipit pe ușă: „ Vreau cooperare în echipă”, cu profesor Andreea Chiș. Înăuntru – bănci așezate pe margine, iar în centrul clasei, patru grupe de elevi discutând agitat, fiecare cu treaba lui. Aparent – pentru că toți aveau de făcut același lucru: o rubrică pentru revista Lumea în care trăim, pe care să o ilustreze cu bucăți decupate anterior dintr-un catalog de cosmetice și dintr-un catalog al unui supermarket. Rezultatul: „Trăiește sănătos”, „Descoperă ofertele speciale de Paște”, „Iubește natura”, „Stil & Siluetă”. Nu-i așa că și pe voi v-au făcut curioși?

IMGP8600Încă de la intrarea în clasă, cursul s-a văzut a fi altfel. Eu m-am convins cu totul de acest lucru când am văzut, lângă tablă și lipite direct pe perete, mai multe pliculețe pentru feedback, – ”unde elevii pot să își spună unul altuia părerile”, explică profesoara Andreea Chiș, care a avut grijă să lase la schimb bomboane, pentru a le recompensa curajul. Atelierul ei a făcut impresie și în echipa de organizare a Școlii Altfel. „Andreea Chiș este singura profesoară care și-a făcut un afiș pentru curs și mi se pare o idee foarte bună. Poate anul viitor reușim să facem câte un astfel de afiș pentru fiecare atelier”, a mărturisit Alina Creț.

 Simfonia animalelor și zambile cu degetul

În drum spre Sala mare de sport – Colegiul are și o sală mică, ba chiar și una „foarte mică” – am trecut pe lângă un teren de sport cu pistă modernă de alergat și pe lângă câteva clădiri noi care acoperă necesarul de spații al școlii (ciclul primar, gimnazial și liceal). Pe terenul din interior, câțiva elevi joacă, destul de stângaci, volei. Înainte de a alege activitățile pentru Școala Altfel, profesoara Rodica Someșan a vrut să afle ce își doresc elevii să învețe. Așa a apărut atelierul acesta de jucat volei și excursiile pe bicicletă de a doua zi, pentru care s-a văzut nevoită să suplimenteze locurile rezervate ca să răspundă cererii. IMGP8655 Continuând expediția, am ajuns clasa a IV-a C, în timpul orei de muzica a învățătoarei Urs Claudia. Gălăgie! Veselie! Înarmați fiecare cu câte un instrument muzical, de la fluiere de pasăre, la chitară, tamburină, sau chiar pian de suflat, toți erau pregătiți de cântat. Ca să dea fiecăruia câte un rol, învățătoarea a imaginat o poveste cu pădure, păsărele, urs și alte animale. Am ieșit din sală într-o simfonie asurzitoare, dar molipsită de bucuria copiilor. La clasa a III- a A, a învățătoarei Dalia Chira, liniște deplină. Copiii pictează de zor, construind un adevărat tablou, de la o imagine decupată dintr-o revistă. I-am întrebat pe copii ce părere au despre Săptămâna Altfel și unul dintre ei a răspuns repede: ”Ne place că nu învățăm…”. După care s-a mai gândit câteva secunde și a completat cu o voce mai joasă, ca și cum atunci ar fi realizat și el „Adică învățăm, dar fără să ne dăm seama”IMGP8715

Și la clasa I se picta de zor, însă copiii își foloseau degetele, în loc de pensule. „Astăzi facem zambile cu degetul”, mi-a explicat fericită Miruna. Luca, în schimb, a apreciat foarte mult vizita din ziua precedentă: ”Am fost la poliție și un domn ne-a arătat foarte multe lucruri. Am văzut ce face un polițist. A fost foarte tare!”, spune el, punctând în aer cu vârful colorat al arătătorului.

„Mă simt altfel!”

În Biblioteca școlii, o clădire renovată în care accesul se face pe bază de cartelă, patru studente de la Cluj vorbesc elevilor de liceu despre viața în capitala Transilvaniei.
IMGP8730

Organizatoarea evenimentului, Mara Mare, care este și președinte al Consiliului Școlar al Elevilor, a pornit de la o nevoie personală: „Nu știu la ce facultate să mă duc și sunt super interesată de toate. Pe invitate le știu și de-asta le-am chemat. Am vrut să afle cât mai multă lume despre toate acestea, pentru că ajută. M-am gândit la foști elevi pentru ca totul să fie mai familiar, pentru că ei știu cum e liceul acesta, cum sunt elevii de aici și toată treaba asta mi se pare super frumoasă”.

În acest timp în curtea școlii, câteva domnișoare patinează grațios pe role, ignorând ploaia mocănească. Când am ajuns mai aproape l-am descoperit cu surprindere și pe coordonatorul atelierului – domnul Damian Nicolae, un simpatic bunic de 74 de ani, care se mișca chiar mai grațios decât cursantele. Fost doctor veterinar în diverse orașe ale Transilvaniei, nenea Damian își folosește acum timpul pentru a-i învăța pe bistrițeni tainele dansului pe role. „După ce am ajuns la Bistrița, am făcut vreo patru ani de patinaj pe gheață – a fost pasiunea mea din tinerețe -, dar îmi lipsea mișcarea după ce se termina sezonul rece. Atunci m-am gândit cum ar fi să continui pe role. Am mers în parcarea blocului și am început să exersez acolo. A venit lumea să se uite și copiii au început să își cumpere role și să vină în jurul meu”, povestește el. Lucrează gratis, și cu toate categoriile de vârstă, de la elevi, la pensionari:„Aici îmi găsesc sănătatea, mă simt altfel”.

IMGP8750

 

Mândria de a ieși pe profit

Când a sunat clopoțelul de final de zi – stați, de fapt nu am auzit niciun clopoțel – am regretat că nu am ajuns la atelierul de educație financiară susținut de… o mămică. „Ea este o tânără întreprinzătoare și a lucrat atât cu o grupă de liceu, cât și cu una de gimnaziu. I-a împărțit pe echipe și fiecare echipă trebuia să gândească un plan de afaceri, pe care l-a prezentat în fața celorlalți pentru a primi feedback legat de ce pare de succes, ce merge, ce nu merge”, mi-a dat din casă Alina Creț. Mi-ar fi plăcut să asist și la laboratorul de antreprenoriat Ixperiment, susținut de niște liceeni clujeni, care s-a desfășurat joi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe altfel, la capitolul Cetățenie economică, care a fost și subiectul acestei ediții a Școlii Altfel de la Colegiul Liviu Rebreanu, s-au mai întâmplat și alte lucruri magice: „Am avut ateliere gastronomice și ateliere de făcut decorațiuni, iar copiii au învățat să facă decorațiuni și gustărele. Vineri am organizat o mare fiesta în curte și ei si-au scos la vânzare produsele. Pentru această activitate, au primit fiecare câte 50 de lei, ca bani de început care să-i ajute să-și pornească <<afacerea>>. I-am încurajat să-și promoveze produsele, ca să le vândă mai ușor și să-și recupereze investiția. Când au văzut, la final, că rămân cu câte 5 de lei de căciulă, după ce au returnat împrumutul, au fost foarte mândri!”, spune Alina Creț. Tot pe această temă s-a desfășurat și activitatea „Oul zburător”, în care elevii au avut câteva resurse la dispoziție pentru a proteja un ou aruncat de la etaj. Ca să păstreze oul intact, copiii au fost nevoiți să își planifice bugetul pentru resursele potrivite. Totodată, școala a organizat și vizite la diferite instituții publice, pentru ca elevii să vadă cum stă treaba cu taxele și impozitele.

Însă cea mai mare reușită la acest capitol este că echipa de organizare l-a convins pe unul dintre profesorii de informatică să gândească o platformă automată de înscriere a elevilor la ateliere, platformă care poate fi folosită de orice școală și care chiar a fost cumpărată de celelalte două școli incluse în proiectul „Se poate și altfel!”. Deci?!

Reclame

Chestionarea intereselor elevilor

Text de Laura Borbe, formator Fundația Noi Orizonturi și profesor la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj-Napoca

Motto: nu există oameni demotivaţi, există doar oameni motivaţi de altceva decât vrem noi.

Eveniment National IMPACT 2

Programul Școala Altfel reprezintă o șansă de a experimenta diferite lucruri pe care nu le putem face (deși nu ne împiedică nimeni…) în restul anului. Unul din aceste lucruri, care pot fi experimentate, exersate (metodă, strategie, interpretare rezultate etc) este chestionarea intereselor elevilor. Despre nevoia de învățare și cum poate fi ea activată, am mai scris, acum încerc să răspund la întrebările: De ce să aflăm ce îi interesează pe elevi? și Ce am putea face cu această informație?

Interesele noastre vorbesc despre motivație. În mod obișnuit, spunem că dacă un om este interesat de ceva anume va avea și motivația de a obține ceea ce îl interesează. Acum câțiva ani, cei de la Institutul de Științe ale Educației (IȘE) au publicat un studiu. Aici am descoperit, de exemplu, că 24% dintre elevi și-ar dori ca la școală să se desfășoare activități de recreere, 20% și-ar dori activități sportive, 19% ar participa la diferite activități care presupun un anume talent (dans, informatică), 11% s-ar implica în proiecte și tot 11% în activități de voluntariat etc.

Un alt studiu al IȘE ne oferă alte informații interesante despre elevi. La întrebarea: Ce îi ajută pe elevi să fie mai motivați? elevii au răspuns:

  • ore atractive 35%
  • lecții aplicative 54%
  • climat 53% (p. 29)

La întrebarea: Ce poate face profesorul pentru ameliorarea nivelului de motivație? sunt enumerate mai multe, dintre ele rețin pentru acest subiect: investigarea nivelului de motivație pentru învățare în școală și a modului în care elevii doresc să li se predea și evaluarea interesului fiecărui elev pentru disciplina predată. (p.34)

În același studiu, conform lui R.Viau, pentru ca o activitate de învățare să stimuleze motivația, activitatea e de dorit:

  • să fie semnificativă, adică să corespundă intereselor, preocupărilor și să se armonizeze cu proiectele personale ale elevilor;
  • să fie diversificată şi integrată altor activităţi;
  • să reprezinte o provocare pentru elev (nici prea dificilă, nici prea uşoară);
  • să fie autentică (să ducă la o realizare/ produs/ rezultat asemănător cu ceva din viața reală);
  • să solicite angajamentul cognitiv al elevului;
  • să-l responsabilizeze pe elev, permițându-i să facă alegeri;
  • să-i permită elevului să interacționeze și să colaboreze cu ceilalți (pentru atingerea unui scop comun). Cooperarea suscită, în general, motivația elevilor, pentru că favorizează percepția despre propriile competențe și despre capacitatea lor de a controla activitatea de învățare. Activitățile axate pe competiție nu-i pot motiva decât pe cei mai puternici, adică pe aceia care au șansa de a câștiga; cei cu nivel mediu sau slabi au tendința să abandoneze.
  • să aibă un caracter interdisciplinar (conexiunea cu alte domenii de studiu).
  • să formuleze cerințele și condițiile în care se va desfășura activitatea (necesare pentru angajamentul și perseverența elevului în sarcină).
  • să se desfășoare într-o perioadă de timp suficientă. (p. 41-42)

Pornind de la toate aceste informații, este evident că ceea ce putem face în această perioadă (premergătoare Şcolii Altfel) este să investigăm interesele lor, pentru a folosi  rezultatele obținute în direcția îmbunătățirii strategiilor de predare la disciplinele noastre.

Un asemenea demers s-a petrecut deja la Colegiul Naţional Liviu Rebreanu, din Bistriţa, școală inclusă în proiectul „Se poate și Altfel!”, implementat de Fundația Noi Orizonturi și susținut de Raiffeisen Bank Romania prin Programul de granturi Raiffeisen Comunități 2017.

Prin acest demers ne propunem să sprijinim trei școli din România să devină un centru de pilotare al unui proiect integrat și coerent de educație, conform Metodologiei Programului Școala Altfel; să pregătim echipa de coordonare a Programului Şcoala Altfel în elaborarea un proiect de educație pentru cetățenie economică și să susținem demersurile școlilor de promovare a know-how-lui obținut în urma conceperii, planificării, implementării și evaluării proiectului.

În urma aplicării unui chestionar, la Colegiul Național Liviu Rebreanu s-au obținut următoarele rezultate:                    

grafic 1

Dacă citim rezultatele, observăm că aproximativ 40% dintre elevii de gimnaziu doresc să își dezvolte creativitatea. Ce înseamnă asta, ce putem face cu această informație? În Școala Altfel, probabil, am putea propune diferite activități care dezvoltă creativitatea (și să îi observăm pe elevi în acest mediu de siguranță, cum reacționează, cât de creativi sunt), apoi, la clasă, la disciplinele predate, am putea face o schimbare semnificativă în modul în care solicităm rezolvarea de probleme: am putea alege demersuri euristice mai des, am putea utiliza metode și strategii care dezvoltă creativitatea sau cel puțin nu împiedică dezvoltarea ei.

grafic 2

În a doua figură vedem că 33,4% dintre elevii de liceu doresc să își dezvolte stima de sine. În Școala Altfel putem propune ateliere care să atingă subiectul sau chiar activități prin care se dezvoltă stima de sine, dar ceea ce ar fi cu adevărat valoros, ar fi să vedem ce anume din modul în care lucrăm la ore, la disciplinele noastre favorizează, sau nu, dezvoltarea stimei de sine. Poate modul în care formulăm feedback-ul, poate felul în care realizăm evaluarea sau poate tipurile de activități în care sunt implicați elevii pe parcursul orelor nu le permit să ia decizii, să își asume riscuri, să comunice în grup, să își exprime opinia… acestea fiind modalități prin care un om își poate dezvolta stima de sine.

În consecință, chestionarea intereselor elevilor este extrem de importantă, modalitățile prin care o putem face sunt variante, exemple și explicații despre cine, cum, când se poate face sunt și în Ghidul de implementare al Şcolii Altfel, (p 28-29), dar cel mai important lucru este să folosim ceea ce am descoperit prin chestionarea lor pentru a îmbunătăți activitatea la disciplinele noastre.

Închei cu o observație: e bine să fim atenți la modul în care formulăm întrebările. De cele mai multe ori ele sună așa: ce ai vrea să faci în Şcoala Altfel sau ce ai vrea să înveţi? La ele, elevii  răspund, de regulă: să ne distrăm (exemplificând ce i-ar distra) sau nimic (nu mai vor să învețe, pentru că învățatul, nu-i așa, e ceva plictisitor, ori Şcoala Altfel este, pentru majoritatea elevilor și profesorilor, o săptămână în care, în cel mai fericit caz, se produce învățare informală). Acest tip de răspuns este previzibil. Ceea ce e de dorit a se schimba este formularea întrebării.

Anul acesta, elevii de la Colegiul Național C.D. Loga, Caransebeș, inclus și el în proiectul „Se poate altfel” au procedat într-un alt mod. Iată ce mărturisește Oana Rîcă, elevă în clasa a XI, profilul filologie: „în anii anteriori, la ora de dirigenție, doamna dirigintă ne întreba ce vrem să facem și erau puține idei, cele mai multe fără legătură cu învățarea: voiam la film sau la o pizza… Au fost profesori care ne-au întrebat ce am vrea să învățam la disciplina lor, în Școala Altfel. De exemplu, la fizică am spus că am vrea să facem experimente, iar doamna profesoară s-a pregătit în acest sens și a fost foarte frumos. Anul acesta, la începutul orei de TIC, doamna profesoară ne-a invitat să răspundem la un chestionar. Ne-a plăcut faptul că am fost întrebați în ce direcție vrem să ne dezvoltăm (cunoștințe, aptitudini, atitudini) și am avut de ales 3 direcții din 30-40 de variante, ceea ce e foarte motivant”. De precizat că chestionarul utilizat de ei a fost realizat de o echipă de profesori din Colegiul Național Liviu Rebreanu Bistrița – iar acesta este un model de cooperare între școli numai bun de urmat! 🙂